1,048 matches
-
îi serveam cu șerbet sau dulceață de cireșe amare cu apă rece direct de la pompa de mână ce trăgea apa din fântâna din beciul înalt de aproape 2,5 m. Eu sau Iosif chemam toți copiii, îi aliniam și făceau plecăciune Majestății Sale. L-a pus regele pe Iosif să lucreze la războiul nemțesc și tare s-a mirat rămânând surprins de iscusința bărbatului. De câteva ori ne-a vizitat casa. Îi plăcea clinchetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie. Era o
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
și „dacă”, Ciuruitul. Însă „rândul” era sacrosant. „Instituția” cozii, copilul nostru vitreg, încă funcționa. N-ajunsese, e drept, la perfecțiunea de astăzi. Ramificată. Era „mândria” noastră, proba noastră de rezistență în fața inepției, nedreptății și fărădelegii totalitare. Proba de respect și plecăciune în fața evidenței oneste afișate. La mulți organic asumate, la alții, de sanchi. Unii treceau peste, altora li-l țineau alții. Era ca la chioșcul de pâine, de mai ieri.. Tot (și toți) la rație. Pe bonuri de ... bonus de ... simpatie
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
LA DEȘLIU» botezată de-un chefliu „La-ncurcă lume”. Din partea dreaptă a scenei intră Anton Pann răsfoind o carte pe care se vede titlul «POVESTEA VORBII». Lică și Tilică, băieți de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: «Să trăiți boierule!» Își fac semne, râd, își dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ștrengărește peste un taburet, își strâng mâinile ca după obținerea unei victorii sportive și dispar în spatele a două uși batante
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
sete de dinainte. - Doriți să serviți masa, măria ta ? din nou vocea venită din spate o surprinse neplăcut. - Spune-mi cine sunt ? se adresă pe un ton autoritar arătării. - Sunteți regina noastră Uchdand, regină peste ținutul celor cinci piscuri. Cu plecăciune ... doriți să serviți masa ? - Și eu de ce numai țin minte ? - Calul s-a speriat și ați căzut, trei zile nu ați știut de domnia voastră. Brusc parcă simți retrăind trupul aflat în cădere urmată de senzația de moliciune. - Da îmi este
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
simte dator să o „dea mai departe” copiilor și nepoților săi. Deși aceștia nu vor mai trăi niciodată în România. Sau poate tocmai de aceea. Întreprinderea autorului antologiei Testament este una rară (de nu cumva unică!), emoționantă și demnă de plecăciune. Puțini sunt cei care înțeleg să-și afirme, confirme, să păstreze și să le transmită urmașilor identitatea prin poezia limbii în care s-au născut. Puțini sunt cei care înțeleg faptul că poezia este (astăzi mai mult decât oricând) generatoare
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
în deplină lumină, așa cum părinții și dascălii i-au așezat în inima ei.” Eu cred în nemurirea lor!/ Le simt în mine trăinicia!/ Sufletul lor îmi e izvor/ Și-mi dăruiește veșnicia!// Încerc de dragul lor, de dor,/ Către urmași o plecăciune:/ Să facă nemurirea lor/ Icoană pentru rugăciune!// Acestui neam învingător/ Să-i fie veșnică trăirea!/ Să mor în locul tuturor,/ Spre a-și păstra el nemurirea!” (Nemuritorii) În paginile acestui volum este reînviată o bună parte a istoriei noastre. Simți mândria
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
-s apoi, / S-au dus fără de rămas-bun, / Dar sunt mereu prezenți în noi. // Eu cred în nemurirea lor, / Le simt în mine trăinicia. / Sufletul meu îmi e izvor / Și-mi dăruiește veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei despre eroii care-au slujit țara, luptând pentru pacea
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
din pământ, ca un adevărat miracol. Acolo, la Țigănești, în deal unde și-a găsit lăcașul, în fața grăitoarelor mărturii ale faptelor de aleasă frumusețe îndumnezeită, mi-am plecat capul și de la distanța de mii de kilometri, îi păstrez aceeași adâncă plecăciune, căci construcțiile locașurilor sfinte sunt daruri de noblețe înălțătoare dincolo de timp, de loc și de viața noastră trecătoare pe acest pământ. ------------------------------ Elena BUICĂ Țigănesti, Teleorman, România - Pickering, Toronto, Canada septembrie - decembrie 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
terminat! Copiii noștri vor pleca în Țara Zăpezilor ca s-o izgonească pe nemernica Iarnă. Am hotărât să fie însoțită de credinciosul Zefir, căpitanul nostru, și de viteazul Nor Alb cu oștile sale, ca să asigure ocrotirea prințesei. Cei numiți făcură plecăciuni adânci. Apoi, împăratul și slujitorii plecară la palat. Începură pregătirile de plecare. Mărțișor și Norocel încălecară pe cai înaripați și se alăturară căpitanului Zefir în fruntea gărzilor. Primăvara, după ce-l îmbrățișă pe împărat și-l sărută plângând, îi spuse: - Iartă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
românii. Deși România fără români, este doar o pagină din geografia fizică a lumii. Teritoriul geografic și poporul care îl locuiește definesc împreună o patrie. A noastră se numește România. Țară fără popor nu există. Popor fără țară, da. Cu plecăciune, profesor asociat Pompiliu COMȘA, Facultatea de Științe ale Comunicării și Jurnalism, Universitatea Apollonia Iași Referință Bibliografică: revolutia de sus in jos / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
REVOLUTIA DE SUS IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367321_a_368650]
-
mai ales că imediat după 1990, nevorbiți cum eram după atâtea decenii de comunism, am început să ne descărcăm iureșul de opinii în public. Unii mai bine, alții mai rău. Și nu vreau să mă etichetați în vreun fel. Cu plecăciune, profesor asociat Pompiliu COMȘA, Facultatea de Științe ale Comunicării și Jurnalism, Universitatea ''Apollonia'' Iași Referință Bibliografică: Intelectualii ca reper / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
e un cuvânt de proveniență bulgărească (liha-mi-ti, ''mi-e silă, m-am, săturat''). Cert este că nu era musai să ne blocăm într-o lamentație. * Sunt convins că a fi bun scriitor înseamnă să încerci să nu faci compromisuri. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: jurnal cu capul in jos / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
o ordine prestabiltă, acestora jucându-le feste marasmul mentalitîților retrograde, sfertocte, cultivate cu aplomb sfărăitor ani la rând de emisarii-atei ai partidului-stat de odinioară. Ubicuitatea era turnul lor de fildeș, se amăgeau clamând poruncitor iar tu, le răspundeai cu jenantă plecăciune! Din silă, frică sau oportunism de doi bani, ce mai contează!? Născut într-un mediu creștin ortodox, n-am fost niciodată un învederat practicant sau propăvăduitor al preceptelor lui, dar nici nu m-am dezis sau desprins din el. Sentimentul
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Păcăliți și păcălite, Fraiere și păgubiți Înocenți și amăgite, Înșelate și pârliți... To(n)ți supuși cu plecăciune De un sfert de centenar La halal păcăliciune, Zi cu roșu-n calendar Cu copii din cruce-n cruce Și tămâie-n fum pe coș, Cu colaci de maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
cu îmbrățișări firave întregul ținut de poveste.Care alegorice de furnici defilau,bântuind pământul cu o dexteritate demnă de invidiat,parcă certând lutul pentru întreaga amorțire. Fiecare fir de iarbă își scutura visul pe sub o frunză părăsită de viață,cu plecăciunea-i cuvenită fiecărui tribut dat morții.Povești fuseseră îngropate în eternitatea care le dădea viață iar acum,fiecare trup născut le gusta pe buze,sevele-amare. Jucăuș,vântul le așeza pe umeri mantia lui caldă,primele petale ce le îmbrățișa ființa
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
mărirea toleranței Ființă de-i paralizată, mă voi mișcă prin sentimente Iar inima de va ceda, mă va salva doar rugăciunea Celulele debusolate încep să-nșire falimente Aș vrea acum să mă ridic , s-am timp să-mi fac doar plecăciunea ... Citește mai mult De sunt legat la mâini cu sfoară, va scrie umbră palmei meleDe sunt secat la ochi de lacrimi, vă plânge sufletul rănitMomentelor de suferință le-aș aloca sicrie greleDin pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ochii lui, privirea obosită Erau scăldați acum în multe lacrimi. Nu pot să uit nicicând acea privire Mă pătrundea și mă îngrijora. Avea ceva ce îmi doream demult Și după care trupul îmi tânja. La el m-am închinat cu plecăciune Iar mâna eu am vrut să i-o sărut. Dară cumva cu mare-nțelepcine El mă ridică fiindcă a trecut. Asupra lui el a luat păcatul Ca lumea să se știe mult mai bună. Și încheind cumva cu noi tratatul El
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
faci o vilă... * Un chelner tinerel, îmbrăcat impecabil, i-a condus la un separeu luminat de o lampă cu ornamente din cupru patinat în forme de frunze ce împrăștia o lumină difuză galben-verzuie. Georgia a început comanda. − Eu și domnul... − Plecăciune, majestate! Prea umilul și prea însetatul vostru supus... recită judecătorul un fragment din timpuri demult apuse, aplecându-se într-o reverență care l-ar fi întrecut și pe cel mai vestit dintre personajele lui Shakespeare. − Preasupusul însetat este suveranul nostru
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
lumea stai la pîndă, / Nu-nghiți piatră, nice pom / Nu-ma suflețel de om... / Nu-ți ajunse pîn-amu / Cîtă lume mîncași, nu? / Usca-ți-s-ar gîtlejú / Și-nghiți-te-ar pămîntú / Și-ar da Domnul Dumnezeu / Să-nvii cînd oi zice eu!...), o ține întruna, cu plecăciune, în ton de blam (Caut, de cînd sînt, mereu / Urme de-a lui Dumnezeu... Un' mă uit, în orice parte, / Urme doar, de-a tale, Moarte...; De-acum zeea asta rea / Mă ține tot lîngă ea, / Tot în umbră și
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
se află într-un echilibru mult prea fragil... Lăsați-o să aducă lumina. Pacea. Bucuria. Dăruiți-i un zâmbet și o floare, măcar. Înțelegeți, vă rog că e aici pentru voi. Înainte de a fi pentru ea. Am făcut o mică plecăciune și i-am întins o bancnotă ce îmi apărea ca ridicolă. Fata lăsă vioara, într-un mic gest de mulțumire. "Bună... Nu vrei să mergem în parc?". "Azi, nu...", i-am răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
total... Și complet gratuit, cu excepția bancnotei mai curând simbolice decât ca un real sprijin material. Totul este să avem timp pentru el. Să ne găsim momentul potrivit, fiindcă este clipa în care suntem cu adevărat noi înșine. Am făcut o plecăciune în fața ei și i-am întins aceeași bancnotă uzată, de-a dreptul ridicolă. "Te rog să mă asculți... Am făcut tot ce am putut ca să ies în afara jocului, dar mi-a fost imposibil. O minte mult prea abilă și perversă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
în iertare... Uneori chiar naște ură Și din ea se și hrănește, Pune dușmănie-n gură, Prin cuvântu-i biciuiește... Suspiciunea naște monștri Printre prieteni, rubedenii, Dar îi prinde și pe-ai noștri, Din familii cu vedenii! La-ntâlniri fac plecăciune Cu priviri iscoditoare Gata de obversiune Chiar în fraza următoare! Poate fi o gelozie Ori un gând venit ștrengar, Ca o mare nerozie, Dar de care n-ai habar! O privire-ntâmplătoare Ori un zâmbet prea amabil, În tramvai ori
SUSPICIUNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350424_a_351753]
-
șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, și a zis: Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei! Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: Nu te teme
MARIA de RODICA STOICA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349006_a_350335]
-
recomandată de însuși dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (... ) Domnul Decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe dl. Perrin și pe soții Joliot-Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie." Veșnicile "plecăciuni" față de cei de afară, bogați, deci deștepți și merituoși! Nedreptățita savantă înființase din proprie inițiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Științe București... 1827 - Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) - este inventatorul stiloului (tocul rezervor). 1858 - București - primul iluminat cu
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]