418 matches
-
42. Problema lor fundamentală nu era găsirea unei soluții, ci dezvăluirea modului în care această soluție fusese deja găsită și pusă în practică. Cercetările geometrico-aritmetice și muzicale erau descrieri ale armoniei perfecte a lumii 43. Vreme de mai multe generații, pitagoreicii și-au păstrat neștirbită această convingere. Pitagora, întemeietorul și corifeul „primei generații”, este exemplul cel mai ilustru. Activitatea sa pare să se fi desfășurat aproximativ între 530 și 500 î.Hr. în sudul Italiei. Este perioada în care a întreprins cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a constituit pe acest temei. El este solidar cu „armonia armoniilor”, care este tetraktys, adică suma primelor numere întregi - socotite numere sacre: 1+2+3+4 = 10. Tetraktys este tetrada divină, esența esențelor 49. Hieros Logos dezvăluie că jurământul pitagoreic nu se făcea pe Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a căzut victimă acestei mistici ispititoare a fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de fasole. (Pitagoreicii considerau bobul de fasole un simbol sacru al vieții.) Desigur, celălalt mare biograf, Porphyrios, respinge această legendă infamă propunând o alta, la fel de sugestivă: Pitagora s-ar fi sinucis autoincinerându-se în Sanctuarul Muzelor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de fasole. (Pitagoreicii considerau bobul de fasole un simbol sacru al vieții.) Desigur, celălalt mare biograf, Porphyrios, respinge această legendă infamă propunând o alta, la fel de sugestivă: Pitagora s-ar fi sinucis autoincinerându-se în Sanctuarul Muzelor de la Metapont. Note și referințe bibliograficetc " Note și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Greek Religion: A Study of the Orphic Movement, Methuen & Co., Londra, 1935; I.M. Linforth, The Art of Orpheus, University of California Press, Berkeley, 1941; G. Quandt, Orphei Hymni, Weidmann, Berlin, 1941. 25. Vezi Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, „Modul de viață pitagoreic după sentințele transmise de Aristoxenos” (pp. 35-49). Existența unei „doctrine pitagoreice a virtuților” asimilată cu un „tipar al îndreptării sufletelor” atestă existența unui curriculum integral/extins care fundamenta întregul sistem de școli pitagoreice. Lexiconul Suda subliniază obsesia pitagoreicilor pentru „modelarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1935; I.M. Linforth, The Art of Orpheus, University of California Press, Berkeley, 1941; G. Quandt, Orphei Hymni, Weidmann, Berlin, 1941. 25. Vezi Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, „Modul de viață pitagoreic după sentințele transmise de Aristoxenos” (pp. 35-49). Existența unei „doctrine pitagoreice a virtuților” asimilată cu un „tipar al îndreptării sufletelor” atestă existența unui curriculum integral/extins care fundamenta întregul sistem de școli pitagoreice. Lexiconul Suda subliniază obsesia pitagoreicilor pentru „modelarea armonioasă” a inițiaților prin folosirea frecventă a verbului metharmozein (meqarmóxeín = „a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, „Modul de viață pitagoreic după sentințele transmise de Aristoxenos” (pp. 35-49). Existența unei „doctrine pitagoreice a virtuților” asimilată cu un „tipar al îndreptării sufletelor” atestă existența unui curriculum integral/extins care fundamenta întregul sistem de școli pitagoreice. Lexiconul Suda subliniază obsesia pitagoreicilor pentru „modelarea armonioasă” a inițiaților prin folosirea frecventă a verbului metharmozein (meqarmóxeín = „a armoniza, a modela”). 26. Vestitele akusme (a)kousmata) erau norme de ordine internă („regulament de ordine interioară”) asimilabile unor legi inextricabile (nomoí
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de viață pitagoreic după sentințele transmise de Aristoxenos” (pp. 35-49). Existența unei „doctrine pitagoreice a virtuților” asimilată cu un „tipar al îndreptării sufletelor” atestă existența unui curriculum integral/extins care fundamenta întregul sistem de școli pitagoreice. Lexiconul Suda subliniază obsesia pitagoreicilor pentru „modelarea armonioasă” a inițiaților prin folosirea frecventă a verbului metharmozein (meqarmóxeín = „a armoniza, a modela”). 26. Vestitele akusme (a)kousmata) erau norme de ordine internă („regulament de ordine interioară”) asimilabile unor legi inextricabile (nomoí), chiar divine, întrucât maestrul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rituală”), care devenea chiar disciplină de învățământ. De asemenea, Hieros Logos (Vorbirea Sacră) a fost supranumită Chrysa épe (crusav evph = Carmen aureum, „Versurile de aur”). În manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice aurite”); se subînțelegea că fiecare vers este nómo hos diakeitai (nómo w”" diakeitai = „rânduit de lege”), adică stabilite printr-o datină de sorginte divină. Nomos pitagoreic era sinonim cu „poruncă anankeică”. A doua poruncă din Chrysa épe instituia obligativitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice aurite”); se subînțelegea că fiecare vers este nómo hos diakeitai (nómo w”" diakeitai = „rânduit de lege”), adică stabilite printr-o datină de sorginte divină. Nomos pitagoreic era sinonim cu „poruncă anankeică”. A doua poruncă din Chrysa épe instituia obligativitatea lui sebou horkon (sebou o(rkon = „jurământul sfânt”). Hieros Logos avea funcția de a stabili sacral misiunea, principiile de organizare și metodele învățământului matematic și acusmatic. În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instituită pe Pitagora însuși, care descoperise că decada (zece) rezultă din însumarea monadei, diadei, triadei și tetradei (1 + 2 + 3 + 4=10). Tetraktys-ul era considerat dovada incontestabilă a armoniei aritmetice a lumii și perfecțiunea absolută a kosmos-ului. 30. Despre constituția pitagoreică și confederația grecească la care visau acusmaticii, vezi A. Delatte, Essai sur la politique pythagoricienne, Paris, Liège, 1922. 31. Termenul diaspora (= „împrăștiere”) nu avea sensul folosit în zilele noastre. „Împrăștierea” nu desemna „despărțirea” confraților (sau, cum s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Essai sur la politique pythagoricienne, Paris, Liège, 1922. 31. Termenul diaspora (= „împrăștiere”) nu avea sensul folosit în zilele noastre. „Împrăștierea” nu desemna „despărțirea” confraților (sau, cum s-a întâmplat cu românii refugiați în străinătate după 1945, „disensiuni”, „certuri”, „intrigi” etc.). Pitagoreicii au păstrat neștirbită solidaritatea fraternă și au realizat chiar o unitate discretă condusă din câteva polisuri-capitală precum Tarentul sau unele orașe din Pelopones. Când basileul theban Lysis a fost inițiat și educat pitagoric, s-a creat o unitate spirituală largă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mic de pești mărunți prinși de ghinioniștii pescari, Pitagora a recurs la un șiretlic, mânat de ceea ce astăzi numim „conștiință ecologică” (ce îi lipsea, desigur, „iluministului” Hegel!). El i-a determinat pe pescari să arunce peștii în mare, întrucât pentru pitagoreici viața este sacră și supusă metempsihozei. Probabil Pitagora s-a gândit că, poate, într-un pește mic sălășluia spiritul unui mare filosof (vezi Hegel, op. cit., vol. I, pp. 182-183). 37. Vezi A. Delatte, Études sur la littérature pythagoricienne, Champion, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sur la littérature pythagoricienne, Champion, Paris, 1915 (capitolul IX: „Le catéchisme des Acousmatiques”), pp. 271-312; vezi și Vie de Pythagore, Mémoires de l’Académie royale de Belgique, Bruxelles, 1922, de același autor. 38. Merită să cităm măcar cele două „porunci pitagoreice” cuprinse în primele cinci versuri. Prima (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, p. 63) recomandă păstrarea practicilor de cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și pentru ei datina este consfințită de natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură a omului înțelept care resimte, venerează ho phýsei... sébon tén diken (o( fuvsei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură a omului înțelept care resimte, venerează ho phýsei... sébon tén diken (o( fuvsei... sevbwn thvn dikhn), adică venerează, „dintr-un imbold al firii, dreptatea”. A doua poruncă privește respectarea a ceea ce pitagoreicii numeau sebou horkon (sebou o(rkon), adică „jurământul pitagoreic”. Era vorba despre o regulă restrictivă, similară celei mozaice, cuprinsă în Decalogul veterotestamentar („Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a omului înțelept care resimte, venerează ho phýsei... sébon tén diken (o( fuvsei... sevbwn thvn dikhn), adică venerează, „dintr-un imbold al firii, dreptatea”. A doua poruncă privește respectarea a ceea ce pitagoreicii numeau sebou horkon (sebou o(rkon), adică „jurământul pitagoreic”. Era vorba despre o regulă restrictivă, similară celei mozaice, cuprinsă în Decalogul veterotestamentar („Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale, nu trebuie puse necontenit sub oblăduirea zeilor. Sebou horkon
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale, nu trebuie puse necontenit sub oblăduirea zeilor. Sebou horkon („respectarea jurământului”) stabilește ierarhia riguroasă a instanțelor de cult din tradiția orfică și pitagoreică: (I) zeii, (II) eroii, (III) daimonii, (IV) părinții. Iată aceste „porunci fundamentale”, care au și valoarea unor axiome curriculare: „Pe zeii nemuritori cinstește-i mai întâi cum e rânduit de lege (nómw w”" diakeitai)/ Și respectă jurământul (sebou oJrkon). Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manuscrise, mai ales datorită lui Cicero (De officiis, 3, 70). El apare în manuscrise fie sub forma Chrysa épe tou Pythagoras (Versurile de aur ale lui Pitagora), fie sub forma generică Pythagorica chrysá épeeà (Puqagorika crusav evpheav = „Versurile de aur pitagoreice”). Mai rară este expresia-titlu Pythagoricon chr, e)pon Phrasis (Puqagorikwn cr evpon fravsi" = „Interpretarea versurilor de aur pitagoreice”). Încă din secolul I î.Hr. s-a impus și expresia ciceroniană illa aurea verba (De officiis, 3, 70). Ulterior, Chalcidius a utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
épe tou Pythagoras (Versurile de aur ale lui Pitagora), fie sub forma generică Pythagorica chrysá épeeà (Puqagorika crusav evpheav = „Versurile de aur pitagoreice”). Mai rară este expresia-titlu Pythagoricon chr, e)pon Phrasis (Puqagorikwn cr evpon fravsi" = „Interpretarea versurilor de aur pitagoreice”). Încă din secolul I î.Hr. s-a impus și expresia ciceroniană illa aurea verba (De officiis, 3, 70). Ulterior, Chalcidius a utilizat expresia Aurei versus. Despre autor, cea mai îndreptățită teorie pare a fi cea care admite doi autori. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al VI-lea î.Hr., o parte a îndreptărilor de viață; cealaltă parte ar fi fost completată la începutul secolului al V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria lor, dar și în întreaga viață, pitagoreicii practicau dreptatea, cumințenia, bărbăția și prietenia. Acestea erau asimilate într-o alcătuire riguros diriguită de paralgémata („precepte”), în ceea ce ei numeau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria lor, dar și în întreaga viață, pitagoreicii practicau dreptatea, cumințenia, bărbăția și prietenia. Acestea erau asimilate într-o alcătuire riguros diriguită de paralgémata („precepte”), în ceea ce ei numeau pedartan, adică o viziune despre lume și viață care consta în coarticularea sufletului cu armonia universală. Fericirea despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alcătuire riguros diriguită de paralgémata („precepte”), în ceea ce ei numeau pedartan, adică o viziune despre lume și viață care consta în coarticularea sufletului cu armonia universală. Fericirea despre care vorbim nu există în sensul în care înțelegem astăzi această stare. Pitagoreicii o obțineau totuși prin ceea ce ei numeau apatheia („stăpânirea de sine impasibilă”), pe care o combinau cu eusebia („evlavia”). Ambele sunt interesante din punctul de vedere al acestui studiu dedicat teoriei curriculumului. Atât apatheia, cât și eusebia se obțineau, de-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]