355 matches
-
a pogorât Dumnezeu asupra Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercat să îți rezolvi problemele prin intermediul ei, ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil, trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chinul susținerii. —Păi... Aș continua eu, dar totul mi se pare un pic cam ciudat. Îmi pare rău... își cere ea iertare din priviri. De-abia vă cunosc și mă simt cam ciudat. Știu cum e, izbucnește Jennifer. Roșește, iar pistruii de pe nas devin mai pronunțați. Jennifer e deosebit de drăguță. Cu nasul ei mic, cu nemaipomeniții cârlionți roșcați și cu pielea albă, arată ca o păpușă căreia i s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
menținem în limitele toleranței și ale bunului simț, zice Daisy. Nu suntem psihologi și e necesar să avem mare grijă când discutăm despre sentimentele celorlalți. Așa e! exclamă Jennifer. Ne uităm la ea surprinși. Se înroșește atât de tare încât pistruii nici nu i se mai văd. Vreau să spun că n-ar trebui să fim critici, adaugă aproape în șoaptă. —Așadar, intervine Charlotte, ignorând precizările precedente, de când îl cunoști pe bărbatul de care vorbeai, Daisy? —A fost o aventură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată lui Titu: ― Aici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
benigne, ca blefarită cronică și chalazionul. De aceea, orice structură dezvoltată la nivelul pleoapelor, ce ridică suspiciuni, trebuie examinată anatomopatologic [57]. CARCINOMUL ASOCIAT CU XERODERMA PIGMENTOSUM Aceasta afecțiune rară, determinată autosomal recesiv, este caracterizată de apariția a numeroase pete pigmentare (pistrui) la nivelul pielii expusă la razele solare. Acestea sunt urmate de apariția telangiectaziilor, zonelor atrofice și, eventual, veruci, care pot suferi degenerare carcinomatoasă [53]. Pleoapele sunt frecvent afectate și pot constitui prima zona de evidențiere a modificărilor degenerative, determinând atrofie
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită. Până și pistruii îi păliseră. Ochii ei verzi priveau țintă în tavan. Eu plângeam în hohote, mă copleșise o tristețe sfâșietoare, de parcă tot ce fusese bun pentru mine se dusese și rămăsesem singură în cenușă. O priveam cu ochii plini de lacrimi, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
floare și un loc de joacă. Cu ele, ea trebuia să improvizeze un spectacol, un joc frumos, la care celelalte aveau să participe ca supuse. Cea mai entuziastă era Ester, care se roșise atât de tare la față de plăcere, încît pistruii aproape că-i dispăruseră. Sigur, așa n-aveam să ne plictisim nici o clipă întreaga săptămână. Ester a propus să tragem la sorți. Ne-am apucat pe loc să ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîi Zamfira. Își trecu carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-i priviră pe rând, încercînd să pară surprinși. Darie continua să zâmbească. - Este în orice caz curios, exclamă Laura, pentru că nu mi-l închipuiam așa pe Ivan. Îl vedeam un tinerel de optsprezece-nouăsprezece ani, foarte blond și plin de pistrui. Și doctorul e așa cum îl vedeți: brun, fără pistrui și cu doi băieți la școală. Darie începu să se frece pe frunte, parcă ar fi încercat să-și amintească un amănunt care, în clipa aceea, i se părea hotărâtor. - În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Darie continua să zâmbească. - Este în orice caz curios, exclamă Laura, pentru că nu mi-l închipuiam așa pe Ivan. Îl vedeam un tinerel de optsprezece-nouăsprezece ani, foarte blond și plin de pistrui. Și doctorul e așa cum îl vedeți: brun, fără pistrui și cu doi băieți la școală. Darie începu să se frece pe frunte, parcă ar fi încercat să-și amintească un amănunt care, în clipa aceea, i se părea hotărâtor. - În fond, asta n-are nici o importanță, continuă Laura. Important
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și învățată. Sta și-acu și citea, cu ochelarii pe nas, cu fața plină-plină de vinișoare roșii. Fusese blondă și toată tinerețea ei s-a luptat cu pistruii, și-aducea alifii de la Paris, se dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochelarii pe nas, cu fața plină-plină de vinișoare roșii. Fusese blondă și toată tinerețea ei s-a luptat cu pistruii, și-aducea alifii de la Paris, se dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ați comandatără Firmei...Bucurați-vă! E un peruș vorbitor de tot. Zi-i, canarașu mamei! Miaaau! Cântă mai ceva ca Maria lui Păcurețiu, primadonă dă nunți și botezuri la termen. Madamme... Și nu mă lua cu madam, că-mi sar pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii, ceea ce dădea un plus glumelor și tuturor șotiilor ce le făcea. În ziua pe care o aștepta de ceva vreme, știa că va primi multe cadouri. Când era mai mititel, nu era pretențios. Orice cadou îl mulțumea. Surprizele din
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
suferind de autism și pe care dragostea doamnei Irina și modul special în care cele două comunică o fac să rostească primele vorbe. De neuitat este portretul copilului din Darul „Mulțumesc”, Dumitrel cel șotios și cu fața plină de toți pistruii lumii. Vegheat de o bunică de poveste, copilul înțelege cât de importante sunt darurile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu, frumusețea lumii, grădina plină de roade și dragostea celor apropiați. Pentru prima dată, de ziua lui, învață lecția generozității
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ori de câte ori îl întâlneau pe uliță”, iar Dumitrel, un alt personaj, este surprins prin câteva trăsături definitorii: „Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii.” În această lume ideală, nici părinții nu pot fi altfel: mame și tați, bunicuțe și bunici care-și cresc copiii și nepoții frumos, vorbindu-le despre omenie, generozitate, iubire, credință și având timp pentru ei: „Tatăl avea toată roua
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
echipe care s-au deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre propriul sex. Nelly l-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
colegiul cel nou toate flacoanele cu parfumul clapelor și-l Îmbăta cu miresmele acelea miraculoase. O visase pe călugăriță ștergînd clapele cu parfumul din flacoanele ei Înainte de a Începe lecția; pe urmă și-a turnat cîte o picătură pe fiecare pistrui și era cît pe-aci s-o prindă asupra faptului, fiindcă a terminat chiar În clipa cînd el deschidea ușa. Și apoi, tot În vis, cum era Îndrăgostit lulea, era convins că o văzuse cu adevărat: o surprinsese și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le trăia cu tot sufletul, dar nu le dădea frîu liber, fiindcă voia să cînte fără greșeală preludiul de Chopin. Măicuța Îl aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise, n-avea nici o importanță, cînta din ce În ce mai bine, ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea concentra: măicuța nu știa că pielea ei era de vină, pistruii aceia... CÎnd se termina lecția, măicuța Îi deschidea ușa și se uita În urma lui cum se Îndepărtează În Întunericul galeriei. Cobora scările și o lua Înspre curte, unde mai rămîneau mereu cîțiva elevi, de obicei frații Arenas, care spuneau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe urmă Lange, un coleg pe jumătate neamț și cam fudul, l-ar fi urît pînă la moarte dacă i-ar fi luat-o Înainte. Poate de aceea a stat mai mult timp În fața pianului În ultimele zile. Măicuța cu pistrui, nervoasă și răspîndind parfumul care impregnase clapele pianului, se simțea fericită În tovărășia lui și lăsa să treacă ora ca să-l poată privi și auzi cum cîntă Încă o dată preludiul. Partea proastă e că Juan Lucas nu putea veni nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ești totdeauna așa bine dispus? se interesă sumbru Scarlat. ― Îhî! Dă-mi o rimă la "dispus". ― Intrus. Ai și chestii din astea? ― Am. Fac poezii foarte frumoase. De pildă: "În țara cu fluturi albaștri / Printre aștri / O zână bună cu pistrui / Sta cocoțată-n gutui..." Cum ți se pare? Inginerul clătină din cap edificat: ― Clarisim! În bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]