226 matches
-
EminescuOpIV 398} DIN CERURILE-ALBASTRE Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E câmpul tot răpus. O norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este hărăzită animalului ca să-și bucure trupul lui pieritor, pentru că trupul nu problematizează. Necunoscînd decît plăcerea și durerea, este cel mai aproape de lege și cel mai supus. El se grăbea să ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele de la Nufărul. Era cuminte. CÎnd ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre surprinderea mea Henri Wald a fost entuziasmat, dar mie din acest sistem de raportare la trupul meu pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucuriile ei sau au suferit la suferințele ei, plecarea din această lume înseamnă un moment de reculegere, de contemplare a drumului străbătut, de păstrare între noi și pentru toți și totdeauna a sufletului celui dispărut. Căci o ricâ t de pieritoare și fragilă ar fi viața omenească, există totuși ceva care nu dispare odată cu noi, care nu poate muri, și care fără îndoială, constituie legea supremă a vieții noastre: e acea fărâmă de suflet bun pe care ai adus-o în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu este cunoscut tuturor falșa lor lucrare cu care urmare apoi ei jăluitorii nu-și pot desface pe a lor marfă, încât din aceste toate să văd în pericol de o gre îngenunchiere, haznaua păgubită de dările lor și numiții pieritori de foame”. La 1 martie 1850, breasla croitorilor de haine bărbătești din Iași reclama că „de la o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor și numiții pieritori de foame”. La 1 martie 1850, breasla croitorilor de haine bărbătești din Iași reclama că „de la o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar acum și străinii „cu fel de fel de meșteșuguri, cușmari, șapcari, închipuindu-și un vârfu, că tocmesc pe calfe, burlaci, croitori [ce] sunt lucrați și ei își deschid dugheni și de croitorie...” și le iau mușterii. La
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Orpheu, din București: "Din cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mente să fie lăsați a pieri de... foame!"286. În ultimele cuvinte, trebuie să recunoaștem o exagerare intenționată. Din banii care mai rămăseseră necheltuiți, la băi, Gr. Focșa îi lăsase Harietei 111 franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui fizică", nu era așa de rea cum o descria Bădescu: "Zilele sale nu mai sunt decît o tristă și dureroasă licărire a vieții, o jalnică și sfîșietoare agonie... Orice speranță de bine, după diagnoza medicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
doar de către cei cu har. Este ceea ce teoretizează un romantic german, Franz von Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost dat acestuia să contemple invizibilul sub
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în afară de imaginile formei, atât de evocate de psihologiile imaginației, mai există după cum vom arăta și imaginile materiei, imaginile directe ale materiei. Vederea le numește iar mâna le cunoaște. (...) Aceste imagini ale materiei noi le visăm substanțial, intim, îndepărtând formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor" (p. 5). Plecând de la aceste considerente, Gaston Bachelard se va opri asupra unor expresii ale apei: apele limpezi și primăvăratice, apele curgătoare, apa grea, apele compuse, apa maternă și feminină, apa purificatoare, apele dulci. Felul în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
neființă este reliefată semantic (trecătoare, se trec) și stilistic. Comparația dezvoltată cu care se încheie prima strofă apelează la imagini dinamice și la motivul acvatic pentru a sugera zbuciumul van al oamenilor care se perindă în lume asemeni valurilor iute pieritoare. Ultimele două versuri ale acestei secvențe creează o imagine contrastivă între efeme ritatea miilor de unde și sânul mării infinit, exprimând ideea că oamenilor le este hărăzită doar clipa cea repede din infinitul vieții fără de sfârșit. În același timp, refe rirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat. - Variantele 11-15 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic - VARIANTA 11 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: 1. Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mie pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. 2. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soaren soare, În largul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Cu toată fața lor pămîntească, cei trei crai sînt numai în al doilea rînd oameni, dar în primul: axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scîrbă și de spaimă. De aceea, Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental." Citind aceste meditații
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
după cum vom arăta - și imaginile materiei, imaginile directe ale materiei. Vederea le numește, dar mîna le cunoaște. O bucurie dinamică le mînuiește, le frămîntă, le face mai ușoare. Aceste imagini ale materiei, noi le visăm substanțial, intim, îndepărtînd formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor. Ele au o greutate, sînt o inimă". Doctrina filosofică a imaginației își propune să studieze cu prioritate raporturile dintre cauzalitatea materială și cauzalitatea formală. E o problemă care se ridică atît în cazul poetului, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu pripa Noi din zi În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tuturor oamenilor - bărbați, femei și copii - care erau în viață cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, iar această nesfîrșită armată s-ar adăuga actualei populații a globului. Avînd în vedere toate acestea, considerăm că specia balenei e nemuritoare, oricît de pieritoare i-ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scopul prezent și sfârșitul ceresc. În Cartea a V-a Așezămintelor duhovnicești, Cassian afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor pământești legate de moarte și o pregustare a cerului. Cel care primește toate lucrurile prezente ca fiind pieritoare și își fixează neclintit privirea minții asupra a ceea ce e nemișcat și veșnic, acela contemplă fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcat, omorârea morții”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre <<Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta>>, p. 47) „Soarele merge într-adevăr la o mare înălțime, dar este totuși pieritor, pe când trupurile celor bineplăcuți lui Dumnezeu se vor îmbrăca cu o slavă atât de mare, că ochii aceștia de carne nu pot căuta la ea. Dumnezeu a avut grijă să ne dea și în Vechiul Testament și în Noul Testament unele semne
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
continuă. Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze, să-l facă să regăsească întrucîtva liniștea, respirația, consistența ce-i fuseseră proprii în Paradis. Ei încercau să ducă trupul cît mai departe în aventura persoanei lor integrale. Departe de a-l reprima, asceții severi ai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al-B"q: este cuprins în toate listele tradiționale, inclusiv cea a lui Sufy"n, care îl derivă din versetele 55, 26-27: kullu mân ‘alayh" f"n wa-yabq" wamhu rabbika :ó al-mal"l wa al-’ikr"m: „Totul de pe pământ este pieritor, numai față Domnului tău dăinuie în mărire și în cinstire.” (GG) Semnificații de bază: cel care dăinuie, nepieritor. 2.1.3.3. al-W"rit: SOI, ASM, GG „Moștenitorul”; Marr „haereditantes”; RB „l’Héritier”; DM „l’Héritier Suprême”; YA, Arb „the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh făcător de viață” (BVA); „duh dătător de viață” (G-R, BS, C); „în Spiritum vivificantem” (Vg); „esprit vivifiant” (BJ); „a life-giving spirit” (RSV). Vorbind despre trupul de carne, pieritor, si de cel spiritual, de după înviere, Pavel face analogia între Adam și Hristos, numit „Adam cel de pe urma” și spune despre acesta: ...Egéneto ho prÄÎtos ánthrÄpos Adàm eis psychgn zÄÎsan, ho éschatos Adàm eis pne¤mă zÄiopoio¤n (1Cor 15,45
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Mulțumindu-se cu fumul de oase, trăind din mirosuri și parfumuri, zeii dovedesc că aparțin unei rase a cărei natură este cu totul alta decât a oamenilor. Ei sunt nemuritori, mereu vii, etern tineri, iar ființa lor nu are nimic pieritor și nicio legătură cu domeniul descompunerii. (J.-P. Vernant, 1995, pp. 67-68) Prima parte a acestei narațiuni explică apariția mai multor aspecte ale vieții omului și ale civilizației: a) pierderea egalității cu zeii și „decăderea” În condiția umană, marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să mănânce carne crudă, cum fac animalele? Atunci Prometeu fură În cuta unei plante lemnoase o scânteie, o sămânță de foc, pe care o aduce pe pământ. În lipsa strălucirii trăsnetului, oamenii vor dispune de un foc tehnic, mai slab și pieritor, pe care vor trebui să-l păstreze, să-l ferească și să-l hrănească, alimentându-l fără Încetare ca să nu se stingă. Acest foc secundar, derivat, artificial În raport cu focul ceresc, care transformă hrana, Îi deosebește pe oameni de animale și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se „hrănesc” cu produsele focului sacrificial, substanțe scoase din circuitul putreziciunii, volatile și eterne): Atât oamenii, cât și animalele au nevoie să mănânce pentru a trăi, indiferent dacă hrana lor e vegetală sau carne. Astfel, și unii și alții sunt pieritori În aceeași măsură. Dar oamenii sunt singurii care Își prepară mâncarea, după anumite reguli și după ce au oferit zeilor spre a-i cinsti, viața animalului care le e dedicată, Împreună cu oasele. Grăunțele de orz, presărate pe capul victimei și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]