296 matches
-
ei la fereastră. În liniștea gravă ca o sentință, se auzi glasul calm al prințului: — Călina, înțeleg că vine de la Callia. Doamnele surori ridicară mirate privirile spre Ștefan. Vorbeau și ele tot atât de bine grecește, dar niciodată nu se gândiseră că Pistruiatei cineva i-ar putea spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor, în afară de ochii verzi ai fetei și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne ferește, în Vinerea Mare? se miră beizadea Constantin. Ștefan se ridică și se îndreptă spre fereastră. Zâmbi spre un corcoduș gata-gata să înflorească și numără visător caișii și piersicii înfloriți. O întrebare năstrușnică îl făcu să râdă: oare ce face acum Pistruiata cea cu ochi verzi? — Ce mai e prin târg, cuvioase? întrebă domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru numerus clausus în universități, conduși de Căpitan, care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva despre rădăcina
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea cu acel șef legionar. Nu știam să-i redau exact discuția, totul se îndepărtase de mine considerabil, se și îngropase în adâncul uitării, îmi rămăsese în minte doar amenințarea la adresa evreilor, că o să li se taie curând labele lor pistruiate... - Așa a zis?! - Da. - Hm! Or s-o și facă! Avem și noi semne... Și îl văd că pune mâna pe umărul, apoi pe părul femeii, pipăind... - Te-ai coafat azi, îl aud că îi spune. - Da, i-a răspuns
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui Hariga ! — Dacă e vorba de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât, sucite și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu va veni, bineînțeles ! ar fi pierdere de timp. Oracolul știe și deduce fără să vadă tot ce se întâmplă. Ușa se deschisese de câteva ori. Apărură Braun Robert și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu care se exprima, m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Rosa până nu aflu tot despre Msnu. Văd că de fapt mie îmi povestesc, nu ție. Cel mai curios lucru e că mă agăț de Manu, deși între Manu și Rosa a fost Regu cu vârf și îndesat. Regu cea pistruiată și cârlionțată, pe care nu o regret deloc. Știu că nu ar fi fost fericită cu mine, știu că ea știe că eu știu, și mă simt mai bine cu ea, prietena. Nu am fi rezistat împreună, pentru că știam totul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scârboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, suntem prieteni cu amândoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este? Lisa simți un mic fior. Evident, aceea era prietena lui Jack șiă ce surpriză! Lisa se aștepta la o irlandeză palidă și pistruiată, nu la o apariție exotică de culoarea cafelei. Ashling, care stătea lângă copiator și se ocupa de sutele de mii de comunicate de presă care trebuiau trimise tuturor designerilor de modă și producătorilor de cosmetice din univers, era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amuzant, zâmbi Lisa către Jack. Despre cine este vorba? —Marcus Valentine. —Vorbești serios? spuse Jack, evident amuzat. —Ci-cine? întrebă Ashling, care suferea șoc după șoc. —Marcus Valentine, spuse Lisa nerăbdătoare. Ai auzit de el? Ashling dădu tăcută din cap. Tipul pistruiat nu părea un om care urma să devină celebru. Lisa se înșela, cu siguranță. Dar părea atât de sigură pe ceea ce spunea... —O să apară sâmbătă seara într-un loc numit River Club, spuse Lisa. Vom merge noi două, Ashling. —River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întins, unt degresat, unt semidegresat, unt sărat, unt nesărat, unt fără grăsimi, unt cu conținut redus de grăsimi și alte chestii care nu erau deloc unt, ci doar se prefăceau a fi. Era fermecător și plăcut, într-un mod destul de pistruiat. Rușinos și vulnerabil. Și avea un corp extrem de drăguț. Ashling nota toate astea, alarmată. A încercat să enumere motivele pentru care îl respinsese pe Marcus Valentine. În primul rând - entuziasmul său. Nu era nimic sexy la cineva cu ochii veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
publicul cu o privire dulce și nebunatică. Parcă avea o legătură cu fiecare persoană prezentă. Publicul se întindea după el, plin de dragoste, în timp ce el prelungea tăcerea până la cele mai îndepărtate limite ale suspansului, ținându-și spectatorii în palma sa pistruiată. — Nu m-a sunat! Nu era nici o îndoială, Marcus Valentine avea veleități de vedetă. Lisa a sărit de pe scaun în momentul în care el a părăsit scena. Deja refuzase să ia prânzul cu ea când Trix îl sunase pe agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timp de două ore așteptând un taxi. Dar de ce nu l-ai „bellat“? Frances și-a îndepărtat bagheta de gloss și a scuturat-o pe tragică de umeri cu putere. —E delicios. Delicioooos! — Mie mi se părea doar un pitic pistruiat. Frances s-a uitat atent la fata mai scundă înainte să își spună părerea: Știi ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a gândit puțin la spusele lui - da, îi plăcea ideea de a fi sfânta patroană a comicilor. Deci, ce faci? întrebă el. Ea se hotărî că îi plăcea vocea lui. Nu ai fi spus niciodată că aparține unui om pistruiat. —Ai fost la vreun număr reușit de comedie în ultima vreme? Ea chicoti din nou. — Am văzut sâmbătă unul. — Va trebui să îmi povestești cu lux de amănunte, râse el, cu vocea sa lipsită de pistrui. Așa voi face, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plan, spuse el. Ce zici dacă te sun eu luni dimineața - nu foarte devreme - și mai vedem atunci? — Ne vedem atunci! Așa va fi, spuse el, cu vocea caldă și plină de promisiuni. Ashling închise telefonul. —Oh, Dumnezeule, ies cu pistruiatul de Marcus Valentine luni, spuse ea, plină de entuziasm și șocată în același timp. Nu am mai ieșit cu cineva de ani de zile. De pe vremea lui Phelim. Ești fericită acum? întrebă Joy. Ashling dădu hotărâtă din cap. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmbrăcat în pantaloni militărești și un tricou, cu o halbă de bere în față. Ashling tresări când l-a zărit. Venise. Venise cu adevărat. Incertitudinea își făcea loc în mintea ei - oare ce simțea cu adevărat față de el? Era acel pistruiat entuziast pe care refuzase să îl „belleze“? Sau omul acela plin de încredere în sine de pe scenă după al cărui telefon tânjise? Felul în care el arăta nu o ajuta cu nimic în a-și soluționa dilema, deoarece nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
omor. Promit, minți Joy. Îmi place că e puțin faimos. Că îi apare numele în ziar și că oamenii au auzit de el. Da, știu, asta înseamnă că sunt superficială, dar sunt sinceră cu tine. Și cum îi sunt pistruii? —Pistruiați, spuse ea, apoi făcu o pauză. Uite, am și eu unul sau doi, spuse Ashling defensivă. Nu e nici o rușine. — Spun doar că... E Ted la ușă. Deschide-i tu, bine? Ted intră în dormitor, evident entuziasmat. —Priviți asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numerele de comedie. Asta chiar ar fi bine, de fapt, spuse Joy entuziasmată. Chiar ai putea să te joci cu mintea lui astfel. Poți urla la el că e prost în pat și că o are... —Minusculă, o completă Ashling. —Pistruiată, voiam să spun eu, spuse Joy. Dar merge și „minusculă“. — Nu. În nici un caz. Nici una dintre variante. —Bine, uită de urmărire. Dar de ce nu treci pe la el? Dacă îl vrei înapoi, ar trebui să lupți pentru el. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
micuță și simpatică. Ted spusese că e admiratoarea tuturor comicilor. Așa că, ăăă, am întrebat prin jur, continuă Ted. —Și? — Și își bagă mai mult decât limba în ea, dacă înțelegi ce vreau să spun. —O, Dumnezeule mare! — Pentru un ticălos pistruiat, are destul de mult succes la fetițe, observă Joy sec. —O, Dumnezeule mare, repetă Ashling. —Să nu începi cu compasiunea și să te apuce mila pentru Clodagh, se rugă Joy. Te rog să nu dai fuga la ea să o ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de un albastruverzui că marea când e dornică să-și ademenească iubitorii, cu sprâncenele dese, frumos arcuite, ușor pistruiat și cu buze frumos conturate. Dintr-o privire, oglinda îmi redă înfățișarea. Acesta sunt eu! Doar acesta ? O, nu! Nu e de ajuns! Mă mai privesc o dată și simt cum în oglindă o altă poartă se deschide spre o imagine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
larg deschisă, am simțit miros de abur și am știut că totul era pentru mine. Kay era goală sub duș. Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fețele. Paul David Orchard era scund și solid, cu un nas turtit ce-i acoperea jumătate din față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]