223 matches
-
bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând. În curtea conacului ne aștepta masa întinsă și un taraf de lăutari băștinași. Am jucat hora miresei laolaltă cu flăcăii și fetele satului, într-o însuflețire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ardea cu flacără albăstruie, filele cărții au început să ardă, desfăcându-se de parcă cineva ar fi vrut să le citească, caporalul nici n-a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe nici unul dintre ei că din ziua când le pune popa pirostriile pe cap, nu mai zic vai de mine, ci vai de noi! - Să-mi spui și mie, Jane, o zi, o clipă măcar, când poți fi și tu serios!? - Bineeee... Îți voi comunica în scris. Valentina părăsi sufrageria aparent deranjată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care se cunoșteau de pe vremea când erau amândoi elevi de liceu. Dar tu, bătrâne? îl întrebă Nichi Stelescu pe Victor la întoarcere, în trenul care-i aducea înapoi la București, bătându-l amical cu palma pe umăr. Când îți punem pirostriile pe cap?... După următoarea ascensiune în Bucegi! răspunse în locul său amicul Tase de la politehnică. Ba eu cred că după următoarea ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbească. — Am câteva idei pe care vreau să le documentezi. În primul rând, ar trebui să punem mâna pe fata aia care s-a măritat cu tipul care a fost condamnat pentru uciderea surorii ei. Ăștia doi și-au pus pirostriile aseară, în celula lui. Ai citit? A apărut în The Star. Spune-i asistentului tău să-ți facă abonament. Sun-o și vezi dacă vrea să facem o carte - oferă-i două sute cincizeci. Fă-mi o listă cu scriitori-fantomă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn de talaș peste flăcări. Vântul se iscă iar. Se încorda în trestiile înalte și drepte, care sunau ca un țambal
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căratul gunoaielor. Om al dracului, după cum se vedea. S-a așezat în gura bălții, lângă pipirigul ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul urechea. - Șase! a strigat scurt. 227 Companiile erau departe. Jandarmii trebuiau să treacă balta, și tot nu-i găseau. Gheorghe a răsturnat un ceaun cu apă peste focul mic și a împrăștiat cenușa cu piciorul lui desculț. Mînă-mică piti pirostriile și păturile în buruiana tânără. Au apucat potecile acoperite cu iarbă și s-au furișat la buza apei. Soldații atinseseră fundul. Se uitau. Întuneric beznă. Pungașii au intrat în apa rece, care le pișcă pielea. Abia dase trestia, și lintița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
YORK, Lauren Blount, moștenitoarea Hamill, care, cândva, a declarat că nu o să se recăsătorească niciodată și care a inventat sintagma «proaspăt divorțată» pentru a se descrie pe sine și pe prietenele ei iubitoare de distracție, a fost zărită punându-și pirostriile În Catedrala Saint Isaac din Sankt Petersburg. Mireasa a purtat o rochie din organdi și mătase, creată de Thackeray Johnston, un tânăr designer din New York. Se zvonește că rochia avea aproape 200 de metri de tiv cusut manual și 17000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și o singură viață de care e foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fie atinsă de motan. Când împlinește un an, aștepți prima zi cu lună plină! Nu mănânci nimic toată ziulica! Te duci singur-singurel la capătul câmpului, aproape de cimitir, noaptea lângă foc când luna plină e pe cer! Iei cu tine o pirostrie, vreascuri cât mai multe și pregătești un ceaun mare plin cu apă clocotită, pe care să-l ții tot timpul pe foc! Fix la miezul nopții, iei mâța care nu a fost atinsă de motan, îi tai coda cu satârul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se gândi o clipă la Janet Pardoe, care semăna cu niște străzi mărginite de magazine luminate și Încălzite, străzi care duceau undeva. Ajunsese la o vârstă când ar fi vrut să se căsătorească și să aibă copii, să-și pună pirostriile și să-și sporească tribul. Dar gândurile lui fuseseră prea limpezi. Îi aduseră iar În conștiință pe cineva care nu dovedise nici cea mai slabă speranță de căsătorie, ci se gândise doar la o plată onestă și la propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doresc o casă la marea albastră, cu flori la fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din Wachau, pentru că se mărită cu orășeni - care să sperăm că nu sunt prea materialiști, așa cum sunt adesea cei de la oraș; poate că mai bine ar fi luat pe unul de la țară, care știe ce‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
marea albastră, cu flori la fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din Wachau, pentru că se mărită cu orășeni - care să sperăm că nu sunt prea materialiști, așa cum sunt adesea cei de la oraș; poate că mai bine ar fi luat pe unul de la țară, care știe ce‑i valoarea și de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu lună plină, în sclipirile argintii ale unei zăpezi de vis, urmând a perfecta curând toate formele cerute de pământeni la starea civilă. Dacă mama ei va insistamirilor le era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi. Domnul Victor Stamate ținu ca tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de brâu, de subțioară, boală dată de joimărițe, boala semințelor. Puterea de proliferare, zbânțul din sămânță, cum spune Ion Gheorghe se realizează într-o stare magică: "Cum știți a-ncolțit/ și să prăsiți unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-o aparentă dezordine pitorească, simbolizată printr-un bâlci care amintește mereu de Isarlâkul lui Ion Barbu, este,de fapt evocarea unui spațiu familiar poetului, întărit de-altfel de invocarea de nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
juvaer/ Cu sensuri trei și totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiind prima menționare istorică a centrului de putere get, unde jalea a fost mare. Adunarea neamului s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, a dansat și a cîntat în memoria decedatului. După săvîrșirea chinului(mor ții), au fost aduse sfintele pirostrii ale cetății cum este datina străbună(veche) pen-tru a fi înălțat întreg la ceruri. Eu am fost vioi și am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieșit și plin de sfială am aprins lampa Salvatorului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieșit și plin de sfială am aprins lampa Salvatorului sau Mîntuitorului(IOI). Mulțimea adunată s-a îmbrăcat frumos și a dansat cîntînd ca un șuvoi. Preoții șoptind(spunînd rugăciuni) au curățat pirostriile(de cenușă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferința și murdăria au fost luate și duse la dreapta jude- cată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalțe înapoi la credinciosul și minunatul sfînt Zoei să-și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
glumind, au dat comanda să se înalțe înapoi la credinciosul și minunatul sfînt Zoei să-și doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geților. Baico trebuie să mergi fuga la Sfîntul pentru un adăpost a cenușii tale în mitocul cetății”. Pirostriile menționate pe tăblițe sînt în fapt acele care solare pe care se in-cinerau trupurile decedatului iar cenușa era luată de neamul său și păstrată în urnă. Pentru memoria strămoșilor este foarte importantă precizarea că obiceiul incineră- rii se face după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]