268 matches
-
sale și scoate niște sunete extraodinare din gât, iar ea știe că va face orice îi va cere. — GRROAAH! urlă nababul, la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește Minty, uitând de protocol. Oh! — Minty? Nu se poate! La naiba! Vocea plângăcioasă a soțului ei, care se află în spatele nababului. Mustața i se ridică a rușine, apoi pretinde că tușește în pumnul încleștat. Nababul se întoarce și, dintr-un impuls inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ncercare și e bună marfa. Mirosul ăla dulceag din capul meu, fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu o gură care-i n rahat până-n gât, deschide ușa Îmbrăcat Într-un tricou și chiloți boxeri. Gura și ochii i se măresc de uimire. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum înainte fiecare zi din restul vieții mele. Deasupra oalei fierbând, încerc să mă gândesc la cât mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare dată când devenea fragilă ca o ceașcă de ceai, nu se putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima. Nutrind Încă din copilărie un dispreț profund pentru femeile plângăcioase, Zeliha Își promisese să nu devină niciodată una din calamitățile acelea ambulante care Împrăștiau lacrimi și remarci răutăcioase oriunde se duceau și din care erau deja mult prea multe În jurul ei. Își interzisese să plângă. Până În această zi reușise, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
i-au cam agasat pe români, care se voiau un fel de campioni ai suferinței, ai voinței înfrânte, ai umilirii intelectualilor de către un regim politic fără cruțare. Dacă aș fi fost de față, poate că le-aș fi atras atenția plângăcioșilor că nu toți scriitorii au fost umiliți. Căci mai depindea și de ei... Dar nu eram acolo, povestesc toate astea din auzite. Și, oricum, nu cenzura politică mă interesează acum. Cei doi poeți francezi au abordat până la urmă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
că Kertész a luat premiul mai mult pentru tema și subiectele literaturii sale decât pentru excelența scriiturii. Nu cred că au dreptate. Umorul scâșnit cu care descrie lagărele contrastează cu stilul obișnuit al scrierilor de felul acesta. Nu e nici plângăcios, nici vindicativ. E profund uman. În țara vecină așadar, în România, nu s-a prea discutat acest Premiu Nobel acordat pentru prima oară unui scriitor ungur. Românii nici măcar invidioși nu sunt. Dacă ar fi invidioși, tot ar fi bine... Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
faptul că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dac-o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O autostradă de șaptezeci și patru de kilometri de speranțe și faruri, temeri, vechituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totul s-a terminat. Când Bill a căscat ochii și s-a repezit la ea ca un fundaș care n-avea să fie niciodată, pe Irene aproape c-a pufnit-o râsul. Cine credea el că e ea ? Vreo școlăriță plângăcioasă și nepregătită ? Irene a luat pistolul lui taică-su de pe raft. N-a fost vina ei că Bill a continuat să vină către ea și c-a înșfăcat-o de mână. Și n-a fost vina ei, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
despărțit de mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
barul ăla neistovit, netatuat cu albastrul și roșul și verdele rimelului de pe fața lui Flint. Unii l-au lovit până le-a obosit mâna, apoi s-au pus din nou la coadă să-i dea și cu cealaltă. Cântecul ăla plângăcios din Titanic aproape l-a băgat în mormânt pe Flint. Cântecul și tipii care purtau ghiuluri imense pe degete. După care am introdus o regulă interzicând inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trecut și ar putea fi vreo încurcătură. -Da mamă, Ramona simțea nevoia să-i mărturisească mamei ei. -Ce anume?, se alarmă doamna Neli, temându-se că bînuiala ei se confirmă. -Angela Ulmeanu este însărcinată! Vocea Ramonei deveni în acest moment plângăcioasă. -Vinovat... Radu, iarăși Radu, deci acuzațiile mele sunt fondate în ceea ce-l privește pe acest..., făcând o mișcare din cap, prin care se înțelegeau multe. -Nu este vina lui, mamă. -Poți să afirmi așa ceva?! Mirându-se, doamna Neli, își împreună
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ți s-a întâmplat? -Mi s-a stricat mașina. încercând să-i fac ceva, am stat în ploaie. -Doamne, Doamne, zise Radu, apoi o privi zâmbind, nu vezi roata pe geantă? -N-am observat, eu nu sunt inginer, vocea Ramonei devenind plângăcioasă. Ploaia se mai potoli într-o oarecare măsură, cerul se mai luminase la orizont, picurii de ploaie veneau din ce în ce mai rar. Radu îi propuse Ramonei să meargă la el acasă să se schimbe cu haine uscate, promițându-i că o va
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum mă așteptam, dar în dimineața asta pare puternică, are o privire vioaie, de luptătoare. Poate este mai puțin delicată decât am crezut, poate încearcă doar să-și facă curaj. Nu vrei să mănânci ceva? — Nu. Clinica privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu e vorba de lumină, iubito, știi și tu. Doar că n-am mai adormit împreună de săptămâni de zile. Pur și simplu îmi lipsești. Primul gând care îi veni în minte era că el se comportă ca un copil plângăcios și răsfățat; în fond, era vorba de unul dintre cele mai dorite manuscrise al anului și era absolut necesar să-l citească pentru ședința de achiziții de a doua zi. I-au trebuit opt ani de zile de muncă asiduă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
șampanie în mână. — Samantha, spune amabil. Crezi că se cuvine să faci ceea ce faci ? — Ce să fac, dacă mi-ai interzis accesul în clădire, mă trezesc replicându-i la fel de tăios. N-am avut de ales. O, Doamne. Răspuns greșit. Prea plângăcios și insipid. Trebuie să-mi regăsesc cumpătul, sau o să pierd această dispută verbală. Deja mă aflu în dezavantaj, cum stau așa în ținută de chelneriță și întreaga asistență se uită la mine de parcă aș fi o mizerie adusă de-afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
orgoliu rănit. Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin junglă se îngusta și avea pete de nămol. Celor din echipă nu le plăcea asta și făceau mult zgomot, încercând să ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan, moșneag pârțâit, bețiv și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau dreptate, căpcăun Încruntat. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai sărit gardul? Ești singură sau mai este cineva cu tine? Și tonul milițianului devenea din ce În ce mai autoritar, mai plin de sine. Sunt singură! Cu cine ați vrea să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea se modifică de la o zi la alta. Uneori e mai limpede, alteori mai întunecată; în unele zile vorbesc mai grăbit, în altele mai lent. Nici asta nu trebuie să se observe în text. Sper că niciodată nu am părut plângăcios, trist, jalnic sau amar. Eu sunt fericit. La fel se întâmpla cu vocea bunicului. Uneori era plină de lumina zilei, alteori de întuneric. Dar, în fond, bunicul era întotdeauna lipsit de griji și împăcat cu traiul lui. Fuma pipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]