242 matches
-
ș.a.m.d. Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est un voccabulaire de garçon-coiffeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat în public, pe coli albe ca cearceafurile, incontinența, acum cel puțin e rîndul celor tineri și chemați, la nevoie, să lupte, să se întrebe unde vor fi trimiși. Revista noastră e o întrebare a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o întreagă controversă istorico-literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Textul va provoca reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale” despre festivalurile Beethoven și Wagner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv, caracterul de „buruiană plebee” al textului urmuzian, crescut pe prestigiile vechilor „ruine” ale Literaturii. Post Scriptum Avangarda istorică românească a devenit un subiect „clasicizat” despre care, aparent, s-a spus/scris aproape totul. Explorată în special din unghiul criticii și al istoriei literare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de Înțeles, deoarece acesta din urmă alege să trăiască Într-un stil pe care mai plebeul său tată Îl detestă: stilul high life „fără fond”. Să ne Întoarcem Însă la Macedonski. Portretul lui, așa cum se decupează din cele peste 600 de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de acolo și refuză să fie aici doar un călugăr, asemenea celorlalți. Într-un fel, activitatea artistului nu-i pare destul de gratuită. Există la pictor, la scriitor o pasiune de a vedea și de a descrie care-i pare Încă plebee. Lucrul reiese evident dintr-un pasaj al studiului său asupra lui Constantin Guys: „V-am spus că-mi repugnă să-l numesc pur artistic și că el Însuși se apără de acest titlu cu o modestie nuanțată de pudoare aristocratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deranjez. —E vreo problemă cu restu’ dumneavoastră? — Oh, am înțeles. Nu, nu, deloc. E bine. Mulțumesc. Bună seara. Dacă aveam pălărie pe cap, cred că o scoteam. Cumva, așa mă simțeam. Bătrânul gentleman binevoitor, purtându-se fermecător cu o tânără plebee neatractivă. Cum de-am ajuns să-mi atribui acest rol? De ce, în urechile mele, am părut ca un bărbat din clasa de mijloc care vorbește de sus? Dar își mutase deja privirea și stătea cu mâinile pe capacul sertarului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
globalizarea. Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă trebuie să aibă caracter. Și, dacă se poate, chiar puțin talent. Marii scriitori își deversează biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ai halit un mic de 23 august și ai lins de Întâi Mai, o bere din aia cu fundurei, ce beau proletarii, după ce s-au îmbăiat în ea, șobolanii, ca să facă mai repede cancer, ce mai! spălătură de butoaie destinată plebei, ai crezut că ai prins pe Dumnezeu de picior. Aeru’ ăsta, măi piciule (sublinia cuvântul pronunțând apăsat explozivele și dentalele), e aer pe care numai oamenii aleși, așa ca mine și ca cei de sus, din minister, îl respiră. A
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trezindu-se la viață.“ „În afară de om, nici o viețuitoare nu cunoaște mijlocul ultim al unui sfârșit voluntar. Nici una nu are conștiința morții. Cât despre noi... putința de-a scăpa de nenorocirile vieții e o prerogativă nobilă, semn al înălțării noastre deasupra plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai firească și mai profundă. Straniu, mi-am zis, iată că scrisorile mele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avem timp!“ „Ce vrei să spui?“ „Nimic.“ (luni) De ce m-a impresionat atât Apărarea lui Socrate? Ce este viu În tipul de erou modelizant propus, sunt două milenii și jumătate de atunci, de ariditatea peisajului grec? De ce Socrate? De ce acest „plebeu“ și „decadent“, cum Îl numește Nietzsche? Citind textul, nici unul dintre silogismele mele fabricate ad-hoc nu mă mai Încântă; apărarea vieții lui Socrate se reduce la o retorică goală, a cărei subtilitate În sine nimeni nu mai are răbdarea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la rândul ei "o anume năvălire de exotism pricinuită de progresul locomoției". După cum constată el, "trenurile luxoase și enormele pacheboturi aduc pe meleagurile noastre un aflux tot mai crescut de străini". Străini care aduc în cuferele lor flirtul, "pornirile lor plebee", "frivolitatea lor catastrofală", "simțămintele lor vulgare"... Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, adaugă cu mâhnire prelatul, acești străini ațâță "suflul dezgustător al spiritului tăgăduitor și corupt" care atinge sufletul tinerelor fete. Ei grăbesc "lucrarea abominabilă care se săvârșește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tre omul de r�nd, a unor cuvinte literare de c?tre stilul comun, simplu � �mprumuturi adesea ironice, dar �ntotdeauna imitative; aceste schimb?ri corespund �n domeniul dreptului, schimb?rilor produse prin p?trunderea dreptului �n s�nul p?turilor plebee, prin extensia gradual? �n cadrul claselor inferioare a drepturilor rezervate la �nceputuri claselor superioare. [Leș Transformations du droit (1893), op. cît. p.�204-205]. Imită?ia este prezentat? că un act spontan, �n oarecare m?sur? consubstan?ial liantului social, care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și criminalizate. S-a citit în ele o întreagă simptomatologie patologică sau simptomele devierii de la viața colectivă normală. Ele ar fi excrescențele nesănătoase ale unui trup sănătos, iar acesta își este dator sieși să încerce să le elimine. Pe scurt, plebee, smintite ori criminale, mulțimile au trecut drept resturi, maladii ale ordinii sociale existente. Ele nu au nici realitate și nici nu prezintă vreun interes prin ele însele. II Ideea îndrăzneață a lui Le Bon, sclipirea lui de geniu a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naționalității noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, leau umplut caraghioșii și haimanelele, oamenii a căror muncă și inteli gență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea in te lectuală și morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că nau ce pierde, tot cei mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc, căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu condiția unui amendament: oare nu devine postmodernismul o temă a sfîrșitului din momentul În care nazismul a fost Înfrînt cu ajutorul monstruoasei coaliții dintre Vestul american - yankeu, puritan, mercantil - și Estul comunist - dictatorial, plebeu, conservator? Unde era, Între unul și altul, Revoluția franceză? Nicăieri: o fantomă, un spectru, al lui Marx sau nu, ce contează? Ancheta lui Ruffel e interesantă În special În ceea ce privește corpusul lucrărilor post-marxiste ales, din care fac parte Badiou, Nancy, Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în franceză, către Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
respectul pentru text. Putem spune cu deplină dreptate, acum când valoarea operei isbucnește ca o lumină de soare, că este extraordinară meschinăria tipograficească sub care a fost nu înfățișată, ci sugrumată, atâta frumusețe de gând și de cuvânt. Ce ediții plebee pentru atâta lux și strălucire de artă! Cugetarea cea mai cuprinzătoare și etern românească, turnată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n-a avut încă până acum parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]