890 matches
-
lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oare Stubb îl abandonase într-adevăr pe negrișor, lăsîndu-l în voia soartei șale? Nu, adică nu aceasta era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma lui veneau două ambarcațiuni, iar el își făcea socoteala că acestea vor ajunge repede lîngă Pip și-l vor pescui - deși vînătorii de balene nu manifestă întotdeauna o astfel de solicitudine față de vîslașii care-și primejduiesc viața din pricina propriei lor lașități; asemenea accidente se petrec destul de adesea pe mare, iar în tagma vînătorilor de balene, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar în tagma vînătorilor de balene, un laș este aproape invariabil privit cu aceeași scîrbă necruțătoare cu care sînt priviți fricoșii în armatele și flotele de război. Din întîmplare, însă, oamenii din cele două ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor; între timp, ambarcațiunea lui Stubb ajunsese atît de departe, iar oamenii ei erau atît de absorbiți de vînătoare, încît Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor; între timp, ambarcațiunea lui Stubb ajunsese atît de departe, iar oamenii ei erau atît de absorbiți de vînătoare, încît Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai mult în jurul lui. Printr-o pură întîmplare, corabia însăși îl salvă în cele din urmă; dar începînd de atunci, negrișorul rămase fără minte - cel puțin așa pretindeau oamenii care-l vedeau rătăcind în neștire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
l trăsese într-un abis miraculos, unde sub ochii lui morți, lunecau formele stranii ale unei lumi rămase, de la obîrșii, neschimbate. înțelepciunea, această sirenă cărpănoasă, îi dezvăluia comorile fără de număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un soare și sînt sigur că Fedallah e un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd îl văd. S-a uitat și el la toți tălmacii ăștia, chiar și la mine, iar acum vine să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cracii unui pantalon vechi și alte două vîrîte în mînecile unei haine ponosite. „Mă întreb dacă nu cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el). Capacul prins într-o balama de piele, coborî peste Queequeg, nelăsînd la vedere decît fața lui liniștită. Ă Rarmai îmerge, e ușor), murmură el într-un tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici? Caută-l pe un anume Pip, care-i plecat de multă vreme, cred c-a și ajuns în depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui nebunie, o mărturie dumnezeiască despre dumnezeieștile noastre patrii, căci unde ar fi putut învăța el vorbele astea, dacă nu era acolo? Dar stai, iarăși vorbește, parcă și mai aiurea! Ă Doi cîte doi! Să-l facem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l colo, curmeziș! Taram-taram-tam-tam! Ura! Acum mi-ar trebui un cocoș să i-l pun pe cap și să-i cînte! Queequeg moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cap și să-i cînte! Queequeg moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face general, dacă-ar muri aici, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face general, dacă-ar muri aici, încă-o dată. Nu, nu! Rușine tuturor lașilor - rușine lor! Să se-nece cu toții ca Pip, care-a sărit dintr-o barcă. Rușine, rușine! în tot acest timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ar muri aici, încă-o dată. Nu, nu! Rușine tuturor lașilor - rușine lor! Să se-nece cu toții ca Pip, care-a sărit dintr-o barcă. Rușine, rușine! în tot acest timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
posomorît cu arma lui. Piciorul său de fildeș și prăjina din lemn de nuc sunau a gol pe fiecare scîndură, a punții. Dar, înainte de a intra în cabina lui, se auzi un rîs stins, nefiresc, batjocoritor și totuși jalnic. O, Pip, rîsul tău nefericit, privirea ta leneșă dar totuși neobosită, schimonoselile tale stranii se amestecau în chip semnificativ cu neagra tragedie a tristei corăbii, care-și băteau joc! Capitolul CXIII AURARUL Pătrunzînd tot mai adînc în zona de vânătoare din marea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duce acum: pentru el, nu s-a întîmplat nimic, dar pentru mine s-a rupt parcă osia lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd le tragi înapoi sînt rupte și abia se tîrăsc. Hei, Pip, vino să ne dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mine s-a rupt parcă osia lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd le tragi înapoi sînt rupte și abia se tîrăsc. Hei, Pip, vino să ne dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a rupt parcă osia lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd le tragi înapoi sînt rupte și abia se tîrăsc. Hei, Pip, vino să ne dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o zdravăn, pînă-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd le tragi înapoi sînt rupte și abia se tîrăsc. Hei, Pip, vino să ne dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o zdravăn, pînă-o cădea! N-avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd le tragi înapoi sînt rupte și abia se tîrăsc. Hei, Pip, vino să ne dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o zdravăn, pînă-o cădea! N-avem nevoie de fricoși aici! Ia uite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pînă-o cădea! N-avem nevoie de fricoși aici! Ia uite-i brațul, cum iese din apă! Un topor, un topor! Să i-l tăiem! Nu tragem la bord asemenea fricoși, nu ne trebuie! Căpitane Ahab! Domnule căpitan! Uitați-l pe Pip, încearcă să se suie iar la bord! Ă Ține-ți gura, nebunule! strigă omul de pe insula Man, apucîndu-l de braț. Cară-te de pe puntea de comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gura, nebunule! strigă omul de pe insula Man, apucîndu-l de braț. Cară-te de pe puntea de comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]