1,400 matches
-
a petrecut nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se joacă de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad ca toată lumea și să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
explicație care să mă convingă. Scufundatorul lua loc lângă Navigatorul Căpitan al insulei Bora Bora și, după ce cugeta câteva clipe, ca și cum ar fi vrut să-și descopere motivele cele mai ascunse, sfârși prin a ridica din umeri cu un aer plictisit: Deja nu mă mai iubea nimeni, murmura în cele din urmă. —Cum adică? — Toți se uitau la mine ca si cum m-ar fi urât. Făcu un semn către Tapú Tetuanúi, care se află la prova, cercetând cu atenție orizontul. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
patru, cinci pași de-a curmezișul holului, ca să smulgă cuțitul din tăblia scaunului. Ținându-l în mână, privindu-i lama, pipăind-o să vadă cât e de ascuțită, spune: Să vă spun eu cum își trec vremea cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu-i nevoie decât de trei doctori, spune Lady Zdreanță, ca să te facă să dispari. Pentru tot restul vieții. Lady Zdreanță pe scenă, cu picioarele ei epilate. Cu sprâncenele vopsite gros cu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome intitulată Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark, nu putea suferi cartea. Byron le-a zis că era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că Doctor Ken a fost de acord. Sigur, îmi dă un interviu. Un mic profil pentru secțiunea divertisment a ziarului de duminică. Directorul căruia îi fac propunerea își răsucește capătul unui pix în ureche, scoțându-și ceara. Mai mult decât plictisit. Directorul îmi spune că publicul nu dorește o poveste despre cineva care-a fost drăgălaș și talentat cât era mic, a primit o grămadă de bani ca să apară la televizor, și care apoi a trăit fericit până la adânci bătrânețe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unul după altul, corurile de pionieri din mai toate clasele, punând la grea încercare răbdarea spectatorilor. Urmează cârdul de recitatori, mai mult ori mai puțin talentați, cu o înlănțuire de poezii învățate în timpul școlii și de care spectatorii sunt complet plictisiți. Un elev dotat cu un mare talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o partitură galeșă, a nu se știe cărui compozitor celebru. În sală, elevii spun bancuri, mămicile schimbă rețete, preșcolarii fac nani în brațele bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și solidă, cealaltă, mică și pipernicită, abia dacă-i ajungea la umăr. Sufletește însă se asemănau și înclinația spre șotii făcu din cei doi ani de școală o înșiruire de evenimente din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-l analiză din cap până-n picioare. "Fântânel" era încălțat cu adidas "Puma", marfă de negăsit la acea vreme în România, înțolit în blugi strâmți și cămașă de velur, ultimul răcnet. Bine, Fănică, ai reușit să-mi dezmorțești fețele astea plictisite. Acum hai să vorbim serios. Ești student? Da. Unde? La automatizări și calculatoare. Bun. Ia spune, ai ieșit să iei aer sau aștepți pe cineva? O aștept pe fata de acolo. Luana îngheță. Se făcu mică sub raza de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându-se pătimaș, spre ciuda nebună a celorlalți? Cum să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan lângă pat, tot numai zâmbet, cu un buchet enorm de trandafiri galbeni în mână. La mulți ani, minunea mea! Uitase că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal. Doctorița consultă gravida apăsându-i pe burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce ai tu acolo, eu ți-am zis să-l dai afară, dar să știi, copilul tău nu are cap. Radu o aștepta în fața ușii. Când Luana ieși, speriată de moarte și-i anunță verdictul, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în care ea credea cu atâta tărie, să i-o aducă înapoi. Departe de-a înțelege ce e în sufletul lui, prietenii insistau să-l scoată în lume, să-l pună în fața realității crezând că-i fac un bine. Obosit, plictisit, ca să le închidă gura, el invită, la un moment dat, pe una dintre femei în oraș. Ieși cu ea vreme de două săptămâni apoi, într-o seară, în fața unui pahar cu vin pe care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să se prezinte la serviciu, că e momentul cel mai potrivit să punem lucrurile la punct. Bărbatul se așeză pe scaun, vădit plictisit. Nu vă mai bateți capul. Mergeți și vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea să plece. Cordel clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu era cine-știe-ce depresie, ci ceva nu foarte departe de plictiseală, cu toate că nici plictisită nu era. De fapt, habar n-avea cum se simte. — Așa spui de fiecare dată, i-a răspuns Din, fără să ridice ochii din ziar. Dar, la urma urmelor, de ce nu pleci de-aici? Tu, cel puțin, poți să alegi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l trezești pe Adam. Margaret și-a dus un deget la gură. Noaptea se transforma pe nesimțite În zi, dar În acele momente ale aurorii rămânea Încă o liniște apăsătoare, tulburată numai de hămăitul Îndepărtat al vreunui câine, un lătrat plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să dea peste un olandez, dar l-au prins În năvod
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-aveau să dureze. Ce se-ntâmplă de data asta? a Întrebat ea cu bluza la gură. Conducătorul becak-ului a râs: — Cred că vor să recucerească centrala telefonică. Numai că, știți, dacă am avea Într adevăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
floare de plumeria la ureche, privirea sfioasă și tainică În căutarea șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică-sa, care Îi arăta albume cu reproduceri după Gauguin. Avea doisprezece ani pe atunci, iar maică-sa o Îmbarcase Într-o interminabilă prelegere despre atingerea maturității la tinerele tahitiene. Alte mame ar spune povestea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl. I-au plăcut tuburile strălucitoare de alamă care despărțeau băncile Îmbrăcate În pluș roșu, Însă nu i-au plăcut chelnerii eleganți și plictisiți, nici bărbații Îmbrăcați fără cusur care se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea familiar lui Însuși: sfiala. — Cine e? a Întrebat Adam arătând cu mâna spre foaia de hârtie. Karl a privit un moment desenul, a râs zgomotos și a Îndoit hârtia dintr-o mișcare. — Oh, nu-i nimic, eram doar cam plictisit... mă jucam. Ia să vezi ce poate să facă tata doar dintr-o foaie de hârtie! și din câteva mișcări pricepute a transformat desenul Într-o bărcuță. — Hai după mine, l-a chemat și a luat-o la fugă spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Ovidiu la ușă. Aha, spuse bărbatul, vorbeați despre mine? Cam ce? De bine, de rău? Se schimbase mult Ovidiu, nu mai avea alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea umerii mai lați, barba i se înăsprise. Afișa un aer plictisit. Hai, spune, o întrebă pe Carmina, și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar că nu s-au mai încrucișat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus de siguranță, de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un deget, el mai opunea un soi de rezistență, amuzant plictisită, era prea tânăr pentru însurătoare, se justifica atunci când Sidonia îl lua cu asalt, totuși nu se împotrivea deloc dacă mamă-sa proiecta vreo plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două femei. Cu mașina lor era o întreagă poveste, Sidonia o câștigase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create de fiul ei. Începu prin a aduce vorba de căsătoria lor, ca și cum aceasta era un fapt deja stabilit, la o dată foarte apropiată. Telefoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]