3,087 matches
-
se va organiza în jurul ei. Premisei cu deschidere vizionară îi urmează o dezvoltare secvențială, din aproape în aproape, într-o logică strânsă ce "umanizează" absurdul. Mergând pe stradă, râul Lethe își împrăștie undele pe la răspântii, se oprește la semafor și pipăie asfaltul cu picioarele încălțate în pantofi de mort. Dacă ar fi ceva mai micuț, l-am putea vedea urcându-se în mașina proprietate personală (un vehicul al timpului, firește), demarând în trombă și scăpând de agenții de circulație care ar
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
ce se aplică unei lumi fantomale, tabloului unei umanități care se cuvine adusă la viață cu un adaos sufletesc propriu, cu rol decisiv : Precaritatea surselor obligă scriitorul să creeze o lume de umbre, căreia îi presupui, dar nu-i poți pipăi soma spre a-i absorbi expresivitatea". Totul devine un soi de legendă la confiniile dintre vechime și actualitate recuperatoare, dintre risipire și coeziune, dintre fragilitate și consistență, în analogie cu lucrarea unui mozaicar: "Acesta alege și fixează pe o suprafață
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
mai puțin potrivit cu natura ei, pe insul cel mai prozaic din câți pot fi închipuiți, pe cel mai fidel adulator al unei singure lumi posibile: cea reală. Și tocmai unuia ca acesta să-i fie data șansa incredibilă de a pipăi ceea ce nu este de pipăit și de a purta în brațe povara imponderabilă a trupului unei sirene? Irealitatea are însă reguli selective fără legătură cu cauzalitatea meschină a lumii reale. Scena se petrece de altfel în afara timpului, de aceea, odată
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
pe insul cel mai prozaic din câți pot fi închipuiți, pe cel mai fidel adulator al unei singure lumi posibile: cea reală. Și tocmai unuia ca acesta să-i fie data șansa incredibilă de a pipăi ceea ce nu este de pipăit și de a purta în brațe povara imponderabilă a trupului unei sirene? Irealitatea are însă reguli selective fără legătură cu cauzalitatea meschină a lumii reale. Scena se petrece de altfel în afara timpului, de aceea, odată consumată, nimic nu o mai
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
nu se plânge De când în haina grației mă-mbraci, și teme dulci îmi dai; dar prea nătânge Sunt foile ce-am oropsit, stângaci. Din milă de te-apleci asupră-mi, vina E doar a ta, căci orice menestrel Făpturii tale pipăind lumina, și-oricât de prost, te-ar povesti la fel... O, fii a zecea muză, și stăpână Pe celelalte nouă, înzecit. Luând poeții veacului de mână, Spre nemurire du-i, meșteșugit... Eu doar trudesc, sorbindu-te de har, De-aceea
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
lui Homer. Acolo, Ulise reușește să se sustragă ciclopului Polifem și să fugă din bîrlogul acestuia folosindu-se de turma monstrului: se atîrnă sub burta unui berbec mai flocos, trecînd astfel nedibuit de urmăritorul său care nu făcea decît să pipăie mioarele pe spinare. ŤDať veți spune dumneavoastră, dar, în prealabil, Ulisses l-a orbit pe Polifem. Așa-i, vom spune noi. Ce, parcă Ulysses O. Hayssam nu putea face la fel? Ba bine că nu!". Așa da, aferim. Trebuie, însă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
în mine o agresivitate nobilă. Acum te... - Tataie, trezește-te! Nu mai reziști până la Anul Nou! Băiatul se ridică de pe bancă și, în același timp, băgă mâna dreaptă în buzunarul scurtei. Acum nu toată lumea își mai permite o înmormântare. Îmi pipăii febril buzunarele impermeabilului meu elegant. Buzunarele sunt goale, așa cum trebuie să fie buzunarele unui președinte. El nu trăiește din buzunarului său, ci din cel al țării. Mă uitai în jur. Și deodată ceva străluci în spatele băiatului care se ridicase, iar
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
care putem surprinde numele autorului, "Carter", și al cărui titlu, prin decupaj, se termină în SEX. seX-Files? Iar pe un afiș cu un OZN mare și convingător încît și lui Arghezi i s-ar fi împlinit dorința, "Vreau să te pipăi și să urlu: Este!" se află chiar subtitlul filmului, "I Want to Believe". Ironia și autoironia sunt semne bune dacă sunt adecvate genului, și dacă sunt prinse convenabil în context fără a bruia registrul utilizat ceea ce nu prea este cazul
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
fără alt bagaj moral decît setea de a ajunge. Un prieten astfel îl caracterizează: "Nu se poate ști cu cine va ajunge, dar cu siguranță va ajunge". El singur zice de sine "înainte de a intra în lupta vieței, m-am pipăit, m-am convins că pot îndrăzni, m-am hotărît să înving ș-am învins"... Cum și pe cine? De la radicalismul lui C.A. Rosetti, fără tranziții, cu o ușurătate elegantă a trecut sub steagul privilegiaților "de nume" și a reușit
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
cap coconaș, mai bine mergem acasă!” Eu Deshamă calul și pune-l pe scăunaș. Philippide Hai acasă! Eu Hai! Conversația urmează în trăsură, pe strada Carol. Philippide Haida-ha! Haida-ha! Eu Haida-ha! haida-ha! Grischa (Ofensat) Hăiiiiiiiiiiiii (întorcând capul) E lunecuș! Eu (pipăindu-mi capul) Grecule am un ou de struț! El Pune să-l clocească! Eu N-admit părăsi pe cap! El La „couveuse”-ă Eu E o ideie! El Poate că... utilizând autosugestia (mormăi ininteligibil) Eu (continuând ideia) Să iasă un
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
era creștină, cel care ne aține acum calea dezinvolt, la o răscruce de neevitat, între realul mensurabil și divinațiile imaginarului. Îl susținuse un imbold norocos, înfruntase temerar noianul de ape scăldînd în enigmă țărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului de neguri ce pogoară dintr-acolo, imens, asupra lumii, navigatorul pretindea că atinsese insula extremă a orizontului. Era, pentru antici, punctul unde se înscrie, culminant, visată ca o fascinație, contiguitatea cu necunoscutul. O găsise, exploratorul
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
semnal. În lift nu e semnal. În lift, de obicei, nu e semnal. Fără semnal. Pun geanta jos, cu grijă să nu sparg sticla de Prosecco. Deschid ușile interioare și bat. Nu se aude nimic, nici un sunet de metal lovit. Pipăi în stânga, în dreapta, în sus, în jos: sunt fix între etaje. Dacă liftul ar porni acum, mi-ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dată, m-am bucurat că purtam fustă - o dovadă de respect pentru mătușa, după părerea mamei -, fiindcă am înfoiat-o cât am putut și am reușit să acopăr cearșaful. Mama a închis ușa, iar eu am revenit la locul dinainte, pipăindu-mi urmele lăsate de nasturi pe fund. Tanti Neli mi-a făcut cu ochiul. — De-asta nu mai am nevoie să-mi cumpăr nasturi, am aici destui. Doar că nu mai văd așa bine și, ultima dată când am tăiat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
puțină apă. Vreau neapărat să ajung la el. Mă ridic din pat. Simt cum se învârte totul cu mine. Mă sprijin de perete să nu cad. Cum nu disting nimic împrejur, nu știu dacă am lăsat ușa deschisă. Încep să pipăi aerul cu mâna și, în același moment, mă izbesc cu umărul drept de ușa întredeschisă. Simt cum durerea îmi crește surd în umăr. E a doua oară când mi se în tâmplă așa ceva. Diferența e că prima dată ve deam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
canal a rămas televizorul ieri seară. Totuși, îmi dau seama că e un canal de știri. Las acolo. Încet-încet, durerea de cap începe să slăbească. Deslușesc vocea pre zentatoarei. O vreme, rămân cu ochii închiși și ascult. O vreme. Apoi pipăi telecomanda închid televizorul. E liniște. Mai devreme simțeam o chiorăială în stomac. Acum a-nceput să mă doară. Pipăi aerul care duce spre bucătărie. De aici știu că mai am câțiva pași și ajung la frigider. Îl deschid. Nu-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
durerea de cap începe să slăbească. Deslușesc vocea pre zentatoarei. O vreme, rămân cu ochii închiși și ascult. O vreme. Apoi pipăi telecomanda închid televizorul. E liniște. Mai devreme simțeam o chiorăială în stomac. Acum a-nceput să mă doară. Pipăi aerul care duce spre bucătărie. De aici știu că mai am câțiva pași și ajung la frigider. Îl deschid. Nu-mi amintesc dacă am pregătit ieri ceva de mâncare. Caut cu disperare laptele. Vreau să beau o cană de lapte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
respir e dat cu porția. Mă așez pe jos în bucătărie. Gresia e rece. Rămân acolo. O vreme. Sună telefonul. Lung. Nu se mai oprește. Sună până mă dezmeticește de-a binelea. Mă ridic. Mă împleticesc până la masa din living. Pipăi până dau de el. Răs pund. Dana, vii, te rog, să-mi pui picăturile? Că e trecut de ora unu. Stau o clipă. Sigur că da, răspund. Închid tele fonul. Mă gândesc să-mi schimb bluza plină de laptele pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
duc la baie. Mă spăl pe față. Mă spăl pe dinți. Mă uit în oglindă și îmi amintesc coșmarul. Descopăr sunetul curgător al apei de la robinet. Îl ascult ca pe o binecuvântare. Mă uit din nou în oglindă și îmi pipăi urechile. Aud. Încep să fredonez I want to break free. Vocea mea e frumoasă fiindcă o aud. Ies din baie. God knows I want to break free. Afară e înnorat, dar nici un strop de ploaie. Mă îmbrac în cele mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se crispă și rămase cu ochii holbați la goliciunea de pe fața bătrânului. Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt, arsă de mușcătura ghețoasă a metalului. În fond, și la urma urmelor, nu avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bine. Pentru că am vorbit atât despre formă și fond, vreau să mai scot ceva în evidență: știm cu toții că estetica este o știință a artei și frumuseții, ținută la rang înalt în lumea nevăzută. știm, de asemenea, vedem, simțim, auzim, pipăim zilnic și în fiecare clipă a vieții noastre frumusețile pe care Dumnezeu ni le-a oferit la tot pasul: frumusețea culorilor, armonia sunetelor, finețea ierbii, gingășia mugurilor, frăgezimea frunzelor, parfumul florilor, perfecțiunea corpului, frumusețea tinereții. Toate contribuie la buna noastră
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ochiului de anticipare a dezastrului. Atitudinea este predilect oximoronică. De parcă orice atingere cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea interioară a unei lumi artificial create. Drumul ales este întotdeauna cel anticipat de privire, cel pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îndreptarea ta. Și vei ajunge poate la Iubirea desăvârșită.” „Dar eu vreau să aflu Adevărul în care să cred!” „Adevărul este El! Unicul Adevăr ce te îndestulează pe deplin, cu condiția să nu vrei să te convingi de existența lui pipăindu-i rănile. Și mai este ceva! Nu poți merge spre Adevăr cu toată fala științei de carte și a deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie" pe Dumnezeu și să "urle, convins în fine este!" Până și un mare optimist, iubitor al vieții și al Creației în general, precum Rabindranath Tagore, exclamă la un moment dat: ar fi "o mare fraudă" dacă Dumnezeu nu va plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]