229 matches
-
10 straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: „Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și ziua lor. A legionarilor. Și să vezi dumneata acu, să vezi și să nu crezi. Unde vin de la București vreo trei legionari, drept la Voinescu acasă. Da’ de unde o fi știut că-i acasă, nu știu. Că Voinescu stătea pitit. Îl ridică, dom’le, și-l duc în pădure și-l pun pe Voinescu să le arate copacul de care l-a legat pe ăla și-l pun, dom’le, să spună cât l-a ținut legat și cât l-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
SCURT ISTORIC La data de 1 septembrie 1971, pe colina Tătărași a orașului Iași, Își deschidea larg porțile o nouă instituție de Învățământ pentru copiii cartierului: Școala Generală nr.10. Clădirea se Înălța semeață și strălucitoare pe atunci, Între căsuțele pitite, ascunse de coroanele bogate ale copacilor fără număr, din microcartierul Oancea. Între cele cincizeci de cadre didactice care urmau să-i Întâmpine, să-i pregătească și să-i Îndrume pe elevi ne număram și noi, trei absolvente din același an
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
IARNĂ (2 Februarie, 2011) Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
10 15 20 După ce-a mâncat și-a țopăit, și de-a dura tot s-a dus Iepurașul Jean s-a întors în culcușul lui ascuns. Nevăstuica la fereastră nasul și-a lipit. "O, zei ospitalieri! Ce e aici pitit? Spuse animalul, din culcușul părintesc gonit. Hei! Doamnă Nevăstuică, Să pleci de-aici neîntârziat, De nu eu chem toți șobolanii de prin sat". Dama cu nasul ascuțit răspunse că pământul Era al ei, că-l ocupase prima. Asta era deja
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
față și pe dos! Când lucrez, mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
față și pe dos! Când lucrez, mama privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Biblioteca e una din cele mai bogate din bibliotecile particulare din țară. Ca documente literare și istorice e poate a doua după a lui Iorga. Și să-l vezi în bibliotecă! În tăcerea de la etaj, între uriașele rafturi de cărți, pitit undeva, la un colț de masă, stă ore întregi și citește, adnotînd, cu zeci de fișe întinse în fața și cu vrafuri de cărți alăturea. Nu mai e viu parcă. Se topește în sufletul larg al cărților și trăiește prin ele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: "Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un Rolls Royce (?) negru în ploaie. Mai multe împușcături. Fug peste grămada de compost și mă culc într-o scobitură în formă de pâlnie. Îi aud pe gonaci chemându-se unul pe celălalt prin radiotelefoane. Zac cel puțin o oră pitit într-o claie de fân, totul e putred, mi-am pierdut simțul mirosului. Intru în casă. Mă așez pe o barcă de cauciuc umflată care stă pe masa din salon. Picioarele mesei stau în cutii de parafină. Scaunele atârnă în
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
colege Într-un unghi Închis și protector. Ce făcea acolo, ce gândea, numai el și Dumnezeu știau. La ore nu participă decât dacă era solicitat. Apoi se retrăgea În tăcere”. Am citit și am văzut În localizarea și prezentarea celui ,,pitit” de ,,vreo privire iscoditoare” fără a participa la ore ,,decât dacă era solicitat” pe Alexandru Tăcu - tatăl sărbătoritului postum la lansarea de carte. Așa l-am avut coleg de clasă pe distinsul Alexandru Tăcu, care, tot dintr-o bancă, dintr-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe Alexandru Tăcu - tatăl sărbătoritului postum la lansarea de carte. Așa l-am avut coleg de clasă pe distinsul Alexandru Tăcu, care, tot dintr-o bancă, dintr-un fund de clasă, la liceul ,,Roșca Codreanu” din Bârlad, prin 1948, stă pitit, nu participă la ore decât dacă era solicitat, dar gândea și privea vulturește. La solicitarea profesorului de gramatică și literatura română răspundea profund, clar, Încărcat de nuanțe, iar la istorie, matematica ori geografie ieșirile sale printre noi erau tot... versuri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu e nimeni la această oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a Iașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul până aici. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe acoperișurile cetăților bătrâne" (Fantome). Cu spiritul său boem, cu chipu-i mereu neliniștit, hoinar și neconvențional, "poetul florilor", cum restrictiv a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ales în acei ani ai unei liberalizări care, speram noi, se va amplifica, s-au ridicat zeci de mâini insistente, iar bietul ministru, rodat în astfel de situații, a trebuit să facă ochii roată ca să-l descopere pe amicul nostru pitit în ambrazura unei uși. Astfel a devenit ne-membrul de partid și „insurgentul” Matei membru, împreună cu noi trei, al Biroului Uniunii. 5 O dată cu alegerea mea în Biroul U.S. și în postul de redactor-șef adjunct a început, de fapt, ceea ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un altul, Crăciunul este sărbătorit în stradă de toți locuitorii, cercetașii defilează, iar magistrala Paul al VI-lea, artera principală, este neagră de lume. Orașul vechi, cu sukul său aparent destinat străinilor, este pentru moment letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plastic... când nuna și preoteasa îl întâmpină amândouă cu oale de vin și cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să mă ocup de el. Gains locuia Într-o cameră mobilată ieftină, Într-un bloc din West Forties. A deschis ușa. - Așteaptă aici, a zis el. Mă duc să-mi iau ustensilele. Precum cei mai mulți trăgători, Își ținea „ustensilele” și capsulele pitite undeva pe-afară. S-a-ntors cu ustensilele și ne-am făcut amîndoi o doză. Gains era conștient de aptitudinile lui pentru invizibilitate și din cînd În cînd simțea nevoia să se adune la un loc, astfel Încît să aibă măcar atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu mai facem nimic, renunțăm. — Cum așa? Nu mai facem nimic, m-am gândit că e mai bine să nu... — Cum, chiar nimic? — Nimic, dom’ D., sau, în sfârșit, dacă țineți dumnea voas tră, dați ceva într un colț, acolo, pitit, dar eu nu dau nimic. E mai bine așa, ascultați-mă pe mine. O întâmplare cu Ștefan Bănulescu. Afinități bucureștene Spre deosebire de mulți scriitori ardeleni contemporani, pentru care soarele românilor, spiritual vorbind, nu mai răsare la București, Mircea Zaciu a fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a urmat a fost de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți o notă undeva (pitită cît de tare) și să arătați pricina, aceea de care vorbeam mai sus. Sîntem, sau nu sîntem serioși? (Eram să spun vorba cea mare: constructivi, dar o tac, a început să mă cuprindă rușinea.) Al D-tale, sincer devotat, I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ei. S. B.: V-ați dus pentru că erați sub deviza "Armata e cu noi!" M. M.: Ne-au mai dat ceva de mâncare, vă dați seama, că nu funcționau ca restaurante. Ce alimente mai aveau și ei, pe-acolo, mai pitit, ce-au mâncat ei. S. B.: Era toată lumea în poziție de avarie. Dar de-o ciorbă s-a găsit. M. M.: Ne-am dus noi și ne-am băgat și le-am cerut. Deci, nu pot zice nimic altceva decât
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
momit și i-o tras pe șfară cătinel-cătinel, unde-o pohtit Măria sa, la loc strâmt și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nițică prostie; ne trebuie prostia de "a nu uita de suflet". Mai ales într-o problemă atât de importantă cum este avortul, nu putem uita de suflet. Prostia "mare", netolerabilă, începe însă de la "analiza" sufletului: ce și cum, unde stă pitit, în ce girus cerebral, în ce zonă, în ce lob, cât de mare este în centimetri sau milimicroni, câte grame sau ce greutate are. Medicii au această înclinație către analiza materială, foarte puțin filozofică (deși, pe această cale, se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]