459 matches
-
privind îngrozită scena. Apoi sa dus la el și l-a tras pe trotuar unde nu peste mult timp sufletul cu viața din el l-au părăsit. Apoi a venit bunicuța și i-a găsit acolo. Tare a mai suferit pisicuța când și-a pierdut frățiorul. De acum era singură și nu mai era nimic la fel. De atunci ea s-a speriat de tot ce s-a întâmplat, rămânând cu o frică permanentă de mașini. Când vede una fuge și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
stătea de obicei în timpul zilei stăpâna. Atunci nu a avut încotro și i-a pus așternutul pe fotoliu și a așteptat să nască mângâind-o. La început a ieșit un motănel alb, ca taică-su, al doilea a fost o pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea au fost doi motănei din rasa ei, portocalii. Erau frumoși, sănătoși cu ochii închiși la început și tot timpul în mișcare. Pentru că pe perioada cât i-a purtat în burtică
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
După ce i-a luat, Pisa i-a căutat prin casă, i-a strigat. A fost puțin tristă. După o altă perioadă de timp, pe motanul alb l-a dat la o altă fetiță mai mare care avea curte, încă două pisicuțe și un cățel. În prima zi l-a căutat prin casă și pe acesta. Fetița, pisicuța albă, fiind mai delicată nu o va da, rămânând pentru totdeauna cu ea și pe care stăpâna a numit-o "Prințesa". Pentru că se purta
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tristă. După o altă perioadă de timp, pe motanul alb l-a dat la o altă fetiță mai mare care avea curte, încă două pisicuțe și un cățel. În prima zi l-a căutat prin casă și pe acesta. Fetița, pisicuța albă, fiind mai delicată nu o va da, rămânând pentru totdeauna cu ea și pe care stăpâna a numit-o "Prințesa". Pentru că se purta ca o prințesă. Adică, energică, foarte atentă la tot ce se întâmpla, foarte vorbăreață, alintată, pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este teamă și... zdup... pe cușca sus, unde s-a pus să o păzească. Stătea falnic, mândru, majestos și protector pe cușcă. Până când nu a luat-o și au plecat acasă nu s-a dat jos de pe cușcă. Pisa cu pisicuța ei se iubeau, se spălau reciproc, era fetiță mare, vorbeau și se înțelegeau foarte bine, nu s-au certat deloc. Prințesa era foarte vorbăreață, comunicativă și atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la un extraterestru
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
foarte agitată Prințesa în fața stăpânei spunând ceva disperată din gură, explicându-i ceva tensionată. După care fuge repede din nou în sufragerie. Stăpâna a înțeles că vrea să-i comunice ceva, că s-a întâmplat ceva și se duce după pisicuță. Ea direct la fereastră și tot explica într-una către stăpână arătându-i către geam. Când, la fereastra balconului ce să vezi, un ditamai motanul se suise pe vița de vie și se uita la ele în casă. Pisa era
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de la etajul I. Văzând că nu este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat-o toată noaptea, dar degeaba. Dimineața a plecat la servici. Iarăși s-a rugat la Maica Domnului să-și găsească pisicuța mai ales ca o știa sperioasă, nefiind obișnuită ca mama ei și pe afară, dar puternică în același timp. În casă Pisa o căuta și se gândea că fetița ei este speriată, stresată pe undeva. Afară erau numai pericole: cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
23. Steiner Rudolf, Arta educației, Editura TRIADE, 1994 24. Vrasmas Ecaterina Adina, Consilierea și educația părinților, Editura ARAMIS, 2002 CUPRINS Cuvântul autorului 7 Șansa 9 Frumusețea 11 Destinul 13 Terapia 15 Lumina cerului 19 Ghid pentru viitorii părinți 21 Povestea pisicuței Pisa 44 O poveste a adolescenței 55 Eternul feminin 61 Culorile iubirii 64 Sufletul 68 Transformarea 70 Noel 72 Bibliografie 144 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Helen tăioasă, te rog, nu-mi mai spune încă o dată cum a trebuit să mergi cinci kilometri până la școală în picioarele goale. N-aș mai suporta. Pe bune. Du-mă doar cu mașina, a încheiat ea cu un zâmbet de pisicuță ițit de sub bretonul lung negru. Tata a privit-o câteva secunde exasperat, după care a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-mi dau singură majoritatea răspunsurilor. (Fundul mai mic? Nu. Țâțe mai mari? Da. Abdomen mai plat? Puțin probabil. Picioare mai lungi? Greu de spus. Probabil că suntem la egalitate.) Tipa nu părea și nici nu se comporta ca o pisicuță sexy. Mereu păruse foarte drăguță și... ei, bine... banală, presupun, dar în capul meu ea era acum un soi de Elena din Troia, Sharon Stone sau Madonna. Eram sfâșiată de gelozie. Era ca și cum aș fi avut în piept o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreți? —Of, Helen, de ce ești așa de dificilă? a oftat mama. Ai sus o cameră plină de haine, dar singurul lucru pe care îl vrei trebuie să fie în mașina de spălat sau pe sârmă. Helen a zâmbit ca o pisicuță. Îi plăcea la nebunie să i se spună că e dificilă. Chestia asta o făcea să se simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tocmai bucata pe care sta, încît căzu la pământ. Într-un alt loc un om se-ndeletnicea să taie în poartă, pe lângă o gaură mare, care era, încă două mici. Întrebat de ce o face aceasta răspunse: "Pisica a fătat două pisicuțe"; el face două găuri mici ca să aibă, pe unde ieși și puii, nu numai muma. La poarta orașului stătea un car gol c-un {EminescuOpXI 161} drug de-a curmezișul, încît nu putea intra carul. Omul cu carul nu se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fiul unui general de brigadă și al unei profesoare, că s-a născut într-un orășel din România, destul de departe de aici, apoi i-a vorbit despre sentimentul singurătății. Ea știa cum să se poarte cu bărbații, era ca o pisicuță măgulitoare, iar farmecul ei era dat de trupul acela frumos și de faptul că afișa o anumită siguranță de sine. Arunca mereu vorbe de duh și-și afișa interesul pentru un anumit lucru cu precizie. Avea privirea permanent ațintită asupra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
te poți aștepta de la un profesor de-al lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și se-nălța spre cer. Înțelegeți de ce eram atât de fericită? Dacă nu înțelegeți... îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întors cu un mesaj din partea ei că s-a răzgândit. M-am amărât rău, dar cumva m-am simțit și eliberat dintr-o criză. Nu ți-am zis eu? mi-a spus Clem. Amândoi aveți același patron, iar ea e pisicuța lui. A lui și a altor câțiva. Da’ nu-i pentru tine. Habar n-ai cu ce se mănâncă și n-ai nici bani. S-o ardă focul! Ei, Einhorn îi dă orice poftește. E mort după ea. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dar atunci se făcea și ea vinovată de lucrurile pentru care mă acuzase pe mine! Mă uitam eu peste umăr la Stella? Păi bine, dar și ea se uita peste umăr la Talavera și își pregătise deja răzbunarea. Unde era pisicuța pe care o avusesem în Chicago? Brusc m-a pălit întrebarea asta. Pentru că o dată fusesem plecați două zile în Wisconsin și când ne-am întors, mititica plângea de foame. Apoi Thea a început să plângă de mila ei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
identificare cu tragedia prezentată de Metro-Goldwyn-Mayer. M-am simțit cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din film au adus o pisicuță și au arătat-o mamei lor. M. iubea pisicuța și voia s-o iubesc și eu. Chiar și în întuneric, am simțit că o cuprinde acel sentiment obișnuit de înstrăinare față de mine care survine ori de câte ori eu nu îndrăgesc automat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din film au adus o pisicuță și au arătat-o mamei lor. M. iubea pisicuța și voia s-o iubesc și eu. Chiar și în întuneric, am simțit că o cuprinde acel sentiment obișnuit de înstrăinare față de mine care survine ori de câte ori eu nu îndrăgesc automat ceea ce îndrăgește ea. Mai târziu, în timp ce beam un pahar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și în întuneric, am simțit că o cuprinde acel sentiment obișnuit de înstrăinare față de mine care survine ori de câte ori eu nu îndrăgesc automat ceea ce îndrăgește ea. Mai târziu, în timp ce beam un pahar la gară, m-a întrebat dacă nu găsesc că pisicuța aceea era «adorabilă». Nu mai folosește cuvântul «dulcică». Când oare am speriat-o, făcând-o să renunțe la vocabularul ei? Pisălog cum sunt, i-am menționat definiția dată de R.H. Blyth sentimentalismului, anume că suntem sentimentali atunci când acordăm unui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
renunțe la vocabularul ei? Pisălog cum sunt, i-am menționat definiția dată de R.H. Blyth sentimentalismului, anume că suntem sentimentali atunci când acordăm unui lucru mai multă tandrețe decât îi acordă Dumnezeu. I-am adăugat (sentențios?) că, fără îndoială, Dumnezeu iubește pisicuțele, dar nu cred că și pe cele cu botoșei tehnicolor pe lăbuțe. Tușeul ăsta de creație îl lasă pe seama scenariștilor. M. a reflectat la acest lucru, părea să fie de acord cu mine, dar «cunoașterea» în sine nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amestece băutura și se simțea îndepărtată de mine. O îngrijorează felul în care dragostea ei pentru mine vine și pleacă, apare și dispare. Se îndoiește de realitatea ei, pur și simplu pentru că nu e atât de agreabil statornică precum o pisicuță. Dumnezeu știe că e un lucru trist. Vocea umană conspiră ca să profaneze totul pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ros și făcând brațele fotoliului să scârțâie sub mâinile sale încordate, dar nu izbuti. Spune în șoaptă : — Nu te apropia... O clipă, s-ar fi zis că Hattie era gata să i se arunce în brațe, cuibărindu-se, ca o pisicuță, pe genunchii lui. Dar se lăsă pe lângă fotoliu, îi luă mâna și i-o acoperi de lacrimi și de sărutări. — Iartă-mă, nu mă părăsi, ești bunicul meu drag, te iubesc, nu am pe nimeni în afară de dumneata, te rog, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ventriloc păpușa să vorbească. Vezi, ventrilocul nu te poate lăsa să-i vezi gura cum se mișcă. Nu-și poate folosi buzele, așa că, pentru a forma cuvintele, apasă limba pe cerul gurii. În loc de fereastră, logopeda are un poster cu o pisicuță acoperită de spaghete, sub care scrie: Accentuează pozitivul! Ea zice: dacă nu poți scoate un sunet anume fără să-ți folosești buzele, înlocuiește-l cu un sunet asemănător, zice logopeda; de pildă, folosește sunetul th în loc de sunetul f. Contextul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
E un tip remarcabil acest Eldred Crang ― gândi Gosseyn. Singurul personaj din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]