459 matches
-
amalgam de râs cu lacrimi. Plutind prin cer în legea firii, Eu sunt și Gândul și Puterea! Gust din izvorul nemuririi Stropi de divin, sorbind Ideea. Șlefuitor de vers și minte, Aed, rătăcitor că vântul, Pășesc vetust în Nouă Eră, Placid, împărățind Cuvântul!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografica: AUTOPORTRET ( reverie... ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
căldură, Să plec înspre cabana mea de foc, Iubita mea așteaptă-nfometată, Vom repeta al cărnii dulce joc. Ca fiarele, avizi, fără odihnă, Ne vom iubi frumos și clandestin, Vom transpira sub pături de zăpadă, Vom degusta al trupurilor vin. Dual, placizi, îmbrățișați în noapte, Vom face loc tristeții între noi... Eu? Voi pleca din munți spre mai departe, Mereu pribeag... Drumeț, spre alte zori. ( vol. " Catarge peste timp ", ed.Nico, dec.2016 ) Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
relatata, el ar fi în stare să o recunoască pe țiganca, dacă ar avea șansa să o reîntâlnească. Tabloul 2. O grădină în palatul Prințului de Aragon. Leonora îi mărturisește dragostea ei pentru Manrico confidentei sale, Ines (Tăcea la notte placida...Di tale amor che dirsi). În momentul în care cele două femei părăsesc grădină, își face apariția Contele de Luna. Se aude vocea lui Manrico în spatele scenei cântând o romanța (Deserto sulla terra). Revenită în grădina la auzul vocii iubitului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pătrunde soarele (un alt motiv-pilon al autoarei, "soare matcă incandescentă din nou absoarbe-mă!", p. 78), antipodul tonurilor bruște și tăioase din Femeia-cruciat (Editura Paralela 45, 1999) de Ruxandra Cesereanu, de exemplu. Atmosfera stenică a textelor ei nu este însă placidă sau monotonă. Echilibrul este, uneori, tulburat de "exhibarea" momentelor crude, marcate de experiența avortului (Iacinta) sau curioasa relație dintre o femeie în vârstă și una tânără: "Bătrâna femeie povestește femeii mai tinere despre trecut: buze roșii, fragede și pâraie spumoase
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța este pentru Slavici obsesia torturantă, ascunsă în mecanismul creației și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale), el observă și înregistrează, iar mișcarea sentimentală vizibilă doar în „idilele” primelor scrieri, cu viziunea ritualică a existenței rurale, e repede reprimată, ca și accentul unui umor greoi, pentru care în mod vizibil nu
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
171-178; Dicț. scriit. rom., IV, 402-404; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 271-274; Vasile, Poezia, 255-258; Tudorel Urian, Stoicism postmodern, RL, 2003, 7; Mircea Iorgulescu, Insurgența cronică, „22”, 2003, 678; Andrei Bodiu, 100% Stoiciu, OC, 2003, 165-166; Ștefan Borbély, Istoria placidă a satului în schimbare, APF, 2003, 5; Mircea A. Diaconu, Retorica asupra moralei și narcisismul (ipostaza fatalist-spectaculoasă: Liviu Ioan Stoiciu), „Contrafort”, 2003, 10-11; Cristian Livescu, Moartea în viață/Viața în moarte, CL, 2003, 12; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele lor Alaric nu distrusese, din respect, în 410, Roma și că Athaulf, urmașul acestuia, se căsătorise cu Galla Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asemenea femeie dintr-un bloc vizavi de al meu, „Nebuna”, o unguroaică rămasă cu mințile rătăcite după ce soțul și patru copii își pierduseră viața într-un accident de TIR. Venea împreună cu unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună, Poeta bifrons, LCF
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la fel și acești pui de cașaloți păreau să privească în sus, dar nu chiar spre noi, căci noi apăream desigur, în ochii lor de nou-născuți, ca niște alge acvatice. Plutind alături, mamele lor păreau la rîndu-le să ne privească placid. Unul dintre puii de cașalot, care potrivit anumitor semne, nu avea mai mult de o zi de cînd venise pe lume, măsura, cred, vreo paisprezece picioare în lung și vreo șase în diametru; era cam zburdalnic, deși trupul lui nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și uneori născocite de autor; unii critici literari amenință chiar că vor scrie recenzii despre Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa cerneală a tovarășilor sus amintiți care ne sunt scumpi, iar la scris tot cam scumpi (...). Încă un eveniment
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poeta și-a câștigat întrucâtva dreptul și care poate fi socotit cel mai de seamă - când e întemeiat pe studiul serios al problemelor vieții și creației: îndrăzneala, această forță în stare să urnească din loc munții rutinei și ai conformismului placid”. POEZIA DEBUTANȚILOR. ALTE PROFILURI LIRICE O trăsătură distinctivă a anului este numărul mare al poeților debutanți în volum, comparativ cu anii anteriori. Debutează editorial Alexandru Andrițoiu (în Țara Moților se face ziuă), Werner Bossert (Vânt nou), Florin Mugur (Cântecul lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la 21 decembrie sugerează tocmai faptul că, în cadrul general al unei opoziții, regimul mai profund al lucrurilor este acela al alunecării și al devierii dintr-un tipar prezumtiv. În acest regim există Antipa însuși care, nu fiindcă ar fi o dată placid și altă dată malefic, nu poate fi definit, ci pentru că „el este din toate câte ceva și nimic precis” (Eugen Simion). Lumea lui B. nu este cea reală, iar romanul său nu este unul realist. Nu psihologia și faptele indivizilor veridici
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică cu două degete fusta de sub care i se zăreau poalele albe. Descoperit în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Desdemona și În mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, țintuită sub mingea imensă, Întinsă ca o tobă, a pântecului ei de gravidă. Pe chipul roșu și fierbinte avea o expresie fericită, placidă. Desdemona puse cutia pentru viermi de mătase pe masa de bucătărie și Îi deschise capacul. Băgă mâna sub cununile de nuntă și sub șuvițele de păr și scoase ceva ce Îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint. Legă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se-ntoarse spre ea și se răsti: — Ditamai muntele scârbos de carne ce mai ești și tu! Ea continuă să râdă și să se cutremure. — O, Doamne, spuse cu o voce plăcută, o, Dumnezeule! Celelalte două curve, alea grase, tăceau placide, de parcă nu s-ar fi simțit, da’și ele erau mari, aproape la fel de masive ca cea mai mare. Treceau și ele de o sută douășcinci. Celelalte două păstrau o atitudine demnă. Dintre bărbați, În afară de bucătar și de cel care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
metalul țevilor. Acum trecea prin oraș, surprins să-l găsească părăsit, și ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și cotitura leneșă pe care o făcea malul celălalt și nămolul Înălbit de soare, acolo unde săpaseră austriecii. De când Îl văzuse ultima oară, locul devenise foarte verde și luxuriant, și faptul că devenise un spațiu istoric nu-i adusese nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu crezi? Îi făcu cu ochiul lui Harry. —Nu aveți telefon? Harry Își retrase capul ca o țestoasă dezgustată. Răspunsul lui Heinrich era dubios. — Și-atunci cum dracu’ se pot face rezervări dacă nu aveți telefon? Heinrich afișă un zâmbet placid. — Totul e rezervat de biroul de turism din Yangon. Mai exact repartizat. Primim o actualizare În fiecare săptămână printr-un mesager. Grupul a fost o chestie de ultimul moment, după cum știi. Noroc că mai aveam camere. Harry era În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
voiseră să-l facă să afle că motorul nu era deloc electric. În locul lui, sub capotă, era... Ce? Gregory îl culese de la fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]