1,034 matches
-
Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
localnic, este realizată într-un stil eclectic, în care se combină reminiscențe tradiționale cu elemente inovatoare ce aparțin limbajului epocii. Programul iconografic este, în linii generale, cel caracteristic bisericilor maramureșene. Pictura a fost realizată între anii 1793-1794, după cum rezultă din pisanie (pe poalele bolții în naos, de la sud, pe vest și apoi la nord): „Această sfântă besărică s-au început a să zugrăvi în anul 1794 în zilele pre înălțatului împărat Franțiscu și a escelenție sa episcop Boceski și vicăraș Alexander
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
Maicii Domnului", sărbătorit la data de 8 septembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 281, având codul de clasificare . Pe această listă, monumentul figurează eronat ca datând din anul 1792, însă pisania și evidențele bisericii acreditează anul 1782 ca an al construcției. Satul Iacobești este atestat documentar încă din secolul al XVI-lea. Mult timp a fost o localitate neînsemnată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, terenul actualului sat
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. a fost construită în anul 1782 în satul Capu Câmpului (din apropiere de orașul Gura Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul ușii de la intrare este următorul: "„Să se știe că această sfîntă biserică s-au făcut de ier(o)monah Macarie, egumen sfintei mănăstir(i) Voronețul s-au făcut întru numele ierarhului Nicolae, în
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. a fost construită în anul 1782 în satul Capu Câmpului (din apropiere de orașul Gura Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul ușii de la intrare este următorul: "„Să se știe că această sfîntă biserică s-au făcut de ier(o)monah Macarie, egumen sfintei mănăstir(i) Voronețul s-au făcut întru numele ierarhului Nicolae, în zilele preasfinții sale părintelui
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
sfintei mănăstir(i) Voronețul s-au făcut întru numele ierarhului Nicolae, în zilele preasfinții sale părintelui Chiru Chir Gavril arhi(ereu) M(i)tropolit 1782, 7290”". La mijlocul stâlpului din stânga al aceluiași ancadrament este inscripționat numele meșterului constructor: "„Toader Olariu”". Din pisanie aflăm că hramul inițial al bisericii era cel al Sfântului Ierarh Nicolae. Biserica avea o înfățișare modestă, fiind de dimensiuni mici, ca urmare a faptului că nici numărul enoriașilor nu era mare. Odată cu creșterea numerică a comunității din Capu Câmpului
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
orașul Hârlău (județul Iași). Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la poziția 1404, având codul . În această listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a monumentului. Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779, numele vechiului ctitor
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la poziția 1404, având codul . În această listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a monumentului. Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779, numele vechiului ctitor se pierduse în negura vremurilor, el nemaifiind reținut nici măcar de tradiția locală. Cronicarul
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a monumentului. Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779, numele vechiului ctitor se pierduse în negura vremurilor, el nemaifiind reținut nici măcar de tradiția locală. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în "„Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
în Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni, a pus să se repare Biserica "Sf. Dumitru". Atunci, s-a îndepărtat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, a fost refăcută bolta pronaosului și s-au lărgit unele ferestre. De asemenea, s-a amplasat o pisanie cu următoarea inscripție: ""Într-această sfântă biserică să cinstește și să prăznuiește sfântu mare mucenicu Dimitrie, dară de cine iaște zidită dintr început, nu se știe, fără numai văletu să arată ca era atunce 7000, iară acum, cu ajutorul lui Dumnezeu
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
blazonul orașului. Ridicată pe locul unei biserici mai vechi ctitorită de boierii Craiovești la sfârșitul secolului al XV-lea(1483) sau începutul secolului al XVI-lea, Biserica Domnească este considerată a fi opera lui Matei Basarab - după cele scrise în pisania din 1652. Catedrala actuală Sfântul Dumitru a fost ridicată în 1889 pe locul fostei biserici distruse de cutremurul din 1840 în vatra veche a orașului, după planurile arhitectului francez Lecomte de Nouy. Picturile interioare au fost realizate între anii 1907-1933
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
aflate în zona suburbană a orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din Oltenia. Se distinge mai întâi prin șerpii uriași încolăciți în jurul intrărilor, apoi prin picturi exterioare și interioare, prin pisanii cu numele ctitorilor, inscripții, și prin multe sculpturi decorative. Poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și datează din anul 1746-1747. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Istoria de peste două
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Nașterea Maicii Domnului” și datează din anul 1746-1747. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Istoria de peste două veacuri și jumătate a acestui lăcaș este surprinsă în mai multe pisanii și inscripții păstrate pe pereții bisericii. Momentul ridicării ei a fost însemnat pe stâlpul dinspre miazăzi al pridvorului, în anii vechii ere bizantine "„... 725[5]”", adică anii 1746-1747 ai erei noastre. Inscripția este distrusă de timp și ilizibilă, însă anul
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
pe stâlpul dinspre miazăzi al pridvorului, în anii vechii ere bizantine "„... 725[5]”", adică anii 1746-1747 ai erei noastre. Inscripția este distrusă de timp și ilizibilă, însă anul de început, împreună cu alte înoiri și reparații, a fost surprins într-o pisanie pe iconostas: "„Această sf. beserică sau făcut dintăi la leatul 7255, noiala la 7267, a treia oară sau noit icoanele și coperișiu 7334, A patra oară peste tot 7390. Moși Popești: Șandru ereu, Dumitrana erița, Constandin ereu, Stana erița, George
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
ereu, Ion ereu, Floarea erița, Gheorghe, George, Ion, Pătru, Maria, Costandin, Ioana, George, Barbu, Dimitra, Ioana, Vladuțu, George. Moșu Tauru: Costandin, Ilinca, Ion, Negoiță, George, Dumitru, George, Dumitrașcu, Sanda, George, Vlăduțu, Dumitru, Costandin, Bălașa, Ancuța, Costandina. 1882 iunie 23”". Această pisanie surprinde, de una singură, nu mai puțin de trei renovări sau reparații majore succesive. O înoire în 1758-1759, la 12 ani după ridicarea ei, poate sugera o înzestrare cu cele necesare în interiorul ei, eventual o schimbare a materialului acoperișului. În
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
în interiorul ei, eventual o schimbare a materialului acoperișului. În anii 1825-1826, biserica a fost renovată la acoperiș și la icoanele interioare. Cea mai importantă reînoire, care domină și astăzi aspectul general, a avut loc la anul 1882, după cum reiese din pisania iconostasului. Aceasta este completată pe iconostas, chiar alături, de o a doua pisanie, cu următorul conținut: "„În dzilele ... [R]omânii sau prenoit această sfăntă biserică a patra [oară] din temelie, coperiși, tencuiala, dzugrăbeala paretilor, și toate icoanele la anul 1882
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
fost renovată la acoperiș și la icoanele interioare. Cea mai importantă reînoire, care domină și astăzi aspectul general, a avut loc la anul 1882, după cum reiese din pisania iconostasului. Aceasta este completată pe iconostas, chiar alături, de o a doua pisanie, cu următorul conținut: "„În dzilele ... [R]omânii sau prenoit această sfăntă biserică a patra [oară] din temelie, coperiși, tencuiala, dzugrăbeala paretilor, și toate icoanele la anul 1882 septemvrie 8, cu binecuvatarea prea sfintitului episcop al Râmnicului Domnul Domn Iosif Bobuleanu
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
temeliei, un nou înveliș exterior și interior cu picturi murale, precum și repictarea icoanelor. Acest moment important a fost susținut de numeroși ctitori, ce se trag din patru moși/moșii din partea locului: Popești, Florești, Mălăești și Tauru. La ei se referă pisania de peste intrare: "„Anul 1882 octomvrie 8 sau prenoit aceasta biserică a:4 oară de titori ân biserică ânsemnați”". Lista ctitorilor este reluată și completată în pomelnicul din altar, lungă „cât un pomelnic”, la capătul căruia apare însemnat: "„1883 septemvrie 8
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
albă în pridvor. Ea a fost închisă cultului începând cu anul următor. Biserica a fost reactivată ca spațiu de cult în 1961, după lucrări de renovare semnificative printre care se poate indica acoperirea cu tablă. La acestea se referă noua pisanie peste intrare: "„În 8 octombrie 1961, sa resfințit acest sf. locaș, fondat la 7255, mitropolit al Olteniei fiind i.p.s. Firmilian, prenoindu-se a 5-a oară, de satele Crețești și Florești, și cu ajutorul altor buni, creștinii din satele vecine”". De
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Este așezat în partea de sud-vest a județului , pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între secolul XIV și anii '70 ai secolului XIX, Botoșaniul, fiind amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești. Începând cu
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
anul 1711 și este una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Muntenia. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din zona muntoasă a Munteniei și ridicată pe locul actual înainte de anul 1862. Se remarcă prin structura bine păstrată. Pisania peste intrare în naos, pomelnicul și inscripția de pe masa altarului, constituie valoroase izvoare documentare. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan Aga sau Costieni, dintr-un sat din zona muntoasă a Munteniei. Chiar dacă locația inițială nu se cunoaște cu certitudine, pisania de la intrare și pomelnicul ctitorilor de la altar stau drept mărturii prețioase asupra vechimii și actorilor implicați în ridicarea lăcașului. Pisania se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
Asan Aga sau Costieni, dintr-un sat din zona muntoasă a Munteniei. Chiar dacă locația inițială nu se cunoaște cu certitudine, pisania de la intrare și pomelnicul ctitorilor de la altar stau drept mărturii prețioase asupra vechimii și actorilor implicați în ridicarea lăcașului. Pisania se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă și Dumnezăiască beserecă în zilele prea luminatului d[o]mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]