275 matches
-
Barbu Iscovescu. De-a lungul timpului, anul nașterii lui Barbu Iscovescu a fost disputat între cei care au analizat viața și opera sa. Astfel, P. Ionescu a publicat în anul 1878 un "Catalog de tablouri, statuie și aquarele expuse în pinacoteca din București", în care a menționat că revoluționarul Iscovescu s-ar fi născut în anul 1817, luna și ziua fiind aceleași - 24 noiembrie. Începând cu anul 1939 când Marin Nicolau a publicat biografia lui Barbu Iscovescu, acesta s-a pus
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
și în Italia. Este autorul a numeroase portrete compoziționale, naturi moarte și peisaje. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice din Cluj și director al Muzeului Banatului din Timișoara. În 1932, Aurel Ciupe a preluat postul de custode al pinacotecii din Târgu Mureș, cumulând și postul de profesor la "Școala Orășenească Liberă de Pictură". În această funcție a achiziționat 120 de lucrări aparținând maeștrilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Aurel Ciupe, Ion Vlasiu și Octav Băncilă, care
Aurel Ciupe () [Corola-website/Science/304184_a_305513]
-
lucrări deosebite în acvaforte („Autoportret”, „Țăran cu căciula în mână”). Artistul are un merit deosebit și în învățământ deoarece înființează în București în anul 1865 "„Academia de Belle-Arte”" pe care o va conduce timp de peste 25 de ani. El organizează "„Pinacoteca Statului”" și tot el inițiază expoziții colective ca la Paris, prima fiind "„Expoziția artiștilor în viață”" din 1865. Un alt mare pictor român, Nicolae Grigorescu (1838-1907), aduce un suflu nou în pictura românească. Până la vârsta de 23 de ani, Grigorescu
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
DOBRICENEAN" la care participă artiști plastici membri ai U.A.P. din România. Anul 2006 este anul celei de a II a ediții, de fiecare dată, cei 12 participanți finalizându-și documentația cu vernisarea lucrărilor realizate, vernisare care are loc în Pinacoteca muzeului. Cu această ocazie, domnul înv. Mihai Petrescu își va lansa Monografia Muzeului din Dobriceni, lucrare ce este un adevărat ghid al istoriei satului Dobriceni - Olt. Parțiale extrase din "Gazeta de Sud", 19 octombrie 2001, "Oltul Cultural", noiembrie 2006.
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
Pleșoianu, executat la Craiova în anul 1833. Ultimul tablou făcut de Constantin Lecca este din din anul 1868, anume portretul lui Petrache Poenaru. Litografia lui Poenaru este dintr-o epocă mai timpurie din creația sa. În această perioadă (1833 - 1868) pinacotecile și saloanele boierești au fost suprasaturate de portretele executate de către pictor. Din păcate, picturile cele mai puțin reușite au avut cea mai mare circulație și astfel, pictorul Lecca a avut parte de cele mai false aprecieri în timpul vieții ca și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Mănăstirii Căldărușani, împlinindu-se astfel dorința Sf. Mitropolit Grigore Dascălul (canonizat în 2006), nevoitor un timp în această mănăstire. În 1778 a fost înființată o școală de pictură frecventată și de Nicolae Grigorescu în anii 1854-1855. Mănăstirea deține o bogată pinacotecă, care are la bază colecția de artă a Mitropolitului Ghenadie Petrescu. Vechea sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Pictura bisericii mari este restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911. Între 1950 și 1958 biserica
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
și Ministru al Bucovinei. Paul Verona a avut doi copii, un băiat Tudor Nicolai Verona și o fiică Irinel Verona. Paul se stinge din viață în anul 1966 la București. Picturile sale au fost achiziționate de către Ministerul Artelor și Cultelor, Pinacoteca Bucureștiului și de către Muzeul Toma Stelian. Tudor Verona le aduce în cartea sa „"Monografia familiilor Verona și Kazimir”" un pios omagiu: Picturile realizate de Arthur Verona se regăsesc în colecții private și o mare parte prin muzeele din România. După
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
succesul pe care Henția l-a avut cu tabloul "Psyche părăsită de Amor" din anul 1873. Noul ministru al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Vasile Boerescu, care i-a urmat lui Tell, a considerat oportun să achiziționeze lucrarea "Psyche" pentru Pinacoteca din București. Cu bursa lunară, foarte modestă de altfel, în valoare de 120 de lei și cu cei 800 de lei pe care i-a încasat pe lucrare, Henția a reușit să se susțină financiar până la sfârșitul anului 1873 în
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
i-a fost și profesor. Sava Henția a realizat împreună cu fiul său, pictura murală a bisericii din Alexandria. Sava Henția a trecut în neființă în data de 21 februarie 1904. O dată cu înființarea Școlii de Belle Arte din București și a Pinacotecii pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a constatat o creștere calitativă în organizarea expozițiilor colective ale artiștilor români precum și o creștere generală în domeniul creației în artele plastice de pe teritoriul României. Aceste tendințe au dus în final la răspândirea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
decorat de către oficialitățile statului român cu Medalia Bene-Merenti clasa a II-a. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată "Lagărul", cunoscută și sub numele de "Bivuac", și ea se afla în anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Scena înfățișează un bivuac al trupei care este dispusă pe un dâmb, în planul secundar
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
panou decorativ. Prin faptul că artistul a perseverat în crearea unor compoziții istorice pe baza unei concepții convenționale despre istoria poporul român, acest fel de lucrări au devenit la sfârșitul secolului al XIX-lea artificiale și pline de retorism. La Pinacoteca orașului Ploiești există un tablou care pare să fie un studiu executat de către Sava Henția în anul 1886 cu privire la legenda construirii Mânăstirii Curtea de Argeș. Compoziția realizată în tehnica uleiului pe carton (0/5 x 1.01 metri) surprinde un moment în
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
pe care l-a manifestat pictorul după anul 1880 poate fi remarcat în abordarea unor teme grigoresciene în portrete ca "Tânără țărancă torcând". Ea este înfățișată într-un costum tradițional și cu o broboadă roșie atârnând pe umăr. Provenind de la Pinacoteca Municipală, aflată astăzi la Muzeul Național de Artă, lucrarea este argumentul care apropie tematica de cea a lui Nicolae Grigorescu, dar rezolvată într-un cu totul alt mod, conform cu stilul realist pe care l-a practicat. Din amintirile memorialistului Iuliu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
a fost folosit în aceeași perioadă în Moldova de către pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare și ea amintește vag de stilul folosit de Carolus-Duran care era în acel timp un pictor la modă. Lucrarea aparținea, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, Pinacotecii Municipale din București și mai târziu a fost împrumutată Galeriei Muzeului Național de Artă din România. La Muzeul de Artă din Timișoara se află unul dintre cele mai bune portrete pe care Sava Henția le-a realizat în întreaga sa
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
și moașe și 3 farmacii. Activitatea culturală se desfășoară în cele 3 biblioteci orășenești. Biblioteca publică orășenească „Petre Ștefănucă”, cu filiala de carte română „Nicolae Titulescu”, filiala de carte pentru copii, Sala de calculatoare„Multimedia”, Sala de limbă engleză și Pinacoteca, unde se organizează diverse expoziții de pictură, ceramică, artă populară, școala de arte -obține performanțe puternice în activitatea sa, discipolii ei sunt cunoscuți în republică și peste hotare, 4 camere-muzeu și alte 2 instituții culturale. Cele mai importante evenimente culturale
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
Alături de pictură și administrare muzeală, pasiunea ctitorescă a lui Bunescu s-a răsfrânt și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, preia conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al R.P.R, iar un an mai târziu, se ocupă de amenajarea Galeriei Naționale.
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
Societății Muzeale din Ungaria de Sud, colecționar și istoric de artă, își donează colecția substanțială de pictură europeană noii instituți. În 1940 muzeul este reorganizat de directorul Aurel Ciupe, care separă secțiunile pe categorii. Astfel ia ființă Secțiunea artistică sau "Pinacoteca". În 1969 secția de artă a început să se desprindă de Muzeul Banatului, beneficiind de un spațiu propriu, în clădirea Centrului Cultural Francez. În 1986, aceasta a fost mutată într-o aripă din Palatul Baroc, în restaurare încă de la sfârșitul
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
dificil, fără să se bucure de o recunoaștere imediată, dificultăți pe care însă și le-au asumat. Patrimoniul de artă veche a Muzeului de artă s-a alcătuit și s-a îmbogățit în timp. Primele icoane au intrat în patrimoniul pinacotecii timișorene, în anii 1909 și 1912. Istoricul de artă Ioachim Miloia, director al Muzeului Banatului a inițiat, începând din anul 1928, o campanie susținută de teren pentru depistarea și salvarea patrimoniului mobil, cu precădere a celui din biserici sătești. Politica
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
achiziționate numeroase picturi și desene semnate de autorii născuți, școliți sau activi în acest teritoriu. Alături de operele lor, în colecția muzeului se găsesc în număr mare și lucrări nesemnate (anonime), atribuite artiștilor din Banat. Unele piese importante au fost donate pinacotecii prin actul testamentar al fondatorului Zsigmond Ormós, altele, în ideea completării colecției bănățene, au fost cumpărate din anticariatele specializate ale vremii, de la deținătorii particulari, direct de la artiști sau din expoziții. În colecția de pictură bănățeană (sec. XIX) sunt reprezentați autori
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
o dată cu primele piese donate muzeului, incluse în catalogul din anul 1888. Nucleul colecției reflectă într-o manieră cât se poate de elocventă felul în care, în epoca de pionierat a muzeului timișorean, când accentul era pus pe înființarea și organizarea pinacotecii, achizițiile de artă decorativă nu au fost neglijate. În limita posibilităților financiare, Ormós adună la un loc obiecte de artă aplicată de diferite tipologii, materiale și stiluri, argumentând prin această diversitate însăși ideea că o colecție de artă decorativă, pe
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
național. Prin diferite modalități de expresie, alături de filonul realist prezent în lucrarea lui Agghàzy Gyula, „Executorul”, sau a lui Maradàsz Victor, „Gheorghe Doja”, coexistă influențe de factură impresionistă, evidente în creația pictorilor Komàromi Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile curente și conformismul unei arte tradiționaliste ce slujea oficialităților vremii. Lucrările pe care
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
ploieștean, a purtat o vie corespondență, mai ales în epoca pariziană a acestuia (din anii 30’). I-a reprezentat acestuia în justiție și unele interese patrimoniale. Impreună cu Iser și cu Ion Ionescu Quintus a pus în anii 30’ bazele pinacotecii orașului Ploiești. A întreținut relații cordiale cu mari corifei ai culturii române: George Enescu, Oscar Walter Cisek, Stefan Nenițescu. Alexandru Busuioceanu. A fost coleg de generație și prieten, împărtășind aceleași idealuri estetice, naționale și politice cu Constantin Noica, de care
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria. Muzeul mai deține o pinacotecă de 3.000 de picturi de șevalet în ulei, icoane din secolele XVIII-XIX, o colecție de 1.000 de obiecte de lemn reprezentând unelte și ustensile casnice sau piese de mobilier, precum și o colecție de peste 1.000 de veșminte populare
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
De exemplu, piesa de altar "Samson Victorios" formulează posturi stilistice caracteristice manierismului. Crucificarea și "Atlanta și Hipomenes" prezintă însă o mișcare diagonală cuplată cu efecte de lumini și umbre care trădează influența lui Caravaggio. Turbulenta și violenta pictură "Massacrarea Inocenților" (Pinacoteca, Bologna) a fost realizată într-o manieră ce amintește de Raphael. În 1625 prințul Władysław Sigismund Vasa al Poloniei a vizitat atelierul artistului de la Bologna în călătoria sa prin Europa de Vest. Relația apropiată dintre pictor și prințul polon s-a soldat
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
fundamentale. Creația futuriștilor datorează mult divizionismului ("„Pointilismului”") și cubismului, si a influențat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanții artei "chinetice" în anii șaizeci. Muzee: Peggy Guggenheim Foundation, Veneția; Pinacoteca di Brera, Milano; Colecția G.Mattioli, Milano; Musée Național d'Art Moderne, Paris; Muzeul Von der Heydt, Wuppertal; Național Gallery of Canada, Ottawa; Museum of Modern Art, New York; Allbright Knox Art Gallery, Buffalo. Lucrări reprezentative în pictură: Umberto Boccioni ""Dinamismul
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]