2,058 matches
-
ale Ceahlăului, să contempli minunatele înfăptuiri ale naturii. Chiar dacă noaptea e neagră și rece, chiar dacă ești departe de lumea ta de jos de care Ceahlăul se desprinde ca un enorm telescop, rămâi cu sufletul tot aici, în luminile binecuvântate ale piscurilor de diamant ale Ceahlăului, sub ocrotirea gărzilor de onoare ale cerului, în această profundă armonie a naturii. Poate că într-un târziu îți amintești ca ești un om și că lumea ta e jos, la poalele acestui templu și cobori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la altul. Alina Catană, clasa a VII-a C În munții noștri Îndoiturile Carpaților se arată ca într-o minunată panoramă, cu crestele încununate de raze, cu văile adânci și întunecoase, spintecate de izvoare repezi și umbrite de păduri seculare. Piscurile albe de calcar se înalță spre cer, ca niște turnuri de catedrală și își aduc aminte de trecutul viforos al neamului nostru. În aceste ținuturi păduroase, oamenii au stat adăpostiți, când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaie de barbari, care jefuiau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țării, căci după cum spune și Dimitrie Cantemir, Ceahlăul se vede din limanul Nistrului, de la Cetatea Albă. Ceahlăul era domnul din veac, către el se întorceau cei mai mulți, către el suspinau cei din obârșie, colindând și ținuturile păduroase. Ceahlăul se înalță cu piscuri înalte de calcar spre marile aripi ale fanteziei ca într-un templu, ca un enorm telescop. Mărimea lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca întro lume de legende și de miresme tari
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îndreptat spre locul adunării. Vântul Verilor Târzii, care era și el acolo, începu să-i numească pe toți: Vântul Plaiurilor Înalte, Vântul Zărilor Înstelate, Vântul Amiezilor Dogoritoare, Vântul Asfințiturilor Senine, Vântul Bălților și Vântul Câmpiilor, Vântul Lacurilor Vineții, Vântul de Piscuri și Vântul Zefirul Norilor. După ce văzu că erau toate, își domoli suflarea, și le spuse Bine-ați veni! Atunci toate vânturile se plecară dinaintea lui, salutându-l ca pe un mai mare al lor. Eu stăteam ghemuită lângă vânturi, pe când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vei descoperi pretutindeni numai imagini feerice. Fiecare din aceste locuri își are nu numai frumusețea, ci și legenda lui. De la Dunăre până la Prut, ținuturile păduroase îți veghează trecerea cu umbra lor deasă, străjerii neînfricați, de secole pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut în zare jungla și Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui leagăn pentru prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-a refulat atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă uriașă de buldozer venită dinspre nord-est a înaintat încet până aproape de intrarea în oraș, pe Calea Galați unde începe Cartierul Vidin și se continuă cu Cartierul Progresul, apoi cu cele două lipovenești, Pisc și Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-o cantitate neglijabilă, având în vedere că-și măritaseră fetele cu lipoveni. După ce oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case. Cei din centrul orașului, fiind informați telefonic despre degringolada venirii grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava orașului, strânse de prin Chercea, Radu Negru, Pisc, de pe malul Dunării sau de pe bulevardul Karl Marx, pornit hăt de la Dunăre, oprindu-se, după o vreme, hăt, tot la Dunăre, în epoca uitării totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru pictorul care-i scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Piatra Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos în care se scăldau cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc, de unde, ascunși într-o fântână părăsită, au țâșnit pe furiș într-o noapte Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-au dus la Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ambilor parteneri pentru a se putea strecura printre mulțimea de perechi dansatoare, agitate și ele de ritmuri incitante, de jocurile de lumini și umbre și de simțiri tinerești. Oi-ah! Și natura! Toți munții îi aveți împăduriți de la poale și până la piscurile cele mai înalte! La noi s-au distrus toate pădurile. Un copac n-a mai rămas pe picior!... a conchis Natașa. Înseamnă că nici ozon nu prea mai aveți, i-a răspuns Emilian. Avem, dar foarte departe, tocmai în Taigaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat al atitudinii mele: "Depravatule!" Eram pe drumul cel bun, carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câteva firimituri caraibiene... România văzută din Little Cayman. Miliardari originali, corupție originală, spirit civic original, fericire originală, disperare originală, tristețe originală, democrație originală. Z: Violonist român [talent înnăscut]; excentric de la natură; suflet cu prăpăstii mai mari decât Groapa Marianelor și piscuri doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi că pentru mine 7 este numărul magic]. A(ndra). Pictor caymano-român; voiajor al Universului [visează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el poți începe să scrii primul capitol al unui manual despre o anume fericire. Sisif nu are chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
printr-o notă accentuat intimistă, respirând deopotrivă delicatețe imaginativă și forță metaforică. Iată câteva exemple, selectate aproape la întâmplare: "Cât de iute preschimbarea. Doliu profund ieri, Astăzi, apele puțin adânci ale purificării" (poem al lui Asagao către Genji) sau "Din piscul tău înnourat, privește în jos, către mine, Către toamna muribundă care este lumea mea" (poem al lui Genji către Akikonomu), sau "Doamna de lângă pod își poate afunda mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]