829 matches
-
imagini ale perfecțiunii întrezărite dincolo de ea. În mod firesc, vorbind de oameni, îi raportează la zei, la destin, sau la Dumnezeu; vorbind de timp, îl raportează la eternitate; vorbind de spațiu, îl raportează la nemărginire. Însuși procesul creator al acestor plăsmuiri, care rămâne o mare taină a vieții naturale, ne sugerează ideea unei comunicări cu cealaltă ordine de existență. Inspirația, în care cred deopotrivă geniile din păgânism sau din creștinism, dar pe care gânditorii raționaliști ne-o explică atât de sumar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
larg al cuvântului. Crezând în Logos ca în rațiunea divină a lumii, doctrina ortodoxă admite, precum vom vedea, valabilitatea universală a principiului teandric. În lumina ei, geniile apar ca niște profeți naturali ai lui Dumnezeu în această lume. Însuși procesul plăsmuirii artistice, atât de deosebit de toate celelalte lucruri omenești, apare ca singurul act prin care geniul reproduce în ordinea terestră actul sublim al creației divine. Ideea creștină că omul natural e chipul lui Dumnezeu își găsește cea mai frumoasă exemplificare în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistice, atât de deosebit de toate celelalte lucruri omenești, apare ca singurul act prin care geniul reproduce în ordinea terestră actul sublim al creației divine. Ideea creștină că omul natural e chipul lui Dumnezeu își găsește cea mai frumoasă exemplificare în plăsmuirea genială. Ca să nu prilejuim vreo confuzie în înțelegerea ideii teandrice, idee de temelie a cărții de față, trebuie să adăugăm că, după doctrina ortodoxă, ea are două aspecte deosebite, după cum două aspecte are ideea de revelație divină. Există o revelație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iar celeilalte lucrarea morală, fără să înțelegem o separație categorică între amândouă. Astfel, ideea teandrică, în accepțiunea ei generală, ne pune în față geniul ca vestitor sau ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară lumii noastre, simbolizată în plăsmuirile lui; precum în accepțiunea ei specific creștină, aceeași idee teandrică ne pune în față pe sfânt, în a cărui perfecțiune morală contemplăm un semn al perfecțiunii veșnice. În lumina acestei concepții, cultura, care e altceva decât natura, cuprinde în sine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însă nu poate crește parazitar pe trupul altei culturi. Ea e de sine stătătoare și vrednică să fie luată în seamă numai în măsura în care simbolizează în forme superioare proprietățile ființei neamului. O cultură înfiptă adânc în autohtonismul etnic și absorbind în plăsmuirile ei lumina spirituală a ortodoxiei are singură de partea ei garanția unui stil propriu. Prin mimetism nu vom ajunge în veacul veacului la el, fiindcă stilul propriu e strălucirea distinctivă a tuturor creațiilor culturale, rezultată dintr-o mare concepție de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asimilarea valorilor culturale, puse la îndemâna mulțimii prin difuzare. Asimilarea e un proces de nivelare în sus. Când se vorbește de acțiunea culturalizării, pe bună dreptate se rostește expresia de ridicare a maselor. Ridicare unde altundeva decât la înălțimile cucerite de plăsmuirile geniilor neamului? Am spus că, dacă tot omul poartă în spirit chipul lui Dumnezeu, gradul natural cel mai înalt al acestui chip e geniul, preum sfântul e gradul cel mai înalt de asemănare morală. De aceea, geniului îi atribuim o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noi ne interesează în primul rând calitatea spirituală a valorilor ei și aceasta ne determină să ne concentrăm atenția asupra momentului creației și asupra factorilor care zămislesc cultura. Momentul acesta e esențial; celelalte sunt secundare. Căci după chipul creatorilor sunt plăsmuirile lor și după chipul plăsmuirilor acestora se modelează masele chemate la cultură. Lucrul acesta interesează cu deosebire religia. Dacă la temelia culturii vedem cu Burckhardt un impuls de spontaneitate și dacă în sensul ei descifrăm cu Herder un clan de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rând calitatea spirituală a valorilor ei și aceasta ne determină să ne concentrăm atenția asupra momentului creației și asupra factorilor care zămislesc cultura. Momentul acesta e esențial; celelalte sunt secundare. Căci după chipul creatorilor sunt plăsmuirile lor și după chipul plăsmuirilor acestora se modelează masele chemate la cultură. Lucrul acesta interesează cu deosebire religia. Dacă la temelia culturii vedem cu Burckhardt un impuls de spontaneitate și dacă în sensul ei descifrăm cu Herder un clan de perfectibilitate, ne găsim, prin aceasta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
murmură și nouă povestea unor înălțimi pierdute, a căror nostalgic o purtăm în suflet. Geniul, care e prin excelență chipul lui Dumnezeu în această lume a păcatului și a morții, îndeplinește parcă o solie cerească de a ne aminti prin plăsmuirile pe care le împinge către perfecțiune, culmile pierdute cândva de om și de a ne reaprinde în inimă nostalgia lor. RAPORTUL GENETIC DINTRE RELIGIE Șl CULTURĂ Raportul genetic dintre religie și cultură nu e o chestiune la care se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale, își găsește confirmarea insistent repetată în Biblie. Tot din Biblie vedem că aceste felurite activități creatoare se organizează în jurul cultului religios, pentru a-i da laolaltă maximum de strălucire și pentru a căpăta fiecare în parte mai multă lumină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
formele de cultură să ia locul religiei. În ochii păgânilor imaginile zeilor nu reprezintă ceea ce reprezintă pentru noi icoanele sfinților, bunăoară, ci aceste imagini se identifică cu înseși zeitățile pe care le reprezintă. Dar aceste imagini, de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența cazurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iar în numele lui nu poți face decât ceea ce e „spre folosul tuturor”, cum zice Pavel. Sau cum zice Petru: să vorbești ca și cum Dumnezeu ar vorbi; să lucrezi ca și cum Dumnezeu ar lucra. Libertatea creatoare pusă în acord cu directiva harului însemnează plăsmuiri după modul divin. Omenește, putem crea după chipul lui Dumnezeu; creștinește putem crea după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După doctrina ortodoxă, creația omenească e un joc liber sau spontan al personalității; ea poate deveni cu adevărat creștină prin încreștinarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opuse, dă cultul religios, organizat în Biserică. Cultul divin îmbracă formele cele mai strălucitoare ale culturii omenești. Geniul arhitectonic ridică în cinstea lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și Unul în toți”. Scopul cultului e această asimilare duhovnicească sau harică, prin care omenirea devine „corpul mistic al lui Hristos”. Angajate în acest proces de spiritualizare, mișcările noastre sufletești sunt ajutate, intensificate, înfierbântate de puterea ce se desface din plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțelesul, pricepem care e treapta pe care stă cultura și ce funcție îndeplinește ea în lucrarea de spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în lucrarea de spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia nu riscă oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deschideau în schimb perspectivele infinitului spiritual. Puterea concentrată a credinței se mișca pe un plan spiritual nemărginit, către Dumnezeu cauză primă a tot ce există și cauză finală a tot ce va exista dincolo de această viață și toate faptele și plăsmuirile omenești se ridică, convergent, într-acolo, însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent, închizându-se totodată în spațiul și în veacul terestru. Omul a devenit astfel măsura lucrurilor sale și din acest moment, plăsmuirile lui au pierdut sensul eternității. Spre deosebire de cultura medievală, cultura modernă suferă un proces de secularizare. Cuvântul, foarte potrivit, e al lui Nikolai Berdiaev. Această perioadă istorică, zice gânditorul rus, stă sub semnul eliberării forțelor creatoare ale omului, sub semnul descentralizării
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concret există oameni, ca indivizi deosebiți. Și când zicem: omul devine măsura lucrurilor, exprimăm de fapt principiul anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia culturii, adică anarhizarea ei. Căci nu există o rațiune umană, unică, să dea norme universale plăsmuirilor, în locul lui Dumnezeu, ci rațiuni individuale, fiecare devenindu-și normă proprie, deosebită de la ins la ins. Descentralizarea culturii moderne, adică ruperea ei de centrul spiritual religios, înseamnă fărâmițarea ei în varietăți individuale, lipsite de sensul superior al unității spirituale. Noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără pereche ale artei. Autonomia artei, adică libertatea de manifestare a modului artistic, a existat totdeauna în Biserică. Disciplina ci spirituală, departe de a jigni această autonomie, a stimulat-o și a canalizat-o spre cele mai înalte culmi ale plăsmuirilor. Apa curge singură ia vale, dar fluviul n-ar exista fără disciplina celor două maluri, care îi conturează direcția. Față de autonomia disciplinată de Biserică, autonomia artei înțeleasă modern e ca un torent de apă revărsată în nisipurile incapabile să-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izvoare obiective ale frumosului: natura și arta. Fie în ordinea metafizica, fie în ordinea psihologică, frumosul natural și frumosul artistic stau pe același plan al atenției(Tudor Vianu: Arta și Frumosul, p. 122-128). Pentru filosofic, atât lucrurile naturii cât și plăsmuirile artei fac parte din „sfera obiectelor frumoase”. Ar exista deci o unitate a frumosului natural și artistic, unitate care justifică înglobarea lor în aceeași disciplină. E indiferent dacă o idee metafizică se revelează în formele sensibile ale naturii sau în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dimpotrivă, pune într-o lumină mai enigmatică apariția geniului. Căci dacă la mii și mii de nefericiți, aceeași boală se manifestă ca o pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, modelul creației divine. ARTA îN PUBLIC Procesul creației artistice constă, după cum am văzut, din două momente principale: viziunea lăuntrică a geniului sau forma ideală și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul plăsmuirii sau al execuției și condițiile tehnice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul plăsmuirii sau al execuției și condițiile tehnice în care trebuie îndeplinit sunt chestiuni ce privesc estetica și nu vin sub nici un raport în considerația perspectivei noastre teologice. Am spus că arta, deși aparține ca și morala rațiunii practice, își are legile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]