355 matches
-
cușca și scoate-l și pe nevolnicul ăla de-acolo, că și acesta-i ființa lui Dumnezeu și se cere pe liber. Așa...! Doamne, a-ahh! Ce bunăciune tare! Există și lucruri faine, în locuri unde nici cu gândul nu gândești! plescăie Dănuț, după o dușcă spornică din rezerva strategică a lui nenea Kojak. Frige, băi! Te prăjește pe gât! Truism! îl taxează Vierme. Ce-ai zis, tu, mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se recunoască învins și să constate decesu' animalului. Motiv pentru care a înjumătățit nota de plată și costu' tratamentului. Ei, văzuși? Iac-așa se dă unuia, o veste împuțită! Ja ko beng, mo ceao! Du-te drac'lui, măi, băiete! plescăie baba. Pe urmă, insul se interesează: Dar Viorica? Violana, Vio, miri romni, nevasta mea, ea pe unde mai tândălește, mamo? Și de ce nu-mi apare-n față? Ce-are? Nu-i pe-aicea? Trudește, cumva? Mă-sa cea iubitoare și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
campaniei electorale locale, venind de la cumpărături, m-am oprit să-mi servesc țapul de bere la barul meu preferat „LA COCOȘUL NEBUN”. Nici nu m-am așezat bine la masă, când pe ușă a intrat amicul Stănică. Cum mă vede, plescăie din degete, salutându-mă în stilul său. Îi fac semn să vină la masa mea. - Salve, Vasile! - Salut, Stănică! Fac semn barmanului să aducă „una moartă” pentru amicul meu. Adică o sticlă de bere, căci așa o numește amicul sticla
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
eu, În cel din stînga. CÎndva s-a făcut seară, vocile din dormitor au bîzÎit toată ziua În regim de program de voie, din spălător s-au auzit În permanență un aparat de ras lovind rama unei chiuvete, sau apa plescăind, sau rîsete și zeci de bășini vesele. Pe tipul din patul de deasupra nu-l cunosc, Începe să-mi vorbească despre nevasta lui pe care a lăsat-o acasă. Evident că Îi e dor de ea. Dar apoi pare să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
traumatisme ale membrelor inferioare, urmând apoi să-și urmeze cura de odihnă în „Camere“. Acum însă, faimoasele ape albastre îmbăiau, în momentul când intră George în sală, o droaie de mămici gânguritoare și zâmbitoare și tot atâția bebeluși care înotau plescăind și împroșcând apa. Pruncii acvatici alcătuiau, într-adevăr, o priveliște uimitoare. Sugari, dintre care unii nici nu împliniseră șase luni, și care pe podea abia de se târau în patru labe, se bălăceau în apă într-un chip absolut ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. — La care? — La care ce? — La care expoziție? — La cea a Societății de Artă, vezi bine că încă plouă. Sosi și Gabriel. Își făcu apariția ca o furtună, cu impermeabilul ud și o pălărie marinărească neagră, și se așeză, plescăind de umezeală, la masa lui Brian. — Ai întârziat, îi spuse acesta. — A plecat. — Cine a plecat? — Stella. A dispărut în timp ce eu eram la cumpărături. A lăsat un bilet în care ne spune că a sosit timpul să plece și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să simt tăcerea neagră a tufelor de arin prin care se strecurau vârtejuri. Frângânduse în noapte, un liliac s-a abătut pe lângă urechi. Cu plescăit, pe valuri pluti deodată un oftat. Plecat din umeri, careva mă ocoli repede prin câmp. I-am dat bună seara dar el răspunse cu un glas gâtuit de spaimă. Ceva mai încolo a rupt-o de fugă. Totul începea a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
minune, spuse. Ce știi tu, mucosule! — Pianele bune nu miros a pipi de pisică, ha, ha, ha... Și o zbughi ca din pușcă, Bobby era gata să se ia după el, dar Îi stătea În drum fiul electricianului mestecînd chewing-gum, plescăind din buze și legănîndu-și un picior În ritmul muzicuței lui rablagite. Bobby hotărî Încă o dată să cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl bătea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu disperare cu gura. Eram nebun de plăcere, nu mai știam ce se petrecea în jur. Nu-i vedeam decât limba încovoindu-mi cu asprime sexul, goliciunea ei mă scotea din minți, iar ritmul mâinii ei sub apă producea un plescăi sacadat și zgomotos. Această stare de seducție a durat câteva ore în șir. Mi-ar fi plăcut să dureze toată noaptea. Și-n timp ce eu mă descătușam din brațele ei, mă mușcă voluptos, ca și cum ar fi atins acea clipă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să reorganizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tragem mereu accelerînd, și fără să-mi dau seama încep să număr. Deja la douăzeci, cînd se face simțită prima durere, privesc pentru prima oară, lateral. Sîntem încă grupați, doar vechii tovarăși cu steaua roșie sînt ceva mai în spate. Plescăind, barca cu motor avîndu-l pe arbitru la bord, părăsește țărmul, îndreptîndu-se spre mijlocul parcursului. Va rămîne acolo imediat după trecerea noastră, un bărbat purtînd o jachetă albastră, în ciuda căldurii, stînd drept cu un steag în mînă, pentru a se asigura
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpăm mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
obișnuiți cu moartea încît trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănîndu-și amintirile, câte unul se trezea exclamînd: "Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?" Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic." Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a auzit un alt foșnet estompat, Însă de data asta lui Armanoush nu i s-a mai părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul făcut de un obiect poros ce cădea Într-un lichid fără să plescăie, sau, mai exact, ca o lingură de aluat de clătite care era turnat Într-o tigaie Încinsă. — Of, de ce-oi fi Întrebând un lucru atât de evident? Bineînțeles că sunt acolo. Cu toții, pariez. Mă urăsc Încă, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îl arată cu degetul, dar Wakefield știe că gestul se adresează clădirii din spatele lui, prima ghețărie a orașului, În prezent un hotel În care fantomele soldaților confederați Își fac deseori apariția. Unii dintre turiști stau chiar În acest hotel și plescăie din limbă a plăcere la auzul dezvăluirilor ghidului. Alții se holbează la Wakefield ca și cum ar fi el Însuși o stafie. Se strecoară pe sub nasul grupului de gură-cască și ajunge repejor la destinație. Ivan Zamyatin, un emigrant rus devenit taximetrist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul a plescăit din buze și câinii s-au așezat toți deodată, iar caporalul ne-a spus că-și cere scuze, n-a vrut să ne sperie, câinii au ieșit când au auzit tusea, fiindcă sunt dresați să vâneze oameni, însă nouă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia..., observă el. Le-a lăsat moștenire tot ce avea, iar ei știu foarte bine că la moștenire copiii au drepturi inalienabile. Dacă vrem să contestăm testamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu un prosop deasupra. Și te rog scoate-ți ceasul. — Dar am nevoie de el ! — Asta e altă dependență. Plescăie din limbă a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]