1,548 matches
-
Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll Be Home for Christmas“. Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este un ursuleț koala de pluș, din ăla care-ți prinde creionul cu labele lui pe arcuri. Asta mă cred părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din când în când. Sari la o zi, cândva, mai târziu, când lui Manus îi vor crește sâni. Sari la mine îngenuncheată lângă patul de spital al fratelui meu. Pielea lui Shane, nu știi unde se sfârșește albastrul șters al pijamalei de spital și unde începe Shane, așa-i de palid. Ăsta-i fratele meu, slab și palid, cu brațele slabe și pieptul de porumbel al lui Shane. Părul arămiu turtit pe frunte, așa mi-l amintesc de când eram mici. Făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate de sub ochii lui Shane. Vivienne înfige o broșă-ac cu diamante în pijamaua de spital a lui Shane. Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască cu o pensetă fină În album. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dormitor. Omul vă face semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Hai acum, trebuie să ne grăbim! Adam a luat-o la fugă pe scări Înaintea lor. S-a grăbit să ajungă În hol și s-a oprit o clipă la poalele scării celei mari. Z ieșise din dormitor; purta o pijama și Își lăsase părul pe spate. Arăta mai copilăroasă decât Își amintea el. A pornit să urce, dar ea i-a făcut semn să privească În spate. S-a oprit și s-a Întors. În pragul unei uși aflate de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat Elenei, s-a săturat și ea, sărăcuța să stea într-o singură rochie, îi șoptea și-i zâmbea dulce, e drept, mai stă cu pijamalele lui Ștefănel dar când vin băieții de la școală, gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari de acum, în curând și-or lua zborul, că așa-i lumea, nu? Foarte curând cele două femei au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oferea o fructă, o prăjitură, mâna îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obligația să... Privirea fetei căzu pe o carte despre Blaga. Zăcea așezată cu coperțile în sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-o urmeze în cameră, desigur avea un nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
distonocalm, decât unul de dimineață, și bunica o să vină peste câteva zile în fața blocului și Miau o să coboare tăiată la picior, de la Turiști, în papucii mei, că altfel nu poate, bunica i-a adus chiftele și brânză și pâine și pijama și Xanax, „liniște la cutie”, la un moment dat o să dau din chifteaua făcută de bunica Prințesei, care va muri în ziua aceea, lui Ham câinele, dar nu prea o să mănânce, că e cam veche și stricată, am stat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nesfârșit. Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat. Fiecare nou român era un chin mai cumplit decât cel anterior. Cand se apropia dată de publicare a cărții, tensiunea din casă devenea insuportabila. Dimineața devreme Adrian se așeza pe trepte în pijama și halat și aștepta să-i apară ziarul în cutia poștală. Pe urmă, de îndată ce ma sculam, mă trimitea să i le cumpăr și pe celelalte. — De ce nu și le cumpără singur? Fiindcă-i plăcea să susțină, de ochii lumii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se Întindă deasupra lui ca pe vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță nu se va Întâmpla, căci Erzsébet nu mai dormea demult fără pijama. Și nici În același pat cu el. Fiecare cu patul său, cu somnul său și cu visele sale. Cândva, visau la fel. Făceau chiar schimburi de vise cum Pityuka face schimb de casete video cu hoverii lui, sau treceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din secțiile de pediatrie În cazul copiilor cu teama de injecții. Dureroase, mai ales cele cu penicilină, tot la șase ore. Știa ce vorbește pentru că fusese internat odată la infecțioase, șase zile. Pe lângă tratament, s-a ales și cu o pijama nouă și moale de finet. Ce știa se și Întâmplă, pentru că o unghie i se Înfipse Într-un mușchi al cefei ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine nu era. Nasturele are două găuri. Una pe care se intră și alta pe care se iese. Intrările și ieșirile sunt legate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au încercat muzicieni de deasupra și au văzut rădăcina grotescului din muzica de deasupra. Va să zică aici era rădăcina noastră! spuse Președintele Franței în fața parlamentarilor aduși în pijamale și papuci pentru a vedea în oglinzile filmate cu telefonul mobil al Mioarei, lumea răsturnată a ideilor și conceptelor care exultau otrava energiilor către suprafață. Și pe care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lucrurile se vor desfășura așa cum ți-am spus. Va fi cât se poate de firesc. O să terminăm mai întâi sticla asta de șampanie krug, pentru că avem simțul valorilor, și-apoi ne vom culca, frate și soră. O să-mi împrumuți o pijama de-a lui Olaf. Pluteam în pijamaua mortului. Pentru dormit, Sigrid își puse o cămășuță de noapte din satin imprimată cu cămășuțe de noapte din satin. -Este o punere în ramă, remarcai. -O să iau partea din stânga a patului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spus. Va fi cât se poate de firesc. O să terminăm mai întâi sticla asta de șampanie krug, pentru că avem simțul valorilor, și-apoi ne vom culca, frate și soră. O să-mi împrumuți o pijama de-a lui Olaf. Pluteam în pijamaua mortului. Pentru dormit, Sigrid își puse o cămășuță de noapte din satin imprimată cu cămășuțe de noapte din satin. -Este o punere în ramă, remarcai. -O să iau partea din stânga a patului. Se culcă pe salteaua de puf și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de așa ceva. Un craiovean, Ionel Ciupureanu, crede și el că poezia trebuie desolemnizată. Drept urmare, introduce în versurile lui (Krampack, Scrisul Românesc, Craiova, 2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații ale unor bărbați care ies în pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și trivială, o poezie fără poezie, care nu-l iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mască? Visul este platoșă sau îmbie? Dacă este platoșă, platoșa îmbie la ceva? Cum se face că voleurile de ploaie strâng fruntea? Și ce semnificație poetică are această remarcă? Ce înseamnă „a desfira redingota luminii“? Lumina are, în afară de redingotă, și pijama? Întrebări care vor rămâne veșnic fără răspuns... Dacă vrem totuși un fel de răspunsuri - și anume false - le găsim în colecția de citate critice de la sfârșitul volumului: Iulian Boldea: „E limpede că Valentin Marica e un poet de structură orfică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]