370 matches
-
mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite. - Sam Muller adăugă, plescăind din limbă cu o figură scârbită: Chiar acum, cinci vulturi fac un adevărat banchet cu trupul băiatului și al numărului doi. - Își privi șeful pieziș și-l întrebă: Crezi într-adevăr că asta înseamnă că i-au omorât și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și vițelul cel gras... că tu ești hrana cea adevărată, și dătătorul bunătăților, și ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele tău cel fără de început, și cu Preasfântul Duh, acum, și pururea, și în vecii vecilor, amin!" Apoi se închină din nou, plescăi din buze și puse mâna pe o bucată groasă de salam. Popa Țuică, indiferent la mâncare, strânse paharul în mâini și în așteptarea țuicii cîntă: - "Nu fi bețiv, nici te întinde la sfaturi și la cumpărături de cărnuri." - Bată-te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine tocmai siguranța celor care s-au înstăpînit pe Dumnezeu mă face să ridic glasul (exemplul lui Guenon e tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui, felul competent pe care și-l arogă în organizarea văzduhului, promptitudinea cu care descriu, schematizează și fișează absolutul sub pălăria unei "științe sacre" ce investighează non-naturalul ca și cum l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
minune, spuse. Ce știi tu, mucosule! — Pianele bune nu miros a pipi de pisică, ha, ha, ha... Și o zbughi ca din pușcă, Bobby era gata să se ia după el, dar Îi stătea În drum fiul electricianului mestecînd chewing-gum, plescăind din buze și legănîndu-și un picior În ritmul muzicuței lui rablagite. Bobby hotărî Încă o dată să cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl bătea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei. S-a uitat peste umăr și l-a surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că ești cu antitetanosul la zi, râse asiatica satisfăcută. Trix plescăi din limbă, își dădu ochii peste cap și șopti: —ăștia doi nu se opresc niciodată. Ia un loc, îi spuse ea lui Ashling. Îl voi anunța pe Calvin că ai sosit. A dispărut printre ușile duble și Ashling s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deschiderea unui nou restaurant. — Ce baftă pe tine. Diferența dintre faptul că Clodagh participa la deschiderea unui nou grup de joacă și acela că Ashling mergea la deschiderea unui nou restaurant nu o lăsa tocmai rece. Ce face Dylan? Clodagh plescăi mofturoasă. —Muncește zi și noapte. Va fi plecat joi seara. Din nou! Pleacă la altă conferință idioată. Nu vrei să vii pe la mine? Bem vin și mâncăm ceva... Sigur. O seară ca între fete, acasă. —ăsta este singurul gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stăpână, se vaită medi cul, ci de un program regulat, de trei-patru ori pe zi... — Așa, ca grecii, remarcă ironic Augustus. Musa se tulbură un pic. Continuă însă cu tenacitate: — Uite, de exemplu, dimineața doar câteva înghițituri de supă. Principele plescăie apreciativ din buze. Mulțumit, medicul reia: — Apoi, la prânz, niște legume, pește și pui. Spre după-amiază, încă o gustare. Deși își dă seama că riscă să prelungească discuția, Livia in tervine: — Dacă aș înfuleca și eu de trei-patru ori pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu câte umilințe și vexa țiuni este nevoit să-și plătească poziția privilegiată din sânul familiei cezarului! — Ce te-ai pleoștit așa? îl ia la rost bătrânul. — Mai avem și Jocurile Romane, care încep pe 3 septembrie, îndrăznește secretarul. Augustus plescăie nemulțumit. — Prin tradiție sunt încredințate pretorilor... — Dar tot de la tezaur se iau banii... Verifică-i la sânge cum cheltuiesc banii, și dacă mai e ne voie plătește din caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fac cure la izvoa rele calde. Se bate peste genunchi. — Pe Jupiter, chiar mi-au mai alinat durerea. Bătrânul libert îl privește surprins, apoi își lasă din nou capul în pământ cu tristețe. — Ce scoici și pești de calitate, plescăie apreciativ Augustus. Și nicăieri uleiul nu este mai de soi... Își ia seama și tace. Atunci, îl aude pe Ianuarius șoptind în tretăiat: — S-a îndrăgostit, prostul! Vestea este atât de bizară încât principelui îi trebuie câteva se cunde să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a întors pe jumătate și se uită afară. Dă roată cu privirea prin curtea înconjurată de coloanele care susțin un portic. Pare să fi uitat de prezența sa, când se întoarce brusc cu fața spre el: — Manifestările astea exagerate de... Plescăie ezitant din buze: — ...de respect... — Respect, așa e, preabunule, se îndoaie Fulcinius din șale. Consideră că acest cuvânt are conotația adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în numele zeilor. — Ai mai avut cumva vreo soră aleasă pentru acest sacerdoțiu? răsună iarăși glasul Marelui Pontif. Asta ar scuti-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări stupide, chiar dacă fac parte din canon. Parvenitul de taică-său n-avea cum să ajungă flamin, augur, preot salian, quindecemvir sau septemvir, ca să invalideze alegerea. Funcții dintr-astea sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut acces doar la exteriorul și la vaginul ei. Viața lăuntrică și-o apără cu ferocitate. Pentru Tiberius al ei! Se înseninează și plescăie încântat. Dacă reușește să o acuze public de adulter, nici blegul de Nero nu va mai putea face nimic. Cel mult s-o urmeze în exil. Ducă-se învârtindu-se! Vipsania n-o să mai aibă dreptul să contracteze o altă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
onorariu, după cum nici clientul n-are obligația să i-l dea. Însă nimeni nu-l poate împiedica totuși ca la sfârșitul unui proces încheiat în favoarea sa... Înțepenește locului de parcă ar fi prins rădăcini. Pe Hercules! Smaraldul ăsta a fost incizat. Plescăie nemulțumit. I s-a micșorat cu mult valoarea. Ce naiba au încercat să graveze aici? Renunță. Este totuși un cadou frumos din partea lui Libo. Pe care el nu se simte câtuși de puțin obligat să-l refuze... Ia uite! A mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mere, pere, prune, gutui, moșmoane care se consumă numai fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă cinci ani. E într-o altă clasă, pentru a înțelege fără greutate ce i se predă. Crapă încetișor ușa. Gălăgia asurzitoare îl izbește ca un zid. — Așa fac copiii când se adună laolaltă, murmură împăciuitor Tigellin din spatele său. Mda... Plescăie nemulțumit din buze. E drept că, atunci când se află la Roma, și odraslele sclavilor participă la orele de curs. Altminteri au pedagogii lor proprii, pentru că un slujitor cult îi e mai de folos stăpânului decât unul analfabet. Dar este adeptul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel puțin să le atingă, dacă nu cumva chiar să le sărute, pentru a se împărtăși și ei din sanctitatea viitoare a animalului. Doar berbecul și scroafa sunt încă împodobiți cu panglici multicolore. — Taurul este un animal de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin 600 de livre. Nero consimte absent. A început să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ți-am pus Întrebări, asta-i foarte posibil, pufnesc io pe nas. — Ne, Înainte, spune ea. — Sunt sigur că mi-aș aminti de o doamnă tânără atât de drăguță ca tine. Aud cum dinții din față ai lui Drummond Îi plescăie peste buze. Am ginit-o! Îl imită pe Toal! Mentorul ei de rahat. Nu-i de mirare că-i atât de dilie! Pune niște poze În fața gagicilor, printre ei doi muiști cunoscuți sub numele de Setterington și Gorman. — Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat... Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu casca de fier înfundată pe cap, strâns în ulancă blăniță, cu gulerul ridicat, înainta cu băgare de seamă, ferindu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru’. Aprindea țăharca, trăgea din ea, trăgea din brăcace. Îi știam măsura: un litru și jumătate; Moș Iacob avea altă măsură: două țăhărci la o brăcace de jinișor - așa, cam În jumătate de ceas... - Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese și nasul care-i curgea, plescăi din limbă și zise: — Bine, fie! Încercați să vă plimbați cu mașina pe aici dimineața În jurul orei șapte. — Adică Întîmplător ? — Da, Întîmplător. Aceeași zi, ora 12.06. Am trecut pe la domnul Toyama, bărbatul căruia Îi vînduse EL mașina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a auzit un alt foșnet estompat, Însă de data asta lui Armanoush nu i s-a mai părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul făcut de un obiect poros ce cădea Într-un lichid fără să plescăie, sau, mai exact, ca o lingură de aluat de clătite care era turnat Într-o tigaie Încinsă. — Of, de ce-oi fi Întrebând un lucru atât de evident? Bineînțeles că sunt acolo. Cu toții, pariez. Mă urăsc Încă, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]