1,535 matches
-
de procedură penală, efectul devolutiv sau extensiv al apelului în cadrul limitelor prevăzute de art. 417 alin. (1), art. 418 și 419 din Codul de procedură penală și cu respectarea principiului non reformatio in pejus] nu înseamnă că este afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta se circumscrie numai legii, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca, prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura
DECIZIA nr. 628 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270036]
-
care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât și crearea premiselor constituționale în vederea realizării de către instanțele judecătorești a unei justiții unice, egale și imparțiale. Prin urmare, Curtea a constatat că, din această perspectivă, plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu este absolută, ea putând fi structurată prin instituirea unor termene, condiții legale ori competențe limitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României
DECIZIA nr. 628 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270036]
-
viziunilor, sistemelor etc. și a legăturilor dintre ele? Nu este oare această concepție pregnant „intelectivă" (păstrând chiar nuanțele implicate de viziunea antică și medievală cu privire la intelect) și, mai aproape de noi, „intelectuală", supraevaluând procesele mentale? Și nu este oare substituit principiul plenitudinii prin cel al completitudinii ca totalitate sistemică a generărilor prin „jocurile minții"? Capitolul III: Jocul serios al magiei. Cartea abandonată Horia-Roman Patapievici reevaluează locul și rolul magiei în gândirea lui Ioan Petru Culianu, aceasta dovedindu-se a fi cheia de
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
mă gîndesc la el mereu: că e al tău, cu lumina și bunătatea ta, cu toate lucrurile pe care i le-ai dăruit dintotdeauna, toată viața, cu modul în care știi să dăruiești, cu generozitatea ta și dragostea ta, cu plenitudinea ființei tale. Iar asta îl va proteja oriunde s-ar afla - chiar și acolo. - Da? - Da, da. Avram privește undeva în spatele ei și îi strînge la piept trupul vlăguit, simțind că Orei îi e frig și că respiră slab. - Mai
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
În opinia liderului social-democrat, demersul președintelui nu întrunește condițiile procedurale și de formă stabilite prin art. 150 din Constituție pentru mai multe motive, între care: textul art. 150 din Constituție trebuie astfel interpretat încât să se asigure unicitatea ansamblului Constituției, plenitudinea acesteia; sintagma "la propunerea Guvernului" nu poate însemna o simplă sesizare a președintelui, o sugestie făcută de guvern șefului statului urmând ca acesta să întocmească, să elaboreze textul proiectului de revizuire; sintagma "la propunerea Guvernului" are semnificația completă și proprietatea
Scrisoarea lui Adrian Năstase către CCR: Preşedintele nu poate avea iniţiativa de revizuire a Constituţiei () [Corola-journal/Journalistic/48324_a_49649]
-
basul slovac Štefan Kocán în Sparafucile, cu o voce frumoasă cu egalități în toate registrele. L-a secondat cu talent și cu o voce bună mezzosoprana Nancy Fabiola Herrera în Maddalena. Am plecat, însă, de la Met cu un sentiment de plenitudine și mulțumire artistică, chiar în ciuda unor nesemnificative distorsiuni inerente. Metropolitan Opera rămâne și se impune ca cel mai important teatru din lume, un loc unde valoarea artistică primează, un cadru în care se mai respectă stilistica spectacolului cerută de compozitor
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
a-și depăși insignifianta și insuficienta condiție prin vis, iluzie, fantezie. Campioni ai aspirației spre transcendență, cei doi valorifică arsenalul inventivității și al ficțiunii infantile sau quijotești, dar, neavînd forța necesară, în plan social și personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
daliile estete, baconskyiene, ușor convenționale, ai zice, livrești, "Dalia culthorum", la tufănici, niște crizanteme mai modeste, cu flori mărunte, mai regionale, numite dumitrițe, la superbele simboluri solare ale crizantemelor, universal considerate nu doar semne ale "longevității și imortalității", dar ale "plenitudinii". Mai mult, ele sunt emblema casei imperiale japoneze (vezi Dictionnaire des symboles, Robert Laffont, 1982, al lui Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
universal considerate nu doar semne ale "longevității și imortalității", dar ale "plenitudinii". Mai mult, ele sunt emblema casei imperiale japoneze (vezi Dictionnaire des symboles, Robert Laffont, 1982, al lui Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
nici o clipă din vedere pe Katsimbalis, omul care „și pe morți îi putea aduce la viață cu poveștile lui”. Este nu numai un personaj extraordinar cu care Miller se împrietenește, dar și un simbol, la scară umană, al vitalității și plenitudinii pământului grecesc. Durrell povestește astfel cum, într-o noapte, aflați pe Acropole într-un grup, Katsimbalis răcnește, la un moment dat, un înfricoșător „cucuriguuuu”. Răspund la acest sunet de trâmbiță, în redarea lui Durrell, nu numai cocoșii de pe Acropole, dar
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
decât rareori în vorbirea uzuală. Poezia este acea formă de vorbire în care aceste relații se actualizează în permanență. Scrie Coșeriu: „Limbajul poetic, în care se actualizează tot ceea ce ține de semn, este limbajul cu toate funcțiunile lui, este, adică, plenitudinea funcțională a limbajului”. Nu selecție, nu deviere, nu opoziție față de limbajul uzual sau de limbajele științifice (al matematicii, de exemplu, în Poetica matematică a lui Solomon Marcus), așa cum au încercat să-l definească poeticienii de toate culorile: limbajul poetic este
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
Cornel Ungureanu În Mircea Eliade și literatura exilului, scriam despre triunghiul Emil Cioran - Mircea Eliade - Constantin Noica, unul dintre cele mai expresive „triunghiuri” ale culturii române. Erou al plenitudinii, Noica îl va cita mereu pe Cioran. Îi va cere sfaturile. La bătrânețe, Noica își construiește Olimpul păltinișan la doi pași de comuna natală a exilatului. Despre două tipuri de societate. Scrisoare către un prieten de departe, text scris pentru
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
umanului. Livrescul, recursul la reperele lui, pînă departe invidiabile - „Omul e inteligent pentru că are mîini”: Anaxagoras - n-ar da totuși seamă, îndeajuns, de încrederea zdravănă cu care ne fortifică atare episoade. Revelația, de ordinul faptelor, ne potențează neîndoios, căci atinge plenitudinea structurii noastre esențiale. De la această plenitudine, cu ea solidară, își reazămă arborescența o estetică a conceptului homo faber. Ambițioase repertorii, ale densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
pînă departe invidiabile - „Omul e inteligent pentru că are mîini”: Anaxagoras - n-ar da totuși seamă, îndeajuns, de încrederea zdravănă cu care ne fortifică atare episoade. Revelația, de ordinul faptelor, ne potențează neîndoios, căci atinge plenitudinea structurii noastre esențiale. De la această plenitudine, cu ea solidară, își reazămă arborescența o estetică a conceptului homo faber. Ambițioase repertorii, ale densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în planșe admirabile, convingătoare trimiteri descriptive, la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
căutarea extazului. Iată, acum textele scrise despre primele două cărți ale poetului. În finalul acestor note, cîteva impresii despre cea mai recentă carte a sa. *** Texte satyr-ice Lumea exprimată de un satyr după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului - s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan din Cartea de iarnă (Edit. Cartea Românească (1981
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui, fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului, s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan” - scriam acum vreo zece ani despre prima carte
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
le dăm atenție decît rareori, și chiar și atunci doar în treacăt, Tarangul se oprește asupra lor în chip obsesiv, analizîndu- le pînă la sațietate. O plimbare pe plaja unei insule grecești îi prilejuiește trăirea „clipei eterne“, o senzație de plenitudine durabilă, pe care n-o simte decît dacă, stînd într-un anumit loc, privește o stîncă al cărui vîrf se întrezărește deasupra valurilor. „Și brusc, senzația clipei eterne m-a invadat în timp ce priveam marea, undeva către această insuliță insignifiantă. Senzație
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
rămâne viu. ș...ț acum - da, acum - a abandonat viața reală și nu mai are a face decât cu cuvintele o mare în care se pierde și în care are, totuși, senzația de a se afla într-o stare de plenitudine. Singurătate, nebunie, tăcere, libertate.” Tălmăcind secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
că din puținele lucruri publicate din el (mă refer cu deosebire la niște piese antologice că: Ziua a șaptea 4, Canele din Pompei 5 și Zi de septembrie 6) se simte ca este vorba de un moment liric de o plenitudine artistică desăvârșită. Înainte de a încheia, v-aș ruga să-mi satisfaceți o mică dorința, anume să-mi transcriți și să-mi trimiteți poezia Pasărea sfântă 7, la care țin în mod deosebit. Cu cele mai bune sentimente, Dinu Pillat * [București
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
metafore sunt supărătoare, dar inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care havuzul pietrificat este un miracol - mărturia unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața sonoră a catedralei, voce a pietrei în care sălășluiește spiritul
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
informația precară; iar concepția despre folclor a autorului Istoriei literaturii române de la origini până în prezent este greșită pentru că ignoră una din trăsăturile fundamentale ale folclorului literar, sincretismul, susținând că, abia desprins de muzică, textul producțiilor populare ne apare în toată plenitudinea sa artistică. De aceea a publicat studii și despre muzica populară și un Eseu despre dansul popular românesc (1982), „o lectură de-a dreptul captivantă”, în care „înțelegerea superioară a problemelor studiate, cu o largă privire a semnificațiilor mai adânci
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
Pentru un iubitor al muzicii lui Wagner, intrarea în templul acestuia reprezintă un ideal greu de atins, iar atunci când se împlinește, trăirea spirituală și sentimentală a momentului constituie un apogeu care nu se poate povesti, ci doar simți într-o plenitudine sufletească unică și cu siguranță irepetabilă. Din păcate, realizarea spectacolelor wagneriene în momentul de față suferă mari distorsiuni și neîmpliniri regizorale. Deși vocile sunt superbe, unele regii, printr-o modernizare forțată și nici într-un caz în spiritul stilistic al
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de scris, ci: "Ghemuit lângă soba pâlpâind mediocru / fac scăderi și adunări mereu / adunări și scăderi". Nu-i e lesne să facă față la toate; în "Notiță
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
ele. Unii au luat aceste apariții ca o sfidare a vremurilor, ca un refuz emfatic de a semăna cu trupa paupera a poeților. Activ de destulă vreme în viața literară, cu o prezență discretă, Theodor Răpan a țâșnit intempestiv în plenitudinea condiției de poet implicat în toate metamorfozele existenței, atent la ciclurile cosmosului și la metamorfozele naturii. Această carte poate fi evaluată ca un nou debut! Theodor Răpan (n. 1954, în comuna Balaci, Teleorman, fiu de învățător, absolvent de Drept, publicist
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]