740 matches
-
frumos În care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu puritate Dar tu rămâi același Eternul pribeag Și-atât de însetat de libertate... - Ce zici? Îți place? - Mă pui pe gânduri, draga mea Deea, răspunse fata. Nu știam că ești și poetă. Că vei deveni un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
bine când se trezise și în acest vis ceva umbrise totul aruncând toate marginile pământului într-o noapte neagră și nu a fost găsit nimeni printre oameni care să facă lumină din nou pe pământ, și de aceea era mare plânset și frică mare pretutindeni. Speriat de-a binelea, împăratul fusese convins că acel vis avea o prevestire malefică, și ceea ce văzuse în vis credea că era legat de cultul zeului Phoebus Apollo, personificare a soarelui, care dorea mai întâi să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
purtată cu baiera trecută peste umăr. Noaptea umblă copiii mai mari, iar cei mici stau ca pe ace așteptând să se facă ziuă, ca să le dea și lor voie părinții să meargă după ,,colindeți”, nelipsind adesea scenele patetice, rugăminți și plânsete din partea țâncilor. În noaptea de Crăciun, respectiv cea dintre 24 și 25 decembrie, pe la fiecare casă din sat vin în ceată cu colindul tinerii de însurat, băieții. În toată Țara Loviștei, cetele de colindători se numesc ,,preuci”. Acest termen este
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
un asemenea comportament în șatră. Cred că acesta era o excepție. A lăsat-o să continue făcând-o să creadă că îl interesează. Mi-a smuls fustele dezbrăcându-mă, m-a tras-o spre salteaua lui m-a deflorat în plânsetele și țipetele mele auzite de întreaga comunitate de țigani. Cine ar fi avut îndrăzneala, curajul de a-l opri? El era Dumnezeul lor și nu era pentru prima dată când fetele erau sacrificate. - M-a chinuit toată noaptea iar la
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
O săptămână a fost de nerecunoscut. Nu mai vorbea, nu mai ieșea în parcul de distracții. Bea doar apă și mânca foarte puțin, iar privirea îi era de gheață. Se închidea tot timpul în cameră, de unde se auzeau doar niște plânsete aproape animalice. Au încercat să vorbească cu ea, dar zadarnic. Devenise un fel de mică stafie ambulantă. * Bineînțeles că n-au reușit să o convingă să se ducă nici la doctor. Vorbea întruna despre cât de nesăbuită a fost, apoi
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
Plânge-n versurile-aceste Că Poetul nu mai este, Plâng cu toți din tată-n fiu, Pentru chipul sau cel Viu, Pentru chipul sau cel drag, Plâng meleag peste meleag, Plânge astăzi tot cuprinsul, Plânge Versul, neînvinsul. Toate-acestea se unesc cu Plânsetul lui Eminescu. Plânsul fratelui mai mare, Preacinstit cu-nfiorare. Cerurile s-au deschis Să primească înc-un Vis, Stea căzând, ce s-a-nălțat Într-un crug înmiresmat. Mă jelesc și nu în van, Neamului, al meu liman. Eu mă tângui, mă jelesc Pentru
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
mă adori, Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă La dragoste de floare și la viol de flori ... Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut Când trenul nu oprește în gări de amintiri ... Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge Corolele verii și cupele-n floare ... Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge La lunga mea moarte, căci e trecătoare ... Sunt nopți, sunt
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Voi, burduhane pline și gard pentru Armani, Specialiști în biruri și ași... la furat banii. Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării, V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci ?? Mă adresez și vouă, pretinse mame, încă... Văd plânsetele țării lovind în voi ca-n stâncă Iar voi plimbați poșete de mii de euroi, Atât cât ia sărmanul pe-un an... sau poate doi. Voi, plini de doctorate... facute la minut, Rostiți atâtea vorbe că-'ncap într-un strănut
SCRISOARE FĂRĂ PLIC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365482_a_366811]
-
nu pot exista decât împreună. Oricât ar fi de dureros, trebuie să acceptăm ideea că sublimul vieții îl dă moartea, că numai moartea este cea care dă sens vieții: „Nu știu dacă-i loc a spune,/ Dar trecând Văii hotarul,/ Plânsetele, din genune,/ Răscoliră călindarul,/ Dându-i clar a înțelege/ - Precum zânelor măiestre -/ Că acolo unde-i lege/ Nu-i tocmeală, nici sechestre." Tulburătoarea temă a perceperii timpului, ne stârnește o profundă admirație pentru omul nostru simplu, temă pusă în discuție
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
de milioane.” „Și voi de ce sunteți aici?” „Așa a vrut mama.” Mama??? Am exemple de mame mult mai bune. Când eram studentă, aveam, pe lângă cămin, o cățelușă, îi ziceam Ursa mare albă. Într-o noapte, nu am putut dormi de plânsetele ei. Mai aveam și examen a doua zi. Spre dimineață, n-am mai rezistat și m-am dus să văd ce are. Am beștelit-o: „Ce tot urli? Eu am examen peste două ore, și n-am închis un ochi
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
zile. Aflat la Sadova la familia inginerul silvic Metodiu Ionescu prietenă cu părinții lui, Sorin Ullea a fost martor la groaza care a cuprins țara: „Orășeni cu figuri descompuse, unii reușind să fugă, alții nu; gări în haos indescriptibil, cu plânsete și țipete isterizate; familii rupte în două, și-n patru. Numai țăranii - tot țăranii! - , cu disperare mută în priviri, căci știau ce-i așteaptă, au rămas la brazda lor.” (Granițele Moldovei, 2009). Și tot aici descrie Sorin Ullea cum 16
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de frumos, de liniște, de adevăr și de oameni. Poate că
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
desfătându-se în apa cristalină a ideilor - idei concentrate în raze blânde - aduc farmecul și înfiorarea din adâncul trăirilor. „focul răbdării, dorinței / cu brate sculptate-n oțel, / crescute ca ramurile de măslin, / focul cu-același surâs de copil,/ cu-același plânset plutind în eter, / focul acela ești tu, / poate chiar eu, / ca două necunoscute,/ una înlăuntru alteia / ca două iubiri isoscele... ( Soare de mai) Reîntorcându-se în trecut, la rădăcini,”o, Dobroge, pământ din care /renaște eterna cetate Tomis”... poetul descoperă
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
nesamah se separă de trup și se înalță, fiecare în sfera de unde a venit” (cf. www.opal-astre.ro) „Până la blânda chemare/ a efluviului Tiferet,/ împodobite de planete/merg pe urmele însângerate/ale lui Iosif din Arimateea/ să umplu drumul cu plânset,/ suflete sihastre” („sihastru” - sinonimul Inițierii) - (cf. Trecerea Eului, p. 34). ...Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
a mai trecut un an. Și tăcuta alee... Mai poartă în ea și acum Stigmatul volatil al pașilor tăi. Și ai mei! O străbat în fiecare zi Căutându-ți pașii, Strivindu-i... Ce durere să-i auzi cum plâng Cu plânset scrâșnit, De asfalt sfărâmat!... Stau cu frunte în palme să îmi mai vină idei...Nu-mi vin. De ce nu-mi vin? Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva deosebit; mă așteptam ca participarile mele în spectacole să fie o revelație
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
Pe stînca ce nu pot s-o ating Pe veșnicia credinței și-a păcii Căci Numele Tău este sfânt. CÂNTECUL NETĂCERII Un cântec dalb am în suflet Născut din netăcerea vieții Ce înnoiește zâmbetul pe buze Ce pune soarele pe plânset.. M-am ascuns în frunza târzie În mărul cel copt și în vița de vie Și în lacul albastru cu nuferi. Viața strigat-a duios din mine Și pașii mi-a atins primăvara Cu dragostea ce stă veșnic vie. - Să
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
Căci duce unda-ți gânditoare:/ Durerea unui neam ce-așteaptă/ De mult o dreaptă sărbătoare.// Demult, în vremi mai mari la suflet/ Erai și tu haiduc, moșnege,/ Când domni vicleni jurau pe spadă/ Să sfarme sfânta noastră lege;/ Tu, frate plânsetelor noastre/ Și răzvrătirii noastre frate,/ Urlai țărilor amarul /Mâniei tale-nfricoșate.// Cum tresăreau încremenite,/ În jocurile lor buiestre,/ Oștiri cu coifuri de aramă/ Și roibi cu aur pe căpestre/ Când la strângerea ta de tată/ Grăbeau din codri la poiene
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor de vis pe geamuri aburinde Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în culori șoptite ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Pun tandru nemurirea în sufletul măicuței. DE CRĂCIUN, ÎN SATUL MEU În Cluj-Napoca m-am născut La Călățele am crescut Printre ape, munți și văi Cu drag
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
parcă din tranșee, rănite de substanță, Apar fantome vise, dreptul la viață-și cer, Sfidează legi, răstoarnă conținutul, Invocă soarta...,și vor să le dezlegi! Tot șchiopătând târziul, revendică trăirea Însingurarea geme, pe aripă de dor, Cerneala se strecoară în plânset prin poeme! Atâtea amănunte și resemnarea lor... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Amănunte / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1241, Anul IV, 25 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AMĂNUNTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350559_a_351888]
-
de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) . Vocea căpitanului: Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul:Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea.Se aud doar valurile mării precum o sinfonie.). Scena 11. (Intră în scenă Dreptaciul. Trist.Este ud.). Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi. (Își șterge lacrimile cu batista. ).Câți vor mai dispărea
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
în consecință și la o „căzătură” cineva a „umblat” în gentuța cu scule, șterpelind patentul. Pe care nici măcar nu-l văzusem (o fi fost, n-o fi fost!?), proprietarul incriminându-mă fără putință de tăgadă. Geaba argumente lăsate cu sughițuri, plânsete șiroaie și păreri de rău. Știindu-mă „curat” n-am încercat decât varianta scuzei pentru a obține încrederea și absolvirea de vină a „păcătosului”. Ar fi fost culmea îndrăznelii (și riscului asumat) să fi cerut celor de acasă să plătească
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat, de țară, de popor, De-al doinei plânset și fior... Iubita mea, un vers de dor Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor Îți pun în piept ca mărțișor... Referință Bibliografică: De Mărțișor / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 791, Anul III, 01
DE MĂRŢIŞOR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345552_a_346881]
-
muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice mocniri cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-am trezit, între rostiri și pătimi, cum prins de vrăji pe trupu-ți colindam. Dar azi din schilava-mi singurătate mă văd șezut pe-un scaun sub un tei, tot cobzărind romanțe
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]