357 matches
-
de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate proprie, deplină, atunci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această remarcă ar fi acela
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin păstrarea "identităților regionale" cu ajutorul divinităților locale, în Est, sau a onomasticii și a legăturilor de rudenie, în Vest. Elenismul a rămas "o componentă esențială a tradiției culturale a Imperiului Roman". (14, p. 77) Din filosofia greacă, latinii au preluat platonismul, aristotelismul, epicureismul și mai ales stoicismul. Dintre obiceiurile grecești s-a acceptat regula donațiilor făcute cetății, în speranța că cei ce își exprimă astfel generozitatea nu vor fi uitați de concetățeni. Civilizația bizantină a lăsat moștenire Estului nu numai ortodoxia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
peșteră (E: 41-42). Modelul este circular, iar motivele dobândesc o semnificație particulară în contextul unor scheme de extracție platoniciana și creștină (iar juxtapunerea celor două scheme nu trebuie să ne surprindă: Friedrich Nietzsche observa, ulterior, că religia creștină este un platonism pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al său, moară o metaforă a judecății de apoi (vizând separarea dintre bine și rău), iar peșteră un simbol platonician al pământului că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Michigan State UP, 1967. Ansari, A.A. William Blake's Minor Prophecies. Lewiston, Queenston, Lampeter: The Edwin Mellen P, 2001. Baldick, Chris. The Concise Oxford Dictionary of Literary Terms. Oxford, New York: Oxford UP, 1990. Baldwin, Anna și Sarah Hutton, eds. Platonism and the English Imagination. Cambridge: Cambridge UP, 1994. Barber, Malcolm. The Cathars: Dualist Heretics în Languedoc în the High Middle Ages. Harlow: Pearson Education, 2000. Beer, John. Blake's Visionary Universe. Manchester: Manchester UP; New York: Barnes & Noble, 1969. ---, ed. Questioning
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
H.R. Mackintosh și J.S. Stewart. Introd. Richard R. Niebuhr. 2 vols. New York and Evanston: Harper & Row, 1963. ---. On Religion: Speeches to Its Cultured Despisers. Trans. John Oman. Introd. Rudolf Otto. New York: Harper & Row, 1958. Sheppard, Anne. "Plato and the Neoplatonists". Platonism and the English Imagination. Ed. Anna Baldwin și Sarah Hutton. Cambridge: Cambridge UP, 1994. 3-18. Simpson, David. Romanticism, Naționalism, and the Revolt against Theory. Chicago și London: U of Chicago P, 1993. Smith, Mark Trevor. "All Nature Is But Art
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Der Wille zur Macht), publicată în ediție princeps în 1901 și într-o a doua ediție, mai mult decât dublă, în 1906. Odată cu el, analiza fenomenului atinge apogeul, ajungând la o conștiință istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul și creștinismul, alimentând în același timp exigența critică a unei depășiri a relelor care derivă din acestea. Nu este așadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet și teoretician al nihilismului, cel care diagnostichează la
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a postulării și a destrămării progresive a lumii ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a postulării și a destrămării progresive a lumii ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum este, consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum ar trebui să fie, consideră că nu există"95. Într-un scurt text inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aparenței, a ceea ce este trecător, chiar dacă i se prezintă posibilitatea de a ajunge, într-o zi, la lumea adevărată. Existența umană se desfășoară în lumea de aici, dar tinde către lumea de dincolo care devine obiect al promisiunii și credinței. Platonismul se transformă în platonism pentru popor, așadar în creștinism. • Lumea adevărată, inaccesibilă, nedemonstrabilă, de nepromis, dar chiar numai închipuită fiind o mângâiere, o îndatorire, un imperativ 98. Al treilea capitol din istoria platonism-nihilismului este cel care corespunde gândirii lui Kant
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
trecător, chiar dacă i se prezintă posibilitatea de a ajunge, într-o zi, la lumea adevărată. Existența umană se desfășoară în lumea de aici, dar tinde către lumea de dincolo care devine obiect al promisiunii și credinței. Platonismul se transformă în platonism pentru popor, așadar în creștinism. • Lumea adevărată, inaccesibilă, nedemonstrabilă, de nepromis, dar chiar numai închipuită fiind o mângâiere, o îndatorire, un imperativ 98. Al treilea capitol din istoria platonism-nihilismului este cel care corespunde gândirii lui Kant. Lumea adevărată, suprasensibilă, este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
totalitatea ființei, abolirea lor ar produce ca rezultat nimicul. Dar Nietzsche nu poate dori acest lucru, dacă este adevărat că vizează o depășire a nihilismului. Abolirea lumii "aparente" înseamnă mai degrabă eliminarea modului în care sensibilul este văzut din perspectiva platonismului, așadar suprimarea caracterului său de aparență. Nu este vorba așadar de abolirea lumii sensibile, ci de eliminarea neînțelegerii platonice, pentru a face astfel loc unei noi concepții asupra sensibilului și unui nou raport între sensibil și non-sensibil. În acest scop
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Platon despre adevăr (Platons Lehre von der Wahrheit, conceput la începutul anilor '30, dar publicat abia în 1942), o arată cu claritate: Nietzsche este definit aici drept cel care aduce la desăvârșire tradiția metafizică inițiată odată cu Platon, în măsura în care, chiar răsturnând platonismul sau doctrina celor două lumi, cea inteligibilă postulată ca lume adevărată și cea sensibilă, considerată, dimpotrivă, doar ca aparentă acesta rămâne în interiorul orizontului de gândire pe care își propune să-l răstoarne, și de aceea este definit drept "platonicul cel
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe temporalitate. În acest sens Heidegger dă la iveală autentice fragmente de bravură hermeneutică. De exemplu analiza fragmentului "Cum "lumea adevărată" a ajuns să devină basm", pe care el o citește ca pe o expunere în șase capitole a istoriei platonismului. Sau interpretarea enigmaticei expresii nietzscheene: circulus vitiosus deus, înțeleasă drept formulare ipotetică a eternei reîntoarceri ca alternativă la tradiționala explicație teologică a devenirii (deus?) și care implică reîntoarcerea tuturor lucrurilor, chiar și a celor negative și a nihilismului însuși (vitium
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale metafizicii. Urmele acestei mișcări de "dăruire" și "sustragere" a ființei pot fi recunoscute în trăsăturile fundamentale ale istoriei metafizicii. În textele incluse în Nietzsche, Heidegger s-a confruntat în profunzime cu istoria metafizicii, arătând cum nihilismul nietzschean reprezintă răsturnarea platonismului și cum în acesta se manifestă la extrem figura arhetipală a metafizicii, pe care platonismul o inaugurează și o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
trăsăturile fundamentale ale istoriei metafizicii. În textele incluse în Nietzsche, Heidegger s-a confruntat în profunzime cu istoria metafizicii, arătând cum nihilismul nietzschean reprezintă răsturnarea platonismului și cum în acesta se manifestă la extrem figura arhetipală a metafizicii, pe care platonismul o inaugurează și o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se manifestă la extrem figura arhetipală a metafizicii, pe care platonismul o inaugurează și o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își află adeverirea esențială în configurarea tehnică a ființei ființării numite Gestell. Acest termen care poate fi tradus
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și crește în mod spontan ca ființări prin natură. Tehnica, în ipostaza de mobilizare totală a lumii în forma muncii, este figura epocală în care ființa se manifestă și în același timp se ascunde la sfârșitul destinului metafizic al Occidentului. Platonismul și nihilismul sunt așadar pentru Heidegger cei doi termeni extremi ai aceleiași paradigme metafizica și ambii sunt considerați ca fiind omogeni și funcționali pentru esența tehnicii. Tehnica este ultima formă de metafizică, așadar de platonism, așa cum metafizica este preistoria tehnicii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sfârșitul destinului metafizic al Occidentului. Platonismul și nihilismul sunt așadar pentru Heidegger cei doi termeni extremi ai aceleiași paradigme metafizica și ambii sunt considerați ca fiind omogeni și funcționali pentru esența tehnicii. Tehnica este ultima formă de metafizică, așadar de platonism, așa cum metafizica este preistoria tehnicii, așadar a nihilismului. Iată de ce Heidegger este convins că forma Muncitorului și ideea platonică, odată ce încercăm să le gândim în proveniența lor esențială, au o origine comună în constelația epocală, tehnico-metafizică, a Gestell-ului. Formulându-și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Plotin cu Platon. Un admirator respectuos, dar cu păreri personale. Mai relevant, totuși, ar fi să răspundem la întrebarea dacă această originalitate și contribuție deosebită a sa la teologie poate fi canalizată în încercarea sa de a-și remodela platonismul moștenit pentru a-l transforma într-un vehicul pentru exprimarea unei viziuni creștine. Sfântul Grigorie credea că acestea sunt probleme importante, demne de o atenție sporită. A-l trata doar ca pe un simplu scriitor spiritual înseamnă a uita că
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
nimic personal nu iese în evidență, nici un accent mai îndrăzneț, măcar cu jumătate de ton, acolo, peste media unei corecte compoziții școlare 21. Am crede că junele călător e orb cu desăvârșire, dacă n-am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar, din capul locului, posibilitatea contemplării realității concrete și a imortalizării tranzitoriului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că numele «Dumnezeu» și «Dumnezeu creștin» sunt folosite în găndirea lui Nietzsche pentru a defini lumea suprasensibilă în general. Dumnezeu este numele dat lumii ideilor și a idealurilor”. Potrivit lui Heidegger, în mintea lui Nietzsche teologia creștină se confundă vădit cu platonismul, iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de a-și exercita în continuare autoritatea asupra societății occidentale și în faza modernă a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
În acest context, Thom susține autonomia lumii formelor matematice, abstracte, față de spațiul morfologic vizibil. "Macrocosmosul este proiecția unei forme inteligibile pe un substrat sensibil" (id., p. 76), ceea ce ne poate conduce la asocierea teoriei lui Thom cu o formă de platonism (prin asemănarea concepției lui cu aceea sugerată de "mitul cavernei"). Un concept corelat celui de catastrofă este, în viziunea lui Thom, cel de "atractor". Atractorii nu reprezintă altceva decât subansamble din spații dinamice către care converg traiectoriile din toate punctele
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]