780 matches
-
astăzi forma încliftat (care presupune un verb a înclifta, prezent la Croitoru Bobârniche 2003 și Volceanov 2006). Adjectivul încliftat (echivalent cu înțolit) are atestări în presa actuală: „surpriza serii a fost însă consilierul prezidențial (...), încliftat la patru ace" (gardianul.ro); „plictisul sobru și «încliftat» în aere burgheze de la Cannes sau Nisa" (forum.realitatea.net, 8.03.2009); „un bătrânel la vreo 60 de ani, încliftat după mode depășite, curățel, aranjat și cu... monoclu" (Cronica română, 1 0. 05. 2006); „deputatul fusese
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
E montat un dispreț față de femeie, înfățișare derivată a disprețului față de sine al emitentului: "Tîmpenia ta pură îmbrac-o azi frumos. / Veșmintele să-ți fie de-mpărăteasă rece / Ce trambalîndu-și trupul, printre supuși, pe jos, / Ucide din prostie și din plictis, cînd trece, / Cu o privire-opacă sub prea îngusta-i frunte. Dă-ți răutatea-n gesturi și-n vorbe aurii, / Fă-mi ora o grămadă de firmituri mărunte, / Gîndacilor din baligi stăpînă să le fii" (Sonet misogin, 1). Dacă e să
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Am fost și rămân un mare admirator al lui Nichita Stănescu, un poet uriaș. Cândva, am fost foarte apropiați. Îmi amintesc de o seară, când rămași fără distracție în casa uneia din iubitele inepuizabilului nostru prieten Ion Drăgănoiu, pentru evitarea plictisului, Nichita și subsemnatul am cântat la pian câteva ore tot felul de valsuri, tangouri și alte năzbâtii, cum ar fi melodii rusești. Îmi amintesc de alte zile și seri în care nu am ieșit din apartamentul mamei mele - Nichita Grigore
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
treptat un univers erotizat avându-l ca magician pe David, playboy-ul șarmant, rafinat, de 35 de ani, venind mereu cu ceva nou, făcându-i cadou orașul-luminilor, Parisul, ca pe o bagatelă. În celălalt taler al balanței se află atmosfera de plictis victorian al Angliei anilor '60 înainte de a exploda în mâinile tinerilor furioși din Portocala mecanică (1971) al lui Kubrick, a Beatleșilor, a rock and roll-ului, atmosferă claustrală de colegiu, având drept muzică declinările limbii latine însoțite de sfaturile călăuzitoare și
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
nici acum, nici altă dată, însoțit doar de câinele lui, din care își va face legatarul universal. Deși nu-l condusese la Byron, cum era firesc, ci la fata cârnățarului înamorată de poet. Destin deloc plictisitor pentru un filosof al plictisului ca Arthur Schopenhauer! Bunicul din America E vorba de Paul Rosenberg, faimosul colecționar și negustor de artă, bunicul Annei Sinclair, jurnalista de televiziune de până mai ieri, celebră azi mai ales ca soție a lui Dominique Strauss- Kahn, în memoria
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
împreună cu sora mai mare, Mara, cercetează diferențele de gen. Adolescent, ia lecții de pian și de sex cu voluptuoasa verișoară Frida. Publică, pentru prima și ultima dată, poezie. Este un elev inteligent, dar indolent. De altfel, ursitoarele, aflate într-un plictis bahic, îi meniseră vorba scurtă și gândirea multă. Această parte inaugurală, a Debuturilor, se dovedește vioaie, mai ales grație hazului. Însă destul de schematică. N-am putut să nu mă întreb, de pildă, care erau sursele de trai ale familiei Ilarie
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
rul 8 pe 2011 al revistei CONTA, editată în Piatra Neamț sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la atmosfera Cenaclului de luni și pînă la culisele Festivalului de la Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
sute de cărți, mii de pagini neinspirate, dar nu literatura [...] Care să fie proba că a citi nu e pentru cineva un simplu passetemps între atâtea altele? Ca în toate celelalte lucruri ale vieții, încercarea e timpul. Dacă nu apare plictisul, chiar iritarea sau oboseala, dacă nu poți sta lângă o bibliotecă fără să te uiți măcar pe furiș la cotoarele aliniate în ea, dacă ți se luminează privirea când dai de o carte frumoasă, dacă atunci când intri într-o librărie
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
de a defini teme care au fost de o mie de ori definite dîndu-i aerul unui savant cu vădite aplecări dăscălești, pe care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
care ne populează realitatea și micimile vieții de zi cu zi - și din mizanscenă. Ritmul este alert, copleșitoare devin toate elementele și nu ai răgaz să-ți tragi sufletul. Uneori, poate că ni-l tragem prea des, din rutină, din plictis, din menajamente multe și fără de rost. Aici, nu îți este menajat nici sufletul, nici visul, nu îți este cocoloșită nici conștiința. Nimic din toate astea. Poveștile scenice-cinematografice ale lui Afrim, vin, în alb și negru sau color, peste tine, spectatorul
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și ele în uitare. Periferic este ceea ce nu vedem decât din întâmplare sau plictis sau curiozitate morbidă, iar ceea ce ar trebui să ne dizloce din liniștea noastră se pierde numaidecât în acel loc geometric intangibil pe care-l camuflează privirea intensă și goală a unor schizofrenici și pe care argoul clinic l-a condensat
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
De unde se vede că judecata stă în sistemul de referință. Pentru Caragiale, Mizilul e o gară cu prieteni. Pentru Bogza, care tânjește după el pesemne livresc, ca loc unde lucrurile se zbat să se miște, e o dezamăgire plină de plictis. Tot ce a încercat Leonida să pună pe picioare e ruină. Morbul provinciei intră în îmbrăcăminte, în priviri, în indiferența vieții față de oameni și-a oamenilor față de ea. Și te uiți la ceas doar spre a nu pierde, penibil, trenul
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
nu-l emoționează, ci-l scoate de-a dreptul din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează, romantic, de sentimente care să-l transforme, ci e tocat și amestecat ca o salată de fructe. Același plictis, de-o speță care desfide și romantismul, și modernismul, e resimțit față de aproape orice înfăptuire omenească mai veche sau mai recentă. Kamikaze sub acoperire, poetul care se confesează, într-o poză de sinucigaș căruia nu i-a venit încă timpul
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice pe platoul argintat/ și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte/ mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
e negru, (ușor) livresc, pe alocuri inaccesibil publicului din afara Statelor (nu doar pentru că referințele sunt locale, ci și pentru că imaginarul american are particularitățile lui). Pete Tarslaw, eroul narator, e un ins școlit și înzestrat în ale scrisului, dar condamnat la plictisul unei meserii oarecare - scrie eseuri pentru admiterea la facultate, comandate de aspiranții cu bani, dar slab mobilați intelectual. La firma EssayAides mai lucrează și alți colaboratori „recrutați din rândul celor înfometați și supraeducați”. Pete se trezește din lâncezeala cotidiană când
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
defectele gramaticale nu determină valoarea unui roman. Numai că nu gramatical îmi sună prost frazele acestea, ci stilistic. Par scrise pe genunchi, într-o completă nepăsare față de ceea ce demult se numea artă literară. La un moment dat, vine vorba despre plictisul gros care se instalează în viața de cuplu a două personaje. Ceea ce, în transcrierea lui Florin Lăzărescu, arată cam așa: „Omul sociabil pe care îl cunoscuse, cu zeci de prieteni pe care îi vizita și [care] îl vizitau zilnic, aproape
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
în primul roman prozatorul viza reconstituirea veridică a unei epoci, cititorul urmărind autenticul vieții din text, în Însoțitorul, personajele iau act de puterea nelimitată a poveștii care singură „ne poate salva, sau, măcar, ne poate lecui de urât și de plictis... Povestea; propria noastră poveste. Ce știm că li s-a întâmplat altora, sau nouă, de ieri, de azi... E aici o libertate pe care oamenii încă nu o cunosc îndeajuns, o libertate față de soartă, când e vitregă; e un dar
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
legăturile de familie au recomandat-o, mai întâi, au impus-o, ulterior, ca pe o egerie din la belle époque . A fost considerată o răsfățată a soartei, o amatoare cu pretenții pentru care scrisul e un mod de a alunga plictisul unei existențe în care grijile materiale nu constituie o problemă, iar dorințele sunt dezmierdări ale unui eu râzgâiat, nu nevoințe. Criticii nu au acordat importanță acestei moderniste care se cunoștea, totuși, cu Virginia Woolf, Leonard Woolf, Katherine Mansfield sau John
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
înconjura de o veche societate marseilleză, ieșită din Al Doilea Imperiu: Gigandet, Mante, Bonnardet, Rostand, Pastré etc. Într-o seară m-a așezat lângă doamna Mante Proust (a cărei conversație era așa de plată și plictisitoare încât mi-am înecat plictisul în alcool) așa că la un moment dat m-am surprins fredonând cu jumătate de voce o arie de operetă. Câteva zile mai târziu, dna Estrangin mi-a telefonat să mă întrebe dacă o vizitasem pe doamna Mante-Proust. Nu, n-aveam
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
lume fără sens și își realizează unitatea doar în el însuși, prin reflectare, care este o gândire fără autor. Dacă la Franklin conceptul de fericire e unul practic, legat și de scrisul „tacticos”, Adams trăiește din plin singurătatea, urâtul, părăsirea, plictisul, stări provenite mai ales din identificarea sa cu elita din care făcea parte, pentru care primejdia o constituia intrusul, omul ignorant din mulțime, apt să devină un factor politic demn de luat în seamă și, tocmai de aceea, distructiv! La
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
pare (ba chiar sînt sigur!) că am pantofii murdari, prăfuiți; scame batjocoritoare îmi atîrnă de manșetele pantalonilor, de coate, basca e-o bazaconie terfoasă, nimb bășcălios de înger priponit cu strășnicie pe pămînt. Lectura-i împleticită în franjuri jalnici de plictis: las baltă "cititura" și plec neras, ca din pușcoci, la periferia orașului, pe străzile înguste, în pantă, cu case mici în curți largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
exotismului. Esența exotismului este insatisfacția cu lumea proprie, imaginarea unor alte locuri și lumi, ,,în fond fictive și ele", întru căutarea unor false compensații, identificarea lui étranger cu étrange, ,,transformarea lui altunde și altcînd într-un altcum după care tînjește plictisul". Exotismul este o formă a înstrăinării, pentru că este înstrăinarea de propria lume și, în ultimă analiză, o negare a unității umanității. Moartea exotismului stă într-o atitudine mai matură a spiritului, care opune falselor compensații ,,compensații reale înăuntrul umanului considerat
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
a unui sentiment nedeslușit de teamă și disperare. Membrii acestei caste în ruină au reacții extreme și impulsuri fioroase, iubesc și urăsc cu patimă incendiară. Senzația de sfîrșit de cursă îi face să se agațe de orice le-ar alunga plictisul, să găsească cu o disperată înverșunare, spre a-și umple golul din suflete, noi și noi pricini de divertisment, să-și îndestuleze poftele oricît de extravagante. Seria celor ce nu fac altceva pe lume decît să-și sporească plăcerile și
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor obosiți. în schimb, în
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
pe care le asmuță. L-am scris cândva. Acuma disperarea de a-l fi uitat mă roade. Ca o iască îl simt crescând la subțioara dreaptă. Dacă-aș putea să iau asupră-mi toată durerea din cuvinte, spaima-nchisă-n plictisul după-amiezii și lumina de pe spinarea nopții mele - poate că mi l-aș aminti: avea structura unui cristal în care plânge-un înger. Sonetul VI Am descifrat în luminozitatea tăcerii tale o-ntrebare. Însă pentru a fi în stare să-i
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]