301 matches
-
să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică ie la fel, da pă brun și palid. Din când În când, un urs dăstul dă vânjos, care tre să le fie tata, Îmi arunca priviri foribunde, dă parcă io ieram vrun chibiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În bot cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât surâse inigmatice și ocheade languroase care, așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm, cîteva interdicții. Cum sînt cele zece porunci. Și vezi ce ți s-a întîmplat. Bine că ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au purtat uniformă militară. Uite-așa, li s-a năzărit babalîcilor să mute gardul cazărmii peste drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru numerus clausus în universități, conduși de Căpitan, care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva despre rădăcina
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea cu acel șef legionar. Nu știam să-i redau exact discuția, totul se îndepărtase de mine considerabil, se și îngropase în adâncul uitării, îmi rămăsese în minte doar amenințarea la adresa evreilor, că o să li se taie curând labele lor pistruiate... - Așa a zis?! - Da. - Hm! Or s-o și facă! Avem și noi semne... Și îl văd că pune mâna pe umărul, apoi pe părul femeii, pipăind... - Te-ai coafat azi, îl aud că îi spune. - Da, i-a răspuns
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Englezul cu părul blond-roșcat care stătea lîngă misionară se ridică din genunchi. Avea o rană mare, deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate, Îi ieșeau din șortul lui kaki și se terminau Într-o pereche de sandale din curele. Părea să aibă În jur de treizeci de ani, și nu avea nici un bagaj sau alte obiecte, dar avea stilul plin de hotărîre al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu, rămas de când s-a înțepat în spinul unei roze, desprinsă din creangă pentru altcineva, Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zbârcit acolo jos, iar mâna ei îi făcu mai mult rău. Danny simți că întregul lui trup îl sufoca. Claire își retrase mâinile, le duse la spate și își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați - cu pistrui ce păreau cancerigeni. Cel din stânga era mai mare și atârna ciudat, iar sfârcurile îi erau închise la culoare și plate, înconjurate de pliuri de piele încrețită. Danny se gândi la trădătorii și mexicanii care îi supseseră. Claire îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două minute, dar adoarme iarăși și nu ajunge la timp? Sau dacă din cauza frigului nu poate porni mașina, cum pățește aproape zilnic vecinul cu demarorul care tușește Încontinuu? Sau poate că fata asta - Fima și-o imagină: nu prea Înaltă, pistruiată, cu ochi surâzători, deschiși la culoare, păr blond, buclat - obișnuiește să doarmă la studio, pe un pat de campanie, Într-o cameră specială pentru crainici. Asemănătoare Încăperilor de la spital În care pot dormi medicii de gardă. Cum se Împacă soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin din carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut musulman acum?“. Dorul de vocea caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a unui muncitor de la cariera de piatră și de-a crea scântei de spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sunt În Întârziere. Trebuie să fug“. Dar de ce? Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare, promițându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de confort decât de orice altceva. Jina i-a luat mâna, care se aprinsese din cauza căldurii neașteptate. Și-a închipuit că pruncul din ea, conceput în vară, cocoloșit în căldură, avea să se nască peste șapte luni cu pielea deja pistruiată. Și fără frică de nimic. Ar fi putut să-i spună lui Zach. Chiar în clipa aia. Răspunsul lui ar fi fost ca o pală de vânt, un chior fericit sau o ceartă prelungă. Dar, de data asta, Jina putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Dorm și lasă-mă în pace! Nici pisica nu se scoală! Mie somnul mult îmi place Și îți spun: nu plec la școală! LITERA ,,P’’ Cu un cap umflat pe-o parte, Pistruiat, cu plete-n vânt, Pe potecă, de departe, Vine ,,p’’, la noi, cu-avânt. Papagalul îl primește; Îl putem găsi și-n prune; Petru, când se odihnește, Chiar pe pernă, -n pat îl pune. Plapuma, pisica popii, La-nceput îl
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
Margaret, cu părul scurt, nu prea deosebit de cel de acum, doar că ceva mai buclat și mai ciufulit, prins cu o clamă care crea o cărare printre bucle. Stătea cu picioarele Încrucișate, cu genunchii și coatele de fetiță. Avea obrajii pistruiați, privea chiorâș și se strâmba. Arăta cum nu se poate mai tânără și mai fericită. — Doamne sfinte, parcă aș fi Anna Frank, a exclamat ea. Adam a Întors fotografia și i-a arătat scrisul elegant al lui Karl: Margaret, Ubud
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu care se exprima, m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Rosa până nu aflu tot despre Msnu. Văd că de fapt mie îmi povestesc, nu ție. Cel mai curios lucru e că mă agăț de Manu, deși între Manu și Rosa a fost Regu cu vârf și îndesat. Regu cea pistruiată și cârlionțată, pe care nu o regret deloc. Știu că nu ar fi fost fericită cu mine, știu că ea știe că eu știu, și mă simt mai bine cu ea, prietena. Nu am fi rezistat împreună, pentru că știam totul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem sta de vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare în ușă. Virgil întoarse capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă spun dacă a luat sau n-a luat premiu? Adevărul e că, atunci cînd iei premiu, oricît de grozav ar fi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întâi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]