363 matches
-
cîte o notă și pînă la mine. Mi-am pus haina și-am pornit... a pornit și ea... În dreptul perdelei lămîiatice chipul i se Înnegri, părul i se albi, buzele albe și ele, irișii ochilor albi și albul ochilor negru, pistruii deveniseră pete albe precum praful ce se așterne pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată, picior peste picior, de parcă făcea reclamă la ciorapi de damă. CÎnd se așeza astfel, trupul ei mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
exact la fel dacă lăsam și țigările, chibriturile și nasturele? În dezamăgirea mea am uitat să-i pun și cele două-trei Întrebări nevinovate pe care mi le pregătisem. Mă fascina expresia ciudată a feței, nu-mi puteam lua ochii de la pistruii care se Îndeseau către colțurile ochilor. Una dintre Întrebări, de exemplu, ar fi fost: „Ce zi este astăzi?” - stupidă, de altfel. Răspunsul ei mi-ar fi permis să-mi dau seama cît de mult a afecta-o prezența mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sunetul pe care Îl scoase mai Înainte cu buzele. Habar n-aveam dacă Îi dădea vreo semnificație sau nu. Am așteptat, totuși, o clipă să-mi vorbească. Mi-a zîmbit În chip de scuză și m-am simțit tare stînjenit. Pistruii de pe obraji se potriveau foarte bine zîmbetului ei. Chiar de mai Îmi zîmbea o dată n-aveam ce face. A trebui să existe cuvinte Înaintea zîmbetelor... M-a făcut să-mi dau seama că, de fapt, eu am fost cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o vedea supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a văzut pentru ultima oară sora, pe Elena cea adevărată, care fugise în noaptea Anului Nou, în rochița de barchet albastru cu bleu încrețită în talie. Pe urmă, metamorfoza s-a produs brusc, în gesturi, în cuvinte, în suflet, nici pistruii nu-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capitolul "sistemul osos", apoi pe scaunul cu încheieturile slăbite din pricina faptului că obișnuia să se legene sau să-l țină aplecat pe două picioare, văzu noptiera cu oglinda ovală pe care încă se mai afla o cutie de cremă contra pistruilor, folosită de Elena mai mult ca suport moral și patul larg încadrat de o parte și alta cu două corpuri de bibliotecă. În rafturi se aflau manuale, culegeri și cărți de literatură. Pe covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un knisch! Înainte să-l cunosc pe Anton, niciodată nu m-am gândit la comportamentul prietenilor mei. Dacă ești botezat după un rob și mai ești și roșcat, Înveți să iei viața așa cum e. Și nu pot să spun că pistruii ar fi Îmbunătățit situația. — Iar te-ai spălat cu căcat? obișnuia să mă Întrebe Fischl când apăream din vestiar și intram În rând, așteptându-mă să fiu ultimul ales În echipa de baschet. — Hai să dăm cu presupusul: puțin eau-de-merde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol. Trebuia să fiu băgat În seamă, apariția mea trebuia să intrige chiar; și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la Adana din 1909 sau la deportările din 1915... Toate astea Îți spun ceva? N-ai auzit nimic despre genocidul armean? Am doar nouăsprezece ani, a ridicat Asya din umeri. Adolescenții din spatele lor s-au Înveselit văzând că fata cu pistrui nu reușise să Împlinească sarcina la timp și au Înlocuit-o cu un nou jucător, un băiat frumos și slab, cu un măr al lui Adam ce ieșea În evidență la fiecare gest. Băiatul a ridicat trei degete, indicând faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp de două secunde privirile de pe paginile pe care le citea și-i adresă un zîmbet barmanului. în timp ce acesta se întoarse cu spatele pentru a-mi prepara totuși cafeaua, o altă tînără femeie, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă cu pistrui roșii, ridică un deget în direcția barului ca și cum ar fi vrut să formuleze o comandă. atunci mi-am dat seama, urmărind mișcarea acelui deget, cîtă speranță adusesem eu în cafenea prin intrarea mea intempestivă. Da, am avut această revelație și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și-a fost pentru noi câinele deciuplinei, care ne-a amintit, mai ales lu mandea, că seara aia trea să se fluiere Au sfârșit prin a se lua! după voia afișierului. Persky, care nici baremi calu calculator nu-i numără pistruii, mi-a dat un termen prodent s-o șterg pe loc, ca bicicleta. Io nici că voiam alceva, da scârba cine mi-o estrage? C-un arșin dă marjă dă eroare care, pă bune, nu ierta depozitu dă târnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o față lungă și severă. A tăcut preț de un minut, poate chiar două. Adjutantul Popianu se străduia să nu soarbă cu zgomot ceaiul de tei și din pricina asta gîtul i se înroșise, cum i se înroșise obrazul întreg, încît pistruii se pierduseră cu totul. "Prințul, ei, prințul, cu viața lui...", a început K.F. și în clipa următoare s-a auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă ar fi sorbit cum îi plăcea îndeobște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin de pistrui era încă plin de farmec. Dar fiindcă nu era normală, îi strigam, când îmi aducea aminte de propriul meu trecut, să înceteze cu cântecul ei. Mă recunosc în această logică; e a mea, mă caracterizează. Și de ce o evoc? Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cel mai trăit timp din lume. Nu contează cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de mână, a doua oară, dedesubt, cu litere mari de mână, și a treia oară jos, cu litere mari de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]