242 matches
-
accepta că ei au și coborâșuri în operă, dacă nu între coperțile aceleiași cărți. Cu cât autorele e mai mic, cu atât orgoliul e mai mare, că e o lege a echilibrului universal, n'așa!, o lege a compensației. Pe pigmei îi înțeleg, nu trebuie atinși nici cu o floare, d-apăi cu o mică rezervă. Dar, observi că și marii scriitori au o atitudine cam la fel. Să ne amintim de regretatul Cezar Ivănescu, Dumnezeu să-l odihnească în colțul cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apă care se înghesuia să cadă printre bolovanii înghesuiți pe buza vâltorii. Grupul se îndrepta către Black Canyon. Irene se holba ca prostul la pereții uriași de granit care făcea ca partea aceasta sveltă a traseului să capete dimensiuni de pigmeu. Apoi femeia și-a pironit privirile asupra lui Naji, care stătea în partea opusă a bărcii. Alice s-a prelins până a ajuns lângă Jina. Tu și Zach n-ați fost proști, i-a spus Alice. Poate că n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viitor, să nu cauți decît să-ți ucizi timpul ca și cum acesta n-ar fi decît un spectacol. Să spui că ziua de azi nu există, că e doar un divertisment de consumat.” Tînărul V. zîmbește. Știe că oamenii par niște pigmei oniroizi. Cum dau de disperare și înțeleg că nu-și pot sparge zidul, că timpul le va șterge îngîmfarea, pretind că lumea e o capcană înșelătoare și se închid în temple sau inventează arte perfecte să le mai așeze tulburarea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acum că, de fapt, nimic nu-i hidos cît timp are șansa frumuseții. Dreptatea spune că albu-i alb și negrul, negru, luîndu-i astfel șansa de a se curăți. A avea dreptate înseamnă a ne distruge efectiv nădejdea și a rămîne pigmei așa cum singuri ne-am afurisit. „-Poate că e adevărat cum mi-ai spus tu, cu șansa ce încă există”-rostesc cu voce tare. „-După o viață în care analiza duce la disperare, speranța-i spune minții: Liniștește-te! Doar singură
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înalță. Acum se uită de sus la bărbatul al cărui cap a devenit un punct negru. Știu cine ești. Știu totul despre tine. Aș putea să te strivesc. Chiar acum. Gândurile i se evaporă. Plutește. Simte o nepăsare universală. Vede pigmeul care a rămas departe, un deva jos. Și tot ce se întâmplă mai departe e un spectacol la care Cavanosa asistă mut și rece și nici o umbră de mirare nu trece prin ființa lui imaginară. Cavanosa simte pentru o clipă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
animalele ar fi fost de mult devorate, chiar și leii, elefanții, hienele, doar prin oceane la mari adîncimi ar mai fi existat niște vietăți, dar nu pentru prea multă vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei, tot mai puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în căruță de capră, C-o figură emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor pigmei, Sunt marele Conducător Al Istoriei! Eu mânam carele-n luptă Și elefanții pe panta abruptă! Piramidele? Cin-le-a făcut? Cine-a condus egiptenii? Și-avan i-au bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
odată, să ne reprimească În facultate, că nu-i vina noastră că s-a pilit Mihnea și a căzut de pe balustradă. Penibil, penibil să ajung să mă bucur că presează babacii lui Gimmi, dar asta trebuie să recunosc, sunt un pigmeu, un nimenea, un nimic, chiar am așteptat cu inima cât un purice răspunsul de la Rectorat, poate În toamnă intrăm cu restanțierii și nu pierdem anul. Numai că, dacă aș fi fost atunci acasă, puteam să Îl conduc la plecare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-un catalog cu mult înainte să le vezi tu acolo, în Londra. Ba n-ai citit! Ce minciună! Nici măcar nu știai cum funcționează! — Te asigur, a spus Dermot accentuând fiecare cuvânt prin câte-o fâlfâire a mâinii lui de pigmeu, că am citit despre ele. —Poate o să revenim la subiectul ăsta, a murmurat Josephine. însă acum trebuie să vorbim despre problemele lui Chaquie cu alcoolul. —în cazul ăsta, o să stăm aici toată săptămâna, a zis Dermot pufnind supărat. —Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așteaptă surprize din cele mai plăcute. Ai să vezi. Totul va ieși până la urmă. În clipa asta fac ceva ce milioane de oameni și-ar dori din tot sufletul, ar tânji, ar muri să-l facă. Eschimoșii visează la el. Pigmeii și-o iau la labă doar când aud de el. Și tu, amice, te-ai gândit la el, te asigur eu. Și tu, îngeraș, dacă e în firea ta. Toată lumea vrea să-l facă. Și eu îl fac. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atenția discipolului său aflat la studii la Berlin să nu se lase contaminat de wagnerism, considerat o „erezie” în raport cu linia clasică. Pentru Maiorescu, Wagner era, în raport cu Beethoven, ceea ce „modernii” Byron și Ibsen erau în raport cu „eternii” Shakespeare și Goethe: niște „epigoni pigmei”. În răspunsul său diplomatic, Dragomirescu refuză însă „condamnarea unei opere de artă pe baza unei argumentații exclusiv abstracte”, subliniind meritele deloc neglijabile ale pionierilor, descoperitori de drumuri noi în artă, pe care îi situează sub denumirea generică de avangarde. Diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei rivală adevărată. îmi place Iocasta. Dar Liv este... ei bine, Liv este. Trebuie să mărturisesc că, până la Trandafir, n-am fost niciodată ceea ce s-ar putea numi un gigant sexual. Pentru dotarea mea ar fi mai potrivit termenul de pigmeu. Nu am dat vina pe doamne, drăguțele de ele, dulci creaturi cu fundulețe și țâțișoare. Cine ar vrea să fie storcoșită sub mine? Trandafirul mi-a dat încredere. Am călătorit spre lumi noi, unde bărbații grași erau la fel de căutați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cetatea-mi veche Sarmisegetusa? ". - "Nici cum, o Decebal. O văd Pentru întîia dată acum înălțată Prin părul tău ca o coroană mândră, Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit". - "Dară urmașii acelor Romani? " - "Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei Între pigmeii toți sunt cei mai mici - Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei. Romani sau Daci, Daci sau Romani, nimic N-aduce aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd Pentru întîia dată acum înălțată Prin părul tău ca o coroană mândră, Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit". - "Dară urmașii acelor Romani? " - "Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei Între pigmeii toți sunt cei mai mici - Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei. Romani sau Daci, Daci sau Romani, nimic N-aduce aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te ajungă în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al populației gyriama din Africa de est, care vorbesc despre zeul lor astfel: "Mulugu (Zeul) este sus, sufletele morților sânt jos."8 Populația bantu spune: "Zeul, după ce l-a creat pe om, nu-i mai poartă de grijă", iar negrii pigmei afirmă: "Zeul s-a îndepărtat de noi!"9 Populațiile fang din preeria Africii ecuatoriale își rezumă filozofia religioasă în cântecul următor: Zeul (Nzame) este sus, iar omul jos. Zeul este Zeu, omul este om. Fiecare stă la el acasă.10
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gândești la fructul oprit, fă-te ascet! Ne acomodăm cu vidul? Perfect. Înseamnă că am devenit cosmici. Nu alerga după elogii. Ele îți vor aduce în grabă cohorte de denigratori. Dimensiunea cosmică a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. Viața în grup este lejeră, pentru că gândesc alții și pentru tine. Nebunii sunt senini pentru că la ei orice ideal este realizabil. Nu schimbăm lumea ponegrind-o. În capodoperele moderne abstract e simbolul, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie. Bătrânețea este jurnalul coborârii spre eternitate. Cu timpul, orice revelație ajunge în stadiu de banalitate. Cărțile de memorii - acest pelerinaj la ruinele tinereții. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu devălmășia spirituală. Deci un echilibru stabil. Se reped tinerii spre divorț, de parcă ar fi darul mai mare decât la nuntă. Fiecare luptă pentru adevărului. Chiar dacă știe că e mocirlos. Stresul este impozitul nostru pe confort. Există și ratări geniale. Pigmeii au și civilizațiile mari. Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generații. Există și femei care nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se poate face pe stadioane. Durabilul e tern. Ne fascinează însă pitorescul perisabilului. Aripile încurcă la mers. Și mai ales la târâre. Divorțul a devenit o banală fractură sentimentală. Istoria artei demonstrează ca giganți ai esteticii pot fi și niște pigmei ai moralei. Da. Si degradarea e tot schimbare. E ceva putred în Danemarca. Dar miroase și la noi. Supraomul a fost o himeră. Neomul o certitudine. Fără utopii am fi precum cârtițele. Succesul trebuie să se apere de multe. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or..." Deschide plicul, citește, înjură, închide, iar înjură... Una bucată plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]