272 matches
-
s-a nimerit că 1/5 din clasă predă acum la Calculatoare, Electronică, Informatică. În plus, am realizat ce pleașcă e nu doar să vezi cum îmbătrânești accelerat pe fond muzical de Beatles și Phoenix, ci să ai live un plisc de Phoenix-Colibri, pe colegul de clasă Mircea Baniciu, care ne-a adus în pragul infarctului până în zori. Alt document de bază ar fi o expoziție unde se adună la fiecare întâlnire, ca niște moaște, marele catalog adevărat dintr-a XI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
tocuri - pantofi de sport - păreau tălpile unor patine ce se înfundau și lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sări imediat Bărzăunul. Cine o să ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
două. Mai tăceți odată, paparudelor, să fim cu multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică și se duce pușcă spre el. E foarte aproape de genunchii lui. Uite-l! Uite-l și pe dânsul. Că se pregătește s-o apuce. Nu-i vine bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă. Nici n-are
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau de trei ori pe vară, iar puii, la rândul lor, aduceau alți pui, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
domnului Fortuny? — Dar dumneavoastră de unde ați auzit așa ceva? Cum v-am spus, fac parte din familie. Totul se știe. — Din toate astea nu s-a dovedit niciodată nimic. — Dar s-a vorbit, l-am provocat eu. — Lumea Îi dă cu pliscul ceva de groază. Omul nu se trage din maimuță, se trage din găină. — Și ce spunea lumea? Doriți o ceșcuță de rom? E de Igualada, Însă are un stropișor caraibian... E tare bun. Nu, mulțumesc, dar vă țin companie. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ignorantă ca o bîtăă, iar În aceste clipe se prezintă În cartier o urgență socială pentru care anumite eforturi trebuie să aibă Întîietate, o să mă abțin, că de nu, Îți lămuream eu dumitale vreo două. — Fermín! strigă tata. Fermín Închise pliscul și ieși În goană pe ușă. Merceditas Îl privea reprobator. — Omul ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu răspunzi la apel. Ați înțeles? DRACII: Am înțeles! CODÂRLIC: Ghimizdroc Lăudărosu'. GHIMIZDROC: E-he, de când îs eu aici! Dinainte de a fi ieșit din baltă. Eu știam ce-o să se-ntâmple încă de-alaltăieri! CODÂRLIC: Tu nu mai clămpăni din plisc, răspunde scurt și exact numai la ce întreb eu. Înțeles? GHIMIZDROC: Apoi eu știu ce-ai să mă-ntrebi înainte de-ați veni ție în minte vorbele. CODÂRLIC: Ghimizdroc, băiete, vezi că te trimit la curățat cazanul cel mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mă pot liniști. Ar fi destul să dau un singur telefon unei singure persoane... Dacă aș avea cea mai mică dovadă... Orice... Mintea începe să-mi treacă din nou în revistă toate faptele, ca o pasăre care întoarce cu pliscul iar și iar cochiliile goale ale unor scoici. Dacă o mai țin mult așa, o să înnebunesc. — Mă întrebam dacă... Deodată, îmi dau seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a câta oară... cine îl ține în brațe, nu cumva să-l scape, pe bebelușul Dominic? Dat afară din învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i-ai spus : o să spună toate secretele tale pe un post național de televiziune. Știi, Jemima, ai putea să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorâtă. Așa e, relațiile sunt ca niște bătălii. Sunt o partidă de șah. Și eu ce m-am apucat să fac ? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Oltul curge sau nu prin Dobrogea, n- are importanță, fiindcă demult s-a observat că fiecare femeie oricât de proastă ar fi, își are deșteptăciunea ei (a spus-o Cehov, asta!) și dacă mai este plină de nuri, tare-n plisc și plină se siktir când se pune problema de siktir, poate să facă față cu brio acestei scene, mult mai bănoase. Bineînțeles că ați ghicit, este vorba de scena politică, o scenă, care mai ales în ultima vreme, s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
spus eu. Dacă te porți frumos, s-ar putea să-mi aduc sacul cu murdare la tine. Și-acum, ascultă-mă. Nu mai am chef să mai aud nici una din ideile tale idioate. Ești actriță. De-acum înainte îți ții pliscul și-l asculți pe tăticu’. Bun, și acum vino-n pat, urâțenia naibii. Dar am făcut-o să se îmbrace și am ieșit cu ea la un film. După care a urmat o pizza și o lungă muștruluială. Cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la nici doi ani de la apariția Insulei, între cei din urmă apar însă tensiuni: ironizînd caustic noul epigonism al minulescienilor, Arghezi denunță, cu ocazia apariției volumului De vorbă cu mine însumi... (1914), „caragialismul” retoric al lui Minulescu („E ca un plisc Farfuride răzbit în simbolism” - v. „De vorbă cu mine însumi” de I. Minulescu, în Scrieri, 23, Ed. Minerva, București, 1972, p. 400). Epuizarea simbolismului se traduce inclusiv prin manierizarea sa epigonică din efemerele, palidele Farul, Sărbătoarea eroilor (satelite ale Vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Morineau era descompus la față. - Asta e halucinație totală, nu se poate așa ceva, nu se poate! A dispărut! Asta e magie, nu e ceva normal, la fel ca sîngele care iese din menhiri... Lucas Îi ordonă ferm să-și țină pliscul, ce zicea el n-avea nici o noimă. - Cineva a intrat În post, a deschis celula, l-a scos pe Pérec și după aia a Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi avut așa ceva - și, de asemenea, nu excludea faptul că Yves ar fi putut vorbi la rîndul lui. Dar oricum ar fi stat lucrurile, muriseră amîndoi și deci nu vor mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]