4,896 matches
-
spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ne-am dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și apropiindu-se de mine. Unul era tânăr, celălalt nu. Cel tânăr vorbea, indica: - Aici o să fie biserica, un model canadian cu patru turle, vitralii pictate de Dali, ultimul răcnet, o nebunie, ce mai... Acolo, în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe partea cealaltă, piața cetății și magazine: o patiserie, un Panipat, un patinoar... - Alo, domnii, salut, îi salutai simpatic pe cei doi trecători. - Ah, bună ziua, zise tânărul scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la orfelinat. Copiii aceia plini de sănătate trebuie că aveau Înfățișarea lui Karl din copilărie, astfel Încât, privindu l pe fereastră cum tre băluia prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel și-a dat seama că și Karl era departe de locul lui de baștină. A găsit și cărți cu reproduceri de tablouri care Înfățișau femei oarecum asemănătoare celor din partea locului, Însă mai Împlinite și cu ochi strălucitori, nu atinși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pentru un moment a părut chiar furios, iar Margaret și-a dat seama că nu-l văzuse niciodată așa. S-a Întins să-l ia de mână și să-și Închipuie țările acelea invadate, cu dealuri acoperite de păduri de pini plini de zăpadă care se topește, unde tancurile se strecoară lent prin văile fluviului, În vreme ce copiii Îngână rugăciuni și privesc Înfricoșați de la ferestrele caselor cocoțate pe munte. Ar fi vrut să-i Împartă tristețea și neajutorarea, dar nu era În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și cel pe care eram noi urca spre infinit, în depărtări. Ajunsesem într-o lume de legende și de miresme tari ale trecutului. La munte, unde lemnul ocupă un loc important în trebuințele localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care o au, nelăsând pe nimeni sau nimic să distrugă acele ținuturi minunate ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în clinchetul neîntrerupt al tălăngilor. Câteva clipe am stat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
această lume de legende și de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
A dracului, Doamne iartă-mă, mi-am zis, uite ce i-a trecut pân cap. L-am și Întrebat, acolo sub brad: Dă ce făcuși asta, părinte. A zâmbit. Nici nu știu dacă a mai urcat... Io aș fi tăiat pinul și l-aș fi legat dă tren să-l duc la mine În Teleorman, să se bucure copiii dă iel. Le făceam și io În sat „Orășelul Copiilor” și... 9. Trenul oprea, pornea, iar oprea, iar pornea. Cu Întârziere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce probabil era codul meu PIN, scris pe-o foicică de hârtie, în portmoneu, în spatele unui card de închiriat casete video, așa că asta nu reprezenta o criză imediată. Îmi mai spusese că, nu cu mult înainte să mă prezint la ea, la tratament, întrerupsesem toate legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pilot automat. Acel pilot automat mă adusese acolo. Corpul meu acționând din... Ce? Instinct? Nu, acționând dintr-o rutină învățată pe care mintea mea o uitase. Corpul meu găsise singur drumul într-acolo, spre acea ușă. Spre ușa aceea de pin cu mâner de alamă și o yala mică dedesubt. M-am uitat din nou la mâna mea, apoi am trecut în revistă puținele chei de pe inel: cheia de la jeepul galben, cheia de la ușa din față a casei mele, cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitat de timp. Ascunși printre zidurile vechi ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sena. — Atunci n-ai decît să aștepți în mașină, zice domnul Președinte sărind sprinten pe trotuar, dacă intervine ceva știi parola, îi amintește. După cîte mi-au văzut ochii, începe Sena să pună cap la cap gîndurile ce-i trec pin minte, slabă încercare de a induce pe cineva în eroare! De-a lungul celor opt, nouă luni de cînd îi fusese în preajmă, domnul Președinte se schimbase de nenumărate ori, fiind chinuit de tot felul de îndoieli. La rîndul său
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul tău este proaspăt Și tu ești aproape./ Cerul e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să se să ciocnească un pahar cu ură în suflet. Iar alții mergeau plângând de ciudă că încă mai exista o oarecare ordine. Toți își trăiau viața. Sau cel puțin trăiau. Și ceva trăia din viața ei. Își formase independența pin ceea ce vedea. Un câine schelălăi, primind un picior. Ea se opri și-l mângâie distantă. Avea în buzunar un pachet. Îl scoase și i-l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încropi un top al celor mai frumoase trei locuri din Japonia. Aceste regine topografice sunt: Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc mângâiere". Acesta este secretul care ne plasează pe traiectoria ceremonialului nipon. Descoperirea propriu-zisă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]