464 matches
-
niciodată în seamă fiindcă nui rezervase decât statutul de parteneră în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Râse în hohote și alergă la debara. Deschise ușa, așteptându-se să vadă un pled aruncat peste un geamantan cu bani. Nu văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
chelia pe sub căciulă, ca pentru a-și alina o suferință. Am intrat În holul hotelului și ne-am turnat niște ceai negru fierbinte dintr-un termos aflat În față la recepție, apoi ne-am așezat În niște fotolii acoperite cu pleduri tradiționale, intens colorate. — o să crezi poate că sunt nebun, spuse ivan, dar vreau să-ți fac o mărturisire... Pentru mine toată aventura asta e un chin. N-am venit aici de plăcere, ci de nevoie. — Aha. Voiam să evit să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
chelia pe sub căciulă, ca pentru a-și alina o suferință. Am intrat în holul hotelului și ne-am turnat niște ceai negru fierbinte dintr-un termos aflat în față la recepție, apoi ne-am așezat în niște fotolii acoperite cu pleduri tradiționale, intens colorate. — O să crezi poate că sunt nebun, spuse Ivan, dar vreau să-ți fac o mărturisire... Pentru mine toată aventura asta e un chin. N-am venit aici de plăcere, ci de nevoie. — Aha. Voiam să evit să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
uneori nici una, afirmând că numai așa putea garanta că va mai da ochii cu un amic locuind într-un imobil ce insultă regulile artei. G. Călinescu Ermil Conțescu se afla într-o odihnă de observație; sta întins, învelit într-un pled, pe un divan lat în birou și primea vizitele amicilor. Casa lui constituia acum un alt cerc de reuniune. Câteva zile după îmbolnăvirea sa, pe la unsprezece dimineața, când primea, pe scaune, pe marginea divanului erau adunate o mulțime de persoane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să consimtă a intra cu el într-un cavou, unde avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crezut că primiseră ordin să cruțe catedrala, dar când s-a cercetat în arhivele aviației engleze, nu s-a găsit nimic de genul ăsta. Bogdan îmi arată, pe latura navei din dreapta, banca de piatră de pe care ascultă, venind cu un pled sub braț, concertele de orgă care au loc săptămânal. Enorma catedrală este de fiecare dată plină ochi, dar nimeni nu se încumetă să stea pe brâul de piatră care se întinde între coloanele adosate. În catedrală sânt patru orgi și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bârlădeană” din Bârladul odinioară și astăzi ‐1984 * „Victor Ion Popa este creatorul comediei lirice în literatura noastră dramatică, iar „Take, Ianke și Cadâr” este o realizare artistică în care atmosfera, simetria compozițională, tipurile pun în lumină un mesaj umanist, o pled oarie implicată pentru puritatea sentimentelor de prietenie și iubire, pentru libera lor desfășurare, cu conflicte care se rezolvă p rin victoria dragostei, a omeniei, împotriva prejudecăților și calculelor, a mentalităților conservatoare, meschine. Take, Ianke și Cadâr fac parte din galeria
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și mai ales lucru insuportabil pentru el i se luaseră veșmintele și trebuia să stea în pat simțind pe piele fiecare fibră din țesătura cearșafurilor, din moliciunea păturilor. Iar pe măsură ce nervii feminini creșteau în el, simțea ca o voluptate greutatea pledului în timpul verii și aștepta venirea timpului rece când plapuma-l strivea iar fibra de in a lenjeriei de pat îi pătrundea prin fiecare por. 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș O fi trecut printr-un miracol de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011 Întrebări am devenit semn de întrebare nu-mi găsesc locul cuvintele se prind în jocuri ciudate apar propoziții fraze paragrafe sunt multe semne de exclamație chiar și parantezele râd în hohote punctele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de parcă nici n-ar mai avea cunoștință de prezența mea acolo, un bec simplu, golaș arde în tavan, de dincolo de ușă se aud de afară greierii în noapte, părintele pe locul lui preferat, pe lavița de sub fereastră acoperită cu același pled vârstat, își ține mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă spre mine, Își dau trei zile de post și încearcă să fii cât mai singur, să nu vorbești cu nimeni și-n aceste trei zile leapădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuie și să-l aducă pe rege în țară, proprietatea e respectată oriunde numai la noi nu, Ana lângă mine pe canapeaua învechită, cu genunchii rotunzi ieșiți de sub fusta scurtă îndreptați spre mine, bătrâna, dreaptă, într-un balansoar acoperit cu pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii aurii în ultimul dezmăț de culoare al toamnei, Casa asta am păstrat-o ca prin minune, îmi povestește bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a uitat lung părintele Ioan la pictura lui Theo din biserică, au mai rămas de pictat pereții din apus, rezervați de tradiție donatorilor, și pronaosul, i-a adus fratele Rafael un scaun cu spătar și l-a înfășurat bine cu pled, se făcuse frig în biserică și i-a cerut fratelui Rafael sî tragă clopotul, clopotul cel nou încercat doar o singură dată, când l-au instalat meșterii făurari, atunci a vrut părintele Ioan să audă cum sună, și acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri despre care am fost convinsă că va trebui să-ți vorbesc...“ „Da. Și eu.“ „Mi-au trecut nenumărate lucruri prin cap în astea ultime două zile, cât m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta.“ „E același lucru. De ce fugi?“ „O să scăpați“, a zis după o pauză, foindu-se, privind-o târziu, chiar în clipa în care bătrâna doamnă izbucnea cu energia arătată pe vremuri, izbind cu bețișorul lung în propriii genunchi acoperiți de pled și apoi în umărul lui, aflat alături: „Uită-te la mine! Minți!“ A urmat o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi cocoși de forțe egale, de mărimi egale, cu crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a reușit să se dea jos din pat și să iasă pe terasă, la soare. Deși în orice clipă... S-a oprit brusc, ecoul ultimelor vorbe a plutit o vreme în jur. Descria cu bețișorul subțire cercuri și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și arbori torsionați, îmbătrâniți nu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci cum îl vezi, cum ți se prezintă. Vrei să spui că n-am dreptate? Vorbea cu o voce egală, fără înflăcărare, de-a dreptul încăpățânătă în convingerea ei, înceta să mai deseneze cercuri și linii cu bețișorul subțire pe pledul care îi acoperea picioarele, își da capul ușor pe spate, să-și umple chipul de lumina puternică, privea arborii crescuți în dezordine, cohortele de frunze, unele palide, altele ruginite, vine toamna, gândea, n-o s-o mai apuc. Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
măcar ceaiul ăla, s-o mai fi răcit, nu l-am făcut degeaba. Nu vezi că tremuri de oboseală și surescitare? Te-ai văzut cum arăți?“ „Parcă ai fi o soacră! Uite că-l beau“, zise, scoțând o mână de sub pled, ducând ceașca la gură, sorbind un timp, lăsând-o cu zgomot pe cristalul măsuței. „Dar tot te întreb: ce dracu’ am să fac acum?“ Nu i-a răspuns. „Mi-e rău din clipa când s-a terminat ședința aia“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte serios, continuă Andrei Vlădescu, ridicându-se de pe taburetul sâsâitor și plimbându-se de colo-colo prin camera imensă, zvârcolindu-se, de fapt, pe o parte și din nou pe alta, în vis, sub privirile ei, ghemuită în fotoliul imens, cu pledul tras până sub bărbie. „Atunci a ieșit să ceară indicații?“ Nu, mai târziu. Atunci l-a lăsat pe Anton Ionescu să vorbească mai departe. Era vădit iritat, nici ăstuia nu-i place să fie pus la punct sau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ilușcă și i-a șoptit și lui și ne uitam ca la o poartă nouă până a zis din nou Ilușcă: să continuăm, să continuăm, tovarăși, și, înainte de a se trezi a răsunat din adâncul fotoliului unde se înghesuise sub pled, tremurând, glasul Ilenei Roman: „Iar te-ai așezat acolo. Ți-am mai spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcea că era în aceeași încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit setea, poți să-mi spui mai departe“, îi zicea. Mă obosești pur și simplu. Sunt frânt, nu înțelegi? „Lasă, că-ți trece oboseala în timp ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ajung din nou ce-am fost?“ Dar văzând cum toate împietresc dintr-odată sub o forță imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se întoarce pe o parte, cu o mână pe jumătate scoasă de sub pledul în carouri; cum pasărea care fluturase o clipă lângă geam rămâne suspendată în aer într-o fâlfâire ce nu se mai sfârșește; cum el însuși a înțepenit lângă birou într-o mișcare abia începută; cum sunetul muzical al soneriei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea înapoi. „Maică-mea asta prea curioasă, care își bagă nasul în toate, ar fi în stare să-l devoreze și să mai facă și o criză la sfârșit.“ Poate privi afară chiar stând în patul de obicei acoperit cu pledul portocaliu și flenduros, care se vede mai mic și îndepărtat, la fel ca pictura abstractă atârnată deasupra, în oglinda înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]