285 matches
-
augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit și lin,/ Nici scobituri, nici os ieșit,/ Ci-ntradevăr desăvârșit.”650 Albul domină un portret desprins parcă dintr-o pictură murală: „Umeri rotunzi și dalbi avea/ și trup alung; iar mădulare/ Plinuțe, însă nu prea tare;/ Mâini dalbe, unghii profirii,/ Sâni rotunjori, șolduri nurlii/ și spate drept și neted tot./ 645 „faimoasa descriere a ducesei Dalba și a caracterului ei, pe care Lowell a admirat-o atât de mult și în legătură cu care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cele două sexe. Efectiv, femeile sunt, mai mult decât bărbații, foarte influențate de „idealul de siluetă”. Ele încearcă să se apropie de acest model dominant în societatea noastră. Sunt mai frecvent nemulțumite de greutatea lor și se cred considerabil mai plinuțe decât în realitate. Drept urmare, ele încearcă să slăbească mai des decât bărbații. În concepția cercetătorilor, acest tip de percepție greșită și atenția excesivă acordată imaginii corpului sunt factori importanți în declanșarea tulburărilor alimentare. Cauze pentru care femeile sunt mai serios
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
sigur că această contopire, momentan virtuală, duce direct spre Starea Civilă și altar. Știa precis că prietenul lui preferă bujorul tocmai pentru calitățile lui deosebite, susținând că este o floare completă și bine dezvoltată: Întotdeauna mi-au plăcut fetele mai plinuțe, spunea el, ele răspândesc optimism și oferă garanția unei viitoare familii cu copii zburdalnici și sănătoși". Acum, la lumina sutelor de lumânări aprinse, se putea observa că bujorul din buchet, cu obrajii rotunjori, era exact cel din pastelul pe care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el ce-a trăit acolo, dar, la un moment-dat, ce i-a trecut ticălosului prin cap? Să se însoare! Și nu cu una dintre fecioarele mândre și harnice din Rugulu (astăzi Rügülü), comuna Brandul Mare, ci cu o fată cam plinuță din localitatea vecină Barabula (comuna Brandul Mic). După cum se știe, în urma evenimentelor din 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe ruinele încă fumegânde
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
el ce-a trăit acolo, dar, la un moment-dat, ce i-a trecut ticălosului prin cap? Să se însoare! Și nu cu una dintre fecioarele mândre și harnice din Rugulu (astăzi Rügülü), comuna Brandu Mare, ci cu o fată cam plinuță din localitatea vecină Barabula (comuna Brandu Mic). După cum se știe, în urma evenimentelor din 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe ruinele încă fumegânde
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ochii timizi și eu am stat pe loc."41 Mai întîi, evidențiem precizarea făcută de poet, că întîlnirea lor s-a întîmplat într-o zi de primăvară. S-au cunoscut și s-au plăcut. Ea era mică de statură, dar plinuță la trup, bălaie, cu ochii mari, albaștri, cu părul blond, împletit într-o coadă lăsată pe spate. Purta o rochie albastră și umbla desculță. Dacă totuși el a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înveliș; lapte; liniște; literatură; lup; marionetă; materie; mădulare; membre; al meu; mic; minunat; mîini; mînă; mîndrie; mobil; mormînt; mușchi; necesități; nemișcat; nevoie; Oana; obosit; ordonat; organ; organe; paradis; pat; pămîntesc; părăsit; pătrățele; picioare; cu piele; pierde; pierdut; plajă; plăcere; plăcut; plinuț; prezență; privire; puternic; răsuflare; rău; reușit; rîs; sacrificiu; sare; scaun; sculptata; scund; seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim; suferință; suflet mort; fără suflet; sufletesc; superficialitate; suport fizic; taină; talie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
putreziseră toate piesele; nesimțitul de la magazin n-a vrut nici în ruptul capului să-mi dea altul, zicea că defectele de natură olfactivă nu sunt acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel, înalt și plinuț; tocmai mă despărțisem din nou de numărul unu și cred că ne-ar fi stat bine împreună: eu gospodină, el mâncăcios...); mi-am irosit farmecele degeaba: îi ziceam să ne înțelegem ca oamenii, el o tot ținea pe a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de timp și de amintiri, duduca Valeria, tot în picioare, a devenit foarte mobilă."38 S-ar releva, astfel, în procesul în evoluție o altă dominantă: coexistența staticului cu dinamicul. Emilia ar fi o exponentă a primeia dintre ele (corp plinuț "ca un ospăț de carne", o piele întinsă, imobilă ca injectată cu parafină și o gândire anchilozată, plată). La polul opus se află d-na T., a cărei mobilitate stă sub semnul fluidului: "zâmbea cu fluiditate și cu o participare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a priori refuzat și considerat ca inautentic. Urâtului i se substituie himera frumosului absolut. Astfel, într-o răbufnire delirantă, Ladima crede că triviala Emilia ar fi potrivită ca model ideal pentru maeștrii picturii flamande: "Ah, și-o nevastă, o nevastă plinuță, albă ca tine, cu ochii mari, verzi, numai viață, strălucitoare de curățenie și sănătate... ca un model de Titian, așa ca Lavinia, ca Emilia, ca să prepare ceaiul... Să ai papuci calzi... Asta... asta... visez."194 În optica lor, superbia femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape și cavalerism! Când plouă, Ladima, în paltonul său greoi și demodat, simte râme pe tot corpul, care îl descompun sufletește, aidoma personajului bacovian. Și totuși, continuă să meargă, în căutarea unui împrumut pentru plinuța, pământeana Emilia. Cât despre Eminescu, acesta trasează o coincidentia indubitabilă între condiția sa existențială și povara eticului, imanentă destinului său unic: " Voi nu-nțelegeți că pentru unii din noi modul nostru de-a fi, onești, greoi, e chiar condiția existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scrisoare, articol, poezie etc.), intensitate a percepției și distanță 352. Emilia este mereu prezentată într-o proximitate care îi reliefează artificialul frumuseții și vulgaritatea prezenței: "Mâna desfăcută ca să-și mărească suprafața de pipăit se încolătăcise de pe acum în jurul brațului alb, plinuț al fetei...". Doamna T., iarăși în convergența unor planuri plastice sau a unui contrapunct muzical, plutește în depărtarea unei perspective a intangibilității. Având în vedere această observație, edificator este episodul în care Fred Vasilescu dansează cu o altă femeie spre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele indiscutabile de portretist fin și ironic, amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza de fond: aceea de a condensa o poetică (a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
facă sau să nu facă un anumit lucru; dar, odată făcut, acest lucru săvîrșit într-un moment precis din curgerea timpului va deveni irevocabil și va aparține istoriei care, din liber cum era, îl face necesar." Leon Tolstoi 116 Bondoc, plinuț cum era, părea înșurubat la catedră. Cu cîteva minute înainte să sune clopoțelul așteptam de fiecare dată acest ritual -, băga mîna în geantă să-și scoată instrumentele: o riglă metalică și un creion. Încet, fără să se oprească din citit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în cauză aici este caracterul fix și ierarhizat al oricărei descrieri. Acesta este cazul întîlnit la La Bruyère, încă din primele fraze ale celebrelor portrete realizate în paralel, între Giton și Phédon, în Caractères: (29) Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît (...). (30) Phédon are ochii trași în orbite, este vinețiu la ten, slab la trup și uscățiv la față (...). Asistăm, în manieră clasică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
TRĂSĂTURILE unui actor Este vorba cel mai adesea de a caracteriza un personaj (sau un obiect) descriindu-i comportamentul. Astfel, în acest exemplu din Giton et Phédon de La Bruyère (deja citat la pagina 138): (29') [Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît.] Vorbește răspicat; îi cere să repete celui care îi adresează cuvîntul și nu gustă mai niciodată ceea ce i se spune. Își scoate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atunci și habar n-aveți de acele vremi. În clasa a V-a aveam două mari iubiri: doamna de muzică, o femeie tânără, frumoasă, brunetă, cu părul lung lăsat să curgă pe umeri până la talie, tot timpul îmbrăcată în negru, plinuță și cu ochii negri, cu genunchii rotunzi și picioare frumoase, cu un timbru al vocii de alto, cald și catifelat, imposibil de uitat până astăzi. Întotdeauna când intra în clasă, așeza băieții în băncile din fund, iar pe fete le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri. — Nu-s sârbi, sunt haiduci, ba chiar hoți de codru de toate neamurile. Țiganca întinse brațul și luă în mâinile sale mâna plinuță a doamnei și o apropie de ochi. — Lasă-mă, Zamfiro, cu prostiile. Domnul bănuiește pe unul din cei pe care i-a băgat la popreală în ziua când a răposat... — Și eu cum să aflu? — De la slutul tău. — Nu-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să dea un răspuns. Nu o făcea, însă. O lăsă pe țața Tinca să-l roage, să audă de la ea că nu o să fie nimic rău dacă va mărturisi, dacă se va mărturisi. Era cu un pas în fața femeii plinuțe, cu carnea moale și cu fața schimonosită de o boală pe care nu o avea, dar la care apela ca truc de fiecare dată când dorea să obțină ceva de la cei din jur. - Andrei, zii lu’ bunica, hai că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o broșură. Răsfoiește vechi pagini prăfuite, pătate. Transcrie din când în când într-un gros caiet verde. Pe tavan revin umbrele, conture ciudate, fabuloase imagini de demult, de o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor cărnoși. Halatul saltă, la fiecare pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sgîtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleți-ntoarce capul Când încolo, când încoace. Sau o alta visătoare Care lină și măreață Are-n ochi-i întuneric Și mândrie are-n față; Sau mai mici și mai plinuțe, Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât de dulce Ca și când ar fi de-apururi! Toate grațiile de astăzi Or să fie atunci cusururi. 73. LUMINEZE STELELE... (cca 1878
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o garsonieră. Mi-ar fi plăcut să-i arăt că am reușit mai bine decât se vedea, dar am uitat imediat după ce ne-am dezbrăcat! Și ea ar fi vrut să arate mai bine decât arăta, pentru că totuși era puțin plinuță. Cunoști genul care îmbrăcata arata perfect, dar, după desțolire, îi mai apar totuși șunculițe. Mi-am dat seama de jena ei când m-a rugat să sting lumina. Avea gust de lapte. A început să plângă. Am terminat împreună cu sughițurile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aia cuminte, nici prea frumoasă, nici prea urâtă, virgină, și cu un suflet bun. Asta cu sufletul îmi place cel mai tare. Nu contează cum arată, suflet bun să aibă. Atunci cum dracu' se întîmplă că alea mai urâțele și plinuțe, dar cu suflet bun rămân întotdeauna ultimele agățate la toate petrecerile, și alea bune, cu țâțe și cur trăsnet, dar cu suflet de căcat, sânt înconjurate în permanență și nu pleacă niciodată singure acasă? Oare nevasta trebuie să fie mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât‟îs di multi!...“, se minuna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]