22,633 matches
-
ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii, o insuficiență gravă a morfologiei și a sintaxei acesteia, precum și permanenta stare de eroziune, de regres, de resorbție în primordialul și în vagul seminal. Dacă spiritul solar al lui Brâncuși, de pildă, este unul ordonator, dacă el recuperează, din formele date, acele nuclee care conțin în sine însăși natura incoruptibilă și eternă a creației, spiritul nocturn, mediumnic, al lui Victor Brauner se scufundă pînă în capilarele cele mai intime ale existenței și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
marcaj grafic ar fi cu putință, premisa viziunii plastice și perspectiva morală rămân aceleași: incapacitatea fixării în norme, a gîndirii în rețetă, a existenței în coduri prestabilite. Chiar dacă o anumită soluție plastică este consecința directă a unui impact cultural, de pildă lucrarea Fructul care m-a devorat era mama mea, creație de certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
alienate/alienante pe care avangardele începutului de secol XX o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl profesau apocaliptic, Victor Brauner, ca un adevărat suprarealist ce era, întors către originile ființei și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
religie) - în această carte se întîlnește în sfîrșit o încercare de explorare a acestei noțiuni, folosită curent în societatea românească actuală. Autorul belgian devine însă vulnerabil cînd compară situația etnică și confesională a României cu cea a fostei Iugoslavii, de pildă, sau în momentul în care prezintă punctele de vedere divergente ale istoricilor români și maghiari asupra Transilvaniei. însă, trebuie iarăși precizat, nu aceste aspecte formează aria lui de analiză, ele sînt cel mult reflexe ale receptării unor probleme legate de
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
al folosirii eficiente a unui set de cunoștințe și de abilități deprinse în școală, artista se poate valorifica mult mai exact și mai profund căutînd o formulă oarecum complementară și nu una de la sine înțeleasă. Dacă ar fi optat, de pildă, pentru o viziune apropiată lui Alexandru Chira sau Ștefan Sevastre, pentru care desfășurarea formelor implică spații monumentale și desfășurări infinite, efectul era mult mai previzibil și mai puțin spectaculos tocmai din pricina legitimității opțiunii. Mergînd, în schimb, spre Bernea și spre
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
ca în Moldova. Aș vrea, în primul rînd, să refacem - cred că-i prețios ce spun acum - dar aș vrea să refacem țesutul social al intelectualului, al omului de cultură, să resolidarizăm breasla literară, să re-familiarizăm breslele între ele. De pildă, aș vrea să aducem la un loc, să ne întîlnim, lunar, la Lăptăria lui Enache - pictori, sculptori, actori, regizori, dansatori, filozofi etc. și să încercăm să vedem dacă, în tot marasmul ăsta de incultură, de răutate, de agresivitate și de
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
atare (fără textele antologate sau "dosar de receptare critică"). Pe de altă parte, originalitatea demersului critic e mult mai bine pusă în valoare de această încadrare, care are - în acest context - avantajul de a se juca cu așteptările cititorului. De pildă, crezi că vei găsi în ea fragmente din texte arhicunoscute ale scriitorului respectiv și că doar acestea vor fi comentate (într-o manieră mai mult sau mai puțin inovatoare). Nu. încă în primul subcapitol, Cornel Ungureanu include o proză demult
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
prilej de șantaje nenumărate atunci cînd era devoalată. Un subiect pe care nu-l abordam decît în șoaptă, ca și cîrcoteala anticomunistă, deși, vorba ceea, de la greci încoace a existat și a fost discutat în opere fundamentale. Platon însuși, de pildă, comentează îndelung în Banchetul și Phaidros, Shakespeare construiește personaje pe muchie de cuțit, iar alunecarea spre homosexualitate nu poate fi trecută sub tăcere, necercetată artistic. Este o realitate ce a conviețuit cu noi, cu lumea scriitorilor, artiștilor de tot felul
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Discovery"), burdușită de informații, cu ambiții de exhaustivitate, fie calea unei subiectivități dezlănțuite revelator. Alexandru Solomon a ales o cale de mijloc, cînd școlărească și cuminte, cînd cultivînd "curajos" aluzia, ironia, giumbușlucurile de autor. Uneori cu un real farmec. De pildă, la Berlin, regizorul descoperă o întreagă galerie de personaje contemporane care populează zona în care a trăit, cîndva, Caragiale, sau care au o tangență, fie și absurdă - sau mai ales absurdă -, cu destinul lui Caragiale: o bibliotecară de la o bibliotecă
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
sînt "la cestiune"... Captivat de micile lui descoperiri și de marele lor pitoresc, regizorul uită de ce a venit la Berlin și se împotmolește în tot felul de detalii care au haz în sine, dar n-au legătură cu subiectul. De pildă, ce mă interesează pe mine, cel pornit să aflu cît mai multe despre "Caragiale la Berlin", că vînzătoarea de la Second Hand avea o mătușă, Monique, care a locuit la Berlin pînă în '45, că ea s-a întors la Berlin
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
și, desigur, interesele meschine imediate - profită de conjunctura favorabilă, sub acoperirea ideologiei de moment. Textele politizate din revistele lingvistice (articole de atitudine, direcție, îndrumare; cronici ale unor dezbateri) resping hotărît spiritul critic, dubiul științific, relativismul normal al cercetării; cerînd de pildă ca în Facultatea de filologie - pentru liniștea studenților - să nu se mai prezinte teorii diferite, să nu mai existe o diversitate derutantă de opinii: "este într-adevăr inadmisibil ca în Facultate să se predea studenților mai multe definiții asupra noțiunii
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
1952, p. 190). Se înțelege cum, de la asemenea principii și de la o viziune foarte particulară a noțiunior de "știință" și "științific", se poate ajunge la formulări incredibile, în care interpretarea faptelor istorice e substituită de decizia autoritară. E prezentat de pildă rezultatul unor întîlniri în care s-au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele hotărîri (...) obligatorii pentru Facultatea de filologie din București, Institututul de lingvistică din București, IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
privirea necruțătoare, fraza tăioasă, severă, mustind de adevăruri incomode, tonul adesea încărcat de amărăciune sau, după caz, de uimire, dezamăgire sau regret (scurte remarci au aer ușor confesiv), toate acestea conferă autenticitate discursului critic (dacă-mi este permisă expresia). De pildă, Ceaușescu în anii '80 „a crezut că poate subestima animalul și nevoile pântecului. înaripat de fandacsia omului nou și convins că are drept aliat progresul umanității înseși în "zborul comunist spre viitor", a închis și supapele îndelung verificate: chermesele sindicale
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
noastre! Iar că poeții și prozatorii de alte orientări ar fi fost „din ce în ce mai puțin motivați" într-un climat cultural în care optzeciștii au „strecurat îndoiala în sănătatea paradigmei moderniste", este o judecată - cred - post-festum. Nu mi-l pot închipui, de pildă, pe Breban timorat din cauza lui Nedelciu. în schimb, sunt de acord cu autorul când vorbește mai degrabă de o „îndrăzneală estetică" decât de un curaj politic al optzeciștilor în revitalizarea realului minor și banal (stau însă diferit lucrurile la șaizeciști
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
sociale, și anume într-un scop exterior. Vrea să ne convingă cu orice chip să gîndim ori să trăim conform unui model pe care ni-l impune. Propaganda, ca și patriotismul, nu e condamnabilă în sine. Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amîndouă. Sînt condamnabile cînd încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o stare neutră, căci nu înțeleg ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
multe ori, construcția nu se extinde - dar nici nu dispare. Nu mi se pare, oricum, că în acest caz repetarea ar duce la obișnuință, făcînd abaterea suportabilă. Deși în principiu îmbinările fixe nu trebuie să fie logice (uzul prepozițiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
mortul bea, cînd îi face Zeul semn abia. Nouă doar ni-e dată larma. Mielul, implorînd, își cere clopoțelul, din instinct mai liniștit. II, 20 Ce grea depărtare-ntre stele; dar tot mai departe ce-aici învățăm pe pămînt. De pildă-un copil și un altul... un pas îi desparte -, o, cît de departe își sînt! Destinul, cu spațiul ființei cumva ne-mpresoară, străin de ne pare așa? Vezi, cîtă distanță doar între bărbat și fecioară, cînd ea-l ocolește și
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
ființele, faptele într-o mai bună rânduială. Desigur, arareori destinele devin indelebile. Se cuvine însă, din când în când, săvârșirea ceremonialului de pomenire, care să contribuie la conturarea unui tablou cu pasivul și activul din muzica românească. Mă gândesc, de pildă, la o retrospectivă a compozitorilor aleși - pe te miri ce criterii - să stea la taifas cu îngerii, mulți dintre ei pierduți pe cărările ne-aducerilor-aminte, chiar dacă, până a deveni ei înșiși, și-au îndeplinit grațios și temeinic porunca de a fi
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul a fost posibil întrucît comunitatea cititorilor a făcut, de-a lungul timpurilor, "investiții pasionale" asupra eroilor (situațiilor, obiectelor, locurilor) din cărți, a ajuns la un tip de consens cultural care ne împiedică, de pildă, să susținem că Ema Bovary a trăit fericită împreună cu Charles pînă la adînci bătrîneți sau că Hamlet s-a căsătorit cu Ofelia. E drept, pe de altă parte, că epoca hipertextului încurajează asemenea experimente extravagante, însă acest fapt nu știrbește
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
însă la discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
logică, adevărul și evidențele nu au nici o importanță. în ciuda realității palpabile și a rațiunii, naționalistul o ține langa, amplificându-și bolnăvicios fobiile, spaimele și frustrările. Iar când această logică este sistematic alimentată de presă, fandacsia-i gata. Ce nevoie avea, de pildă, un binecunoscut ziar bucureștean să pună pe pagina întâi, la nici două săptămâni de la trecerea lui Bush prin București, următorul titlu incendiar: "De 1 Decembrie, "Magyar Nemzet" nu-și poate stăpâni ura față de români". Subtitlul conține și el o informație-bombă
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
extremiști intrați într-o previzibilă derivă după 21 noiembrie. În ciuda tonului polemic (dar nici pe departe plin de "ură" și mustind de "odioase mistificări"), românii ar face bine să ia act măcar de unele dintre cele afirmate în articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și sistem educațional independent. în ce fel s-au ținut românii de propriul cuvânt, se știe. Aduc în discuție această problemă
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
invidioși pe discipolii lor moderni. Caracteristicele sistemului sunt structurile duble și secretomania. Pe de o parte existau structurile guvernamentale care trebuia să dea impresia de voință de colaborare cu celelalte state, să organizeze buna funcționare a învățământului și culturii, de pildă, pe de altă parte Comitetul Central și Biroul Politic, singurele organisme investite cu putere și cu drept de decizie. Dar, și această dublă structură era un secret: De aceea, orice hârtie a Biroului Politic sau a Comitetului Central, oricât de
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]