1,291 matches
-
încasați. Oamenii din localitatea vecină vorbeau ai auzit vecine, cei doi au ieșit curați de la anchete. Dar ei, anchetatorii nu știu de pădurea lui Onașcu, asta-i curățată în totalitate, a mai rămas ici colo câte un firicel de fag plăpând. Dar cine să colinde văi și dealuri? Doar din avion s-ar putea vedea dezastrul. De, este ușor să controlezi hârtii, acolo poți pune sau lua, dar pune tu pădurea tăiată, la loc. Când va mai crește? Dacă se va
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
voi ce știți despre el? - Doamna învățătoare, Petrică, muncește. Este orfan, tatăl lui a murit anul trecut, și el o ajută pe mama la câmp. - Unde locuiește? Întrebă ea, copiii. Vin eu cu dumneavoastră, doamna învățătoare, îi zise o fetiță plăpândă. Locuiește aproape de mine. Știți, doamnă, eu îi aduc lui Petrică în fiecare seară lecțiile, și el învață noaptea. Doina rămase mirată, nu se aștepta la una ca asta, gândea că este vorba de un chiulangiu. - Bine Lili, după ce terminăm orele
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
bine ești frumoasă numai pe tine te iubesc dar acum nu mai am bani de telefon spuse el smulgându-mi o aripă un picioruș subțire lacul mă va înghiți cu poftă paf. voi pleca Voi pleca știind că îi las plăpânzi în burdufuri de câine cu ochi de căprioară și gușa plină de galbeni Voi pleca și voi lua cu mine cuvintele pentru care mi-au dat un sac rupt numai un sac rupt se umple la nesfârșit * * O muscă moartă
POEZIE by Dana Ranga () [Corola-journal/Imaginative/13685_a_15010]
-
1938- 1940, 1948-1963. Poetul creștin Zeană și-a zămislit crezul într-o confesiune lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
scurtă, părul rar și alb îi orna cu noblețe tâmplele, tras la față încât fără să vrei te gândeai cu care din sfinții Patericului să-l asemeni. Privirea blândă, glasul cald, îmbietor care te învăluia prietenos și contrar firii lui plăpânde, destul de puternic. Purta un mintean ros de vreme, legat peste mijloc cu sfoară și tot desculț. Semăna cu un profet trimis de Dumnezeu să zgâlțâie conștiințele adormite ale neamului. Oamenii puneau întrebări la care răspundea răbdător. Avea ochii umezi, lăcrimaseră
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
drumul vieții. Conștient că nu forma contează, cât conținutul imagistic și ideatic, poetul exersează versul clasic, alături de cel liber de chingile prozodiei, cu aceeași libertate de expresie. Importantă e forța de sugestie și puterea de transmitere a emoției „acel ceva plăpând, înaripat și sacru” (Platon) - care „încurajează soarele să răsară și femeia să nască” (Grigore Vieru). Încă de la primul poem, poetul se vede pictând emoții, pe pânza propriei vieți. Emoții prefăcute în îngeri păzitori. Ajuns la deplina înțelegere că viața nu
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și doi cetățeni străini, cetățeni unguri, cari găsindu-se la niște rudenii din Arad
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
cunună de safire. Sfioasa,roagă luna să îi spună De ce în valul ei e uneori furtună, De știe cerul când talazul plânge, Iar răsăritul în suspin se frânge. Tăcută, luna privea ca-ntr-o oglindă, Gândind că marea e așa plăpânda! Dar ea nu știe că iubirea e nebună Și ,uneori , fuiorul ei cu vântul se adună. Referință Bibliografica: CÂND PLÂNGE MAREA / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
de-a nu dispare. Orizont de veșnicie Renaște pe-a vieții cale. FLOARI DIN COPACUL IUBIRII Când Primăvara coboară din astre, Cu brațele pline de ghiocei, În bucurie scaldă zări albastre Și verde-crud pune în ochii mei. În azurul privirilor plăpânde Presară petale de iubire, Cu ploaie de speranțe să inunde Suflet însetat de fericire. Culoarea de pe câmp cu viorele, Răsfrântă-n a ochilor oglindă, Să renască în speranțele mele Și focul iubirii să-mi aprindă. Petale de soare se preling
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRECĂTORI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu mine să -mpărți acestă tăcere Și clipei plăpânde trimite-i putere, O lăcrămioară din ochi eu ți-aș da Să înflorească în inima ta! În alb se îmbracă și bate din clopot Trezită-i la viață de-al cerbilor ropot, Chiar Primăvară aș vrea să îți fiu Dar
TRECĂTORI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384899_a_386228]
-
van Și s-a retras uitând ferocitatea, Gazela împlinise-abia un an. Aceasta a băut pe îndelete Din apa râului cu val spumat, Astâmpărându-și marea sete, Ce viața-aproape că ar fi costat. La fel și-n viață, cel ce e plăpând, De asuprirea celui mai puternic Poate scăpa doar mintea folosind, Eschivele scăpându-l de nemernic. Referință Bibliografică: Gazela și ghepardul / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
se joacă cu timpul și spațiul, schimbă roluri, schimbă măști, grimase incomode dejucând rostul unui zâmbet, unei flori, unei raze de soare. Gândul dintâi intră pe scena plină de colb, plină de pași nedesenați de condeiele strâmbe - picioarele uimirilor irișilor plăpânzi în fața durerii și ea, artist sculptor al ființelor din linia întâi, a doua, a cifrelor care alcătuiesc în neștire cozile lui pi. Cuib de gânduri spin în marginea orașului bucuriei fără bucurii. Orbi și oarba drumului gândului, braț la braț
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea, își strânse vălul de mătase, Deschid fereastra, las zorile să intre-n casă, Un fluturaș, se așeză pe mâna-mi tremurândă, Știu că ești tu iubire, cu aripa-ți plăpândă. O adiere de zefir, îmi alungă iubirea, Întinsei mâna, urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
o formă în alta ce repede poți să nu mai fii să nu mai ai ce iubi cine sărut cu privire apoasă galeș să-ți spună în față pup tot ce îmi dai voie mâna îmbibată cu miros de floare plăpândă chip abandonat într-o undă a cedării corp răvășit în splendoarea iubirii pup clipa din trupul tău de femeie bucuria de a fi alesul tău pe vecie semnul din care crește când ne atingem eternitatea de o clipă ca formă
SCHIMBARE DE SENS de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385086_a_386415]
-
de posedare demonica. ● Răul cel mai periculos și cu ușurință de făcut este atunci când la baza faptelor noastre se află și focul nestins al patimilor, al unor false “credințe” religioase. În întunericul acestei lumi chiar și o candela cu flacără plăpânda ne poate lumină drumul. Pe cat întunericul este mai dens pe atât puterea luminii crește. Dar când știm că Dumnezeu este Lumina lumii, cum totuși de reușim să rămânem atât de orbi, rătăciți și potrivnici Caii Sale? Din când în când
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
Acasa > Poeme > Emotie > A VENIT TOAMNA... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-i cu toamna? Ce-i cu tine, toamnă blândă? Mergi încet și ești plăpândă... Deși norii stau la pândă, Tot căldura ne inundă. Luminoasă, surâzândă, Chiar și ziua ți-e scăzândă, Dar nu pari deloc flămândă Nici de ploaie picurândă... Porți cu tine vreo osândă? Îți e teamă să te vândă Timpul care stă
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
caut pașnic să găsesc Măcar un pic de armonie Un strop, o rază de iubire, Oftez prelung, nu am aflat Decât dezamăgire. Doar rânjete difuze Minciuni, dezmăț, trufie, O răutate cruntă Domnește-n agonie. Mă-nvalui în lumina Ce pâlpâie plăpândă Ferindu-mă de demonul Ce stă de mult la pândă Și-n veșnicul abis Ființa să-mi cuprindă. Referință Bibliografică: Trăire / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]
-
nimic. Fie, cum doriți. (Medicul părăsește salonul, iar asistenta începe să panseze piciorul pacientului.) Florian: (în timp ce este îngrijit de asistentă) Orice floare care mă atinge sau o ating se ofilește. Asistenta: Eu sunt om. Florian: Sunteți cea mai frumoasă și plăpândă floare pe care-am văzut-o. Asistenta: Mulțumesc pentru compliment. Florian: La nouăsprezece ani am cunoscut o altă floare. Nu era așa de strălucitoare ca dumneavoastră. M-am căsătorit cu ea. În trei luni s-a stins pe picioare. Am
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
într-un fortissimo orchestral, la care toate instrumentele participă. Senzația finală, asurzitor-auditivă, este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa. Fremătând/ În dans. Tamburul, flautul plăpând/ Se-ngemănează-n imn, ca niște frați./ Sonore corzi, treziți-vă, vibrați!/ Și voi, caval, chimvale, rând pe rând,/ Și toate laolaltă, răsunați!/ Tot ce viață are pe pământ/ Să-L laude pe Cel Etern și Sfânt./ Să-L preamărească
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când valul de tristețe te 'neacă în tăcerea Unui ocean bătrân, puternic încărcat De vise și speranțe, ce-așteaptă învierea Unui plăpând, amarnic - un Sine încercat, Pășește-n altă lume, ce Răul nu cunoaște ! O lume în care lacrima doar Muzica-o lovește, O Operă măiastră ce viața o renaște... Brutal, chemând Sublimul, Dramatic îl stârnește ... Culoare lungi, decoruri, semețe candelabre Îți
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
fost atâta zgomot degeaba. (Se așează o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
PLECAT Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Și iarăși ai plecat, tu, vară aurie, Din mioritic plai, spre alte galaxii, Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie, Pe struna existenței, plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ROUA ȘI LACRIMA Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului În căușul unei palme tremurânde Se întâlniră două picături plăpânde: Un strop de rouă picat din cer senin Și-o lacrimă căzută după un suspin. -Eu, zise stropul de rouă glorios, Sunt mult mai cristalin și mai frumos Și am venit din slava cea mare S-aduc pe pământ binecuvântare
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
prea multă iubire, Mama mi-e tristețe iar tatăl mi-e necaz Și am căzut în palmă, de sus, de pe obraz. -Știi, rouă? nu sunt ca tine o răsfățată, Tocmai am mângâiat o inimă-nghețată, Am adus alinare unui suflet plăpând, Și-am stins văpaia dintr-o privire arzând. Eu n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]