216 matches
-
acumulat datorii istorice, având în anul 2010 o datorie totală de 100 milioane lei Număr de angajați: Creată în anul 1939, prin înaltul Decret regal nr. 3010/1939 care stipula înființarea „Pirotehniei Armatei” Sadu, prin transferul pe locația actuală a Pirotehniei Armatei din București a funcționat, încă de la început, ca fabrică de muniție de infanterie, producând calibrele care se utilizau în acel moment. După o scurtă perioadă de stagnare care a urmat celui de-al doilea război mondial, s-a reluat
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
de încurajare a industriei, fabrica ajunge la un număr de 500 de angajați. În perioada 1915 - 1916 producția revine la comenzile pentru armată fiind concentrată pe pontoane, afete pentru tunuri și obuziere, etuve pentru dezinfectare, diverse aparate și instalații pentru Pirotehnia Armatei și Pulberăria Armatei Dudești. În anii 1950 încep să se producă și instalații de ridicat și utilaje pentru industria construcțiilor. În 1974 are loc o schimbare calitativă în profilul de fabricație, prin începerea producției de aparatură și instalații hidraulice
Hesper () [Corola-website/Science/321206_a_322535]
-
România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia. Sculptorul Dimitrie Demu, care a asistat la demolarea statuii primului rege al României, relatează cele văzute: După demolare, statuia mutilată a ajuns din Piața Palatului în curtea "Pirotehniei armatei", devenită ulterior "Garajele Grozăvești". Mai târziu, statuia a fost topită, iar din bronzul ei a fost turnată Statuia lui Lenin din București , realizată de sculptorul Boris Caragea, care a stat în parcul din fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
controlul), având și mici subgrupuri, formate după prietenii, localizare sau ideologii politice. Ultrașii aleg diferite stiluri și mărimi pentru steagurile de gard ce poartă numele grupului lor. Unele grupări își vând propria marfă pentru a strânge fonduri pentru coregrafii sau pirotehnii. Un grup de ultrași poate avea de la câțiva suporteri la câteva mii, cu grupări numeroase cerând sectoare sau chiar peluze întregi rezervate doar pentru ei. Multe grupuri de suporteri au un "purtător de cuvânt" care discută anumite probleme cu conducerea
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]
-
Când este încălzit, azotatul de plumb se descompune în oxid de plumb, oxigen și dioxid de azot, acompaniat de trosnituri și pocnituri. Acest fenomen este cunoscut sub numele de decrepitare; Datorită acestei proprietăți, azotatul de plumb este folosit, câteodată, în pirotehnie, de exemplu ca artificii. Azotatul de plumb este foarte toxic, iar ingerarea poate cauza otrăvirea cu plumb, acest fapt fiind valabil pentru toate sărurile de plumb. Toți compușii anorganici ai plumbului sunt clasificați de către Centrul Internațional de Cercetare a Cancerului
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
stabilimentelor de material de artilerie”. Avansat în grad, maiorul Herkt a ocupat funcția de director în cadrul acestei instituții. La 23 noiembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza a aprobat construcția Direcției stabilimentelor de material de artilerie, precum și organizarea acesteia în trei fabrici: Pirotehnia, Arsenalul de construcții al armatei și Fabrica de pulbere. Inițial, Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
stabilimentelor de material de artilerie, precum și organizarea acesteia în trei fabrici: Pirotehnia, Arsenalul de construcții al armatei și Fabrica de pulbere. Inițial, Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și mașini cu abur). Procesul de modernizare a continuat și după război, însă fabricile se confruntau cu un deficit semnificativ de personal calificat. Abia în anul 1892 Pirotehnia Armatei a fost complet operaționalizată. Doi ani mai târziu, a fost achiziționată și prima mașină care producea curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
în producție proiectilul unic pentru tunul de câmp 75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fontă încărcate cu pulbere neagră au fost înlocuite de proiectilele din oțel cu explozivi brizanți. În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și Pulberăria au fost mutate în Moldova. Producția a fost semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a personalului calificat și a unor utilaje abandonate la București. În privința navelor de război, la Brăila a fost înființat în anul 1864 un mic
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița). Arsenalul Armatei fabrica grenade și corpuri de proiectile, iar Pirotehnia se ocupa de grenade și cartușe. La Uzinele Mârșa din Sibiu erau fabricate grenade și focoase, la Uzinele Mărgineanca erau construite grenade, focoase și corpuri de proiectile, iar la Uzinele Titan-Nădrag-Calan erau fabricate grenade și corpuri de proiectile. Uzinele Malaxa
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)"”. La începutul anului 1914, Ministerul de Război a întocmit un plan de completare a
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
alături de cele ale Regimentului 1 artilerie, au grăbit ocuparea marilor redute turcești. Pentru meritele dobândite în acest război a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” de aur. Pe 8 aprilie 1881 ofițerul a devenit locotenent-colonel precum director al Arsenalului și Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887) precum șef de stat major al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]