1,260 matches
-
umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam buzele calde și relaxate, i-am ridicat cămașa de noapte în jurul taliei. Picioarele i s-au desfăcut puțin, și, atingând-o cu mâna, am văzut că e deschisă și umedă. Sub plapumă, cu ochii închiși, am atins-o cu limba acolo. Cu degetele umede i-am răsfrânt marginile moi și roz și am lins-o mai adânc. Valul de aer ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți vezi gîndurile devenite realitate?!... Stau uneori cu două-trei cafele în față, acasă, și lucrez; atunci, hop și ea! "Noi de ce n-avem?! Cutare are! Noi de ce nu facem?! Cutare face !" Păi, dom' Vlădeanu, eu mă-ntind cît mi-i plapuma. Soții colegelor ei învîrt mii de lei pe zi. Eu îmi permit seara asta să beau o sută de lei, o dată la o lună jumătate! Vino mai des prin restaurante și-ai să vezi cine le populează seară de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-o sută, naștere normală..." Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu l-ar fi observat pentru o vreme, dacă nu ar fi avut obiceiul ca, înainte să se scoale din pat dimineața, să exploreze măcar superficial fiecare adâncitură și scobitură a corpului său. Prin urmare, încremenit în poziția biciclistului, cu plapuma acoperindu-i partea de jos a abdomenului ca un dhoti uriaș, își simțea propria mână pipăindu-l de zor. Traversase protuberanțele elastice, acoperite cu păr, care îi alcătuiau pieptul, alunecase peste stern, ca apoi să se ridice din nou, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se amestecă până devine o pastă ce poate da diferite nuanțe de albastru. Culorile aplicate au un luciu natural pătrunzător, nu se șterg ușor și nu sunt toxice. Imprimeurile sunt prezente frecvent în gospodăriile rurale, ca decorații pe fețele de plapumă, îmbrăcăminte, pe corturile tradiționale, perdele etc. În zilele noastre, imprimeurile sunt la mare modă și printre tineri și au mare trecere la turiștii străini, care își cumpără obiecte de îmbrăcăminte sau pentru împodobirea casei cu astfel de modele. Șorț de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care se foise atâta vreme și a sosit pe aleea Băiuț, mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel și învelit într-o plapumă groasă de lână, doar eram în ianuarie, eu am încetat să dorm cu mama și am trecut în patul meu, acolo unde mai ajunsesem și până atunci, rar, când eram pedepsit sau când tata era reținut de serviciu în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ridicolă, de a da naibii timpul trecut, de a abandona pentru câteva pagini povestea, de a intra în timpul prezent ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia pe care mama o numește stomac unde în sfârșit îți pot scrie îl pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea să nu apară nicicând, un fel de plapumă nevăzută îi acoperă ca bolta unei peșteri, apoi se retrage ca și când nu ar fi fost scornită vreodată, totul redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi întâmplat nimic atunci: nimic despre mâna care a lovit-o, nu pe fetiță, ci pe ea, pe Uca, nimic despre plânsul ei de bătrânică bună, mică și speriată, nimic despre orele lungi pe care le-am petrecut apoi sub plapumă, nimic despre sărutul pe care mi l-a dat mai târziu pe frunte, gata, Pușiță, nu mai fi trist, n-ai făcut nimic, a trecut, a trecut, nimic despre plăcintele cu mere, despre pufarinele, mentosanele, dropsurile și siropul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e, așa e dat să fie, fiecare cu ale lui. Două precizări: 1. „E întuneric beznă și miroase a brânză“ îmi spunea Filip în nopțile de vară cu tunete și trăsnete în care ne prefăceam înspăimântați ca să ne înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8. Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian, Mucius Scaevola și Pompei, cu Magellan și Vasco da Gama, cu Edmund Hillary și Tenzing Norgay, cu poneii lui Robert Falcon Scott și cu câinii lui Roald Amundsen, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și Bran nu sunt în stare să-ți dăruiască o bucurie mai mare decât nimicul ăla cu muzică simfonică și pâine prăjită în care un frate mai mare, după ce s-a prefăcut mort, tocmai a înviat ca să te urmărească pe sub plapumă. Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la ochi, toropită de nemișcare și de inutilatea albumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și fratele lui și pe care, oricât l-ar fi contrazis, se vedea clar că-l iubește enorm), despre Uca, despre Știm și Ștam, despre nevoia lui de a-și aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă, despre o groază de chestii de-ale mele (pe unele nici n-aș fi vrut să le aflu, ca, de exemplu, că Dinamo va pierde returul cu F.C. Liverpool), în fine, aș fi vrut să-i spun să se liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt și porcul dispăruse. Sau fugise, sau îl furase careva, își zisese șeful de gară. Oricum nu era prea atașat de animal. Se întorsese la gară cu o plapumă. Fata îi mulțumise. Stătuseră apoi de vorbă, mult, mult de tot, două zile și două nopți. Adică fata vorbise, că el nu prea avea ce să povestească, și nici nu îi făcea mare plăcere. Să asculte mai mergea, deși fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la fată și o zgâlțâi ușor. - Nu dorm, zise ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mei petrecând Revelionul la cineva care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea. Ciorapii erau uzi, deci i-am pus pe calorifer. Sonia adormise. M-am dus în living și am aprins televizorul, să văd o știre. Toate posturile o dădeau pe aceeași: Anul Nou a fost sărbătorit în o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în camera lui. - Foarte puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]