272 matches
-
mi-e foame și mănânc tauri, dacă mi-e foame și mănânc ghindă, dacă mi-e aur și mănânc aur, dacă mi-e sticlă și mănânc oglindă, dacă mi-e pământ și mănânc grâuri, dacă mi-e vulturi și mănânc pliscuri, dacă mi-e apă și mănânc râuri, dacă mi-e munte și mănânc piscuri, rămâne scuipat până la urmă, ceva printre dinți, sau printre priviri, un fel de disperată turmă, un fel de învinse oștiri. Rămâne până la urmă cuvântul... Finalul menționatului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să fie o simplă onomatopee, o interjecție care ți-a scăpat întâmplător, Văzându-l ahtiat după răspunsuri capitale. Oricum, cuvântul e antologic, ai intrat în istorie Cu un singur cuvânt, acest "Nevermore" (...). De ce taci? Ți-ai impus că nu caști pliscul de teamă Să nu te repeți? Sau e la mijloc o filozofie mai adâncă decât existențialismul? Care a venit și s-a dus de-atunci, îți spun în paranteză. (...). Știam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
minciună; pentru minte; miros; mîncare mîncat; moară; mor; mu-mu; mură; murdar; mușca; mutră; naș; neagră; nedreptate; nimic; obișnuit; ochi; oral; organ bucal; organism; păcătoasă; pămînt; paradox; parlamentar; parte a corpului; parte a feței; pasiune; pene; periculos; peșteră; picătură; piele; pîine; plisc; poftă; probleme; prostie; puf; pufos; pungă; pupă; pupă-mă; răbdare; răutăcioasă; răutate; relaționare; respingere; respirație; rîde; rîu; de rîu; rotund; rotundă; rujată; salivă; sărut; scanare; scuipat; senzuală; sex; sfîntă; simț; simțuri; sincer; slobodă; sobă; spălat pe dinți; speranță; spune; spurcat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
le înăbușe, cuvânt de cuvânt,/ Stelele depuse la temelia ta pământ". Existența este comentată și într-un fel de fabulă, "Păianjenii", în care "mor de boală ori de moarte bună/ și de căldură uneori, și de frig,/ și câteodată, în pliscul uscat al păsărilor cântătoare". Ideea se complică în poemul "Peștii", în care cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se încheie lăsând impresia că seninătatea fântânii, cercurile clare de apă sunt stări aparente, dincolo de ele, în adâncime, stă ființa bântuită de dorinți, pământul, noroiul menit să putrezească în propria lui nuntă. "Curând se face ziuă, senin din nou e pliscul ciorii/ Senine gheare, senin și iepurele mort/ Sticlos aproape totul, astfel încât mă port/ și eu la fel de fals, precum ne-mbracă zorii./ Sunt iarăși în picioare, mă bucur că le am,/ Mă curăț de nămolul ce parcă mă-nveșmântă./ Ce fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu Cînd îi da cu mătura pe pat, vine uliul la găini. Să nu săruți puii cît îs mici la plisc, că-i mănîncă uliul. Să nu mături vatra cu mătura, că vine uliul la găini. Cînd dai cenușa afară vinerea, și lunea îi rău, că vine uliul la găini. Cînd vine uliul la găini, să azvîrli în el cu o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care sunt semne rău-prevestitoare (Nechifor Lipan, întors cu spatele trece o apă), scotocește în memoria afectivă și neliniștea devine bănuială, se conduce după semnele naturii, și nu după calendar. Altădată, semnele vin din timpuri mitice (cocoșul s-a întors cu pliscul spre poartă, dând semn de plecare), bănuiala devine certitudine și se hotărăște să plece în căutarea soțului; căutările din labirintul interior, dinlăuntrul Vitoriei semnifică parcurgerea drumului de la întunericul neștiinței la lumina certitudinii. Având nevoie de purificări sufletești, ea face rugăciuni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri și lacuri fuseseră lăsate la locul lor. Am văzut chiar, în parcul unei clădiri a Freie Universität, o pasăre de pradă năpustindu-se spre lac și înălțîndu-se apoi spre cer cu un pește în plisc. Berlinul de Vest nu devenise totuși un oraș-provincie. Rămăsese un oraș-capitală, păstrîndu-și rețelele de trenuri U-bahn și S-bahn, biblioteca și cea dintîi orchestră a lumii. Însă era o capitală-oază fără suburbii ori periferie, fără un ținut interior, fără ținut, chiar
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
L4T7C8U4R7Nx ; Aceri - Quercion, Quercion pedunculiflorae, Me., Tx., In., De. ORD. GERANIALES FAM. OXALIDACEAE *Oxalis acetosella L. (Măcrișul iepurelui) - H.(G.), Circ. Frecv., se.fa.-e.bo.; L1TXC3U6RXN7; Fagetalia, Vaccinio - Piceetea, Petasition officinalis, Al. FAM. GERANIACEAE *Erodium cicutarium (L.) L´Herit (Pliscul cocorului) - T., Cosm. Frecv., z.step. se.go.; L8TXC5U3RXNX; Veronico - Euphorbion, Panico - Setarion, Koelerio - Corynephoretea, Lolio Plantaginion *Geranium phaeum L. (Pălăria cucului) - H., Eur. centr. Frecv., z.silvost.-se.fa.; L8TXC3U5R6N5; Alnion viridis, Galio - Urticetea, Trifolion medii, Alnion incanae *Geranium
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu câțiva centimetri deasupra acoperișului, și căzu la loc, adormind aproape de îndată. Inginerul coborî spre oraș. Piața principală era pustie, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde de argint - Și din ce în ce mai mândre, mai înnalte, mai frumoase Sunt pădurile antice, ele-ngroapă-ntunecoase Cu-a lor vârfuri munții mândri, stâncile ce-n cer se-ntind. {EminescuOpIV 129} Cât de lat să mișce-un fluviu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din codri, în câmpii fără de fine, Cari verzi și înflorite, mîndre-n soare se întind. Dar cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare - El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest caimac al țărănii. O inimă de poet pe un afet de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca a unui pește pe uscat ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva însă renunța repede ! Basarabiul... forul tutelar de care aveau nevoie când le era lumea mai dragă părea intangibil, știindu-i slăbiciunea în felul acesta îi închidea pliscul. Astfel când au fost alegeri, Berti l-a menajat în ziua aceea; l-a ținut pe lângă el, au mers împreună la o ciorbă iar la prânz au intrat cu toții la ședință. A fost pierdere de timp ! Secretarul pe secție, maistrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
subțiri și ascuțite, fețe albe și păr negru, care aveau limbă iute și corăbii iuți înjghebate într-o mare de ostroave și limbi de pământ unde neamurile abia se ridicau la viață, și negustori cu ochi înguști și nasuri ca pliscul păsărilor de pradă, mereu dornici de sclavi ieftini și de înșelăciune, lăsîndu-se nu de mult spre mare dinăuntrul ținutului unde se așezase neamul hananeu. Veneau spre aceste țărmuri gălăgioase păstori cu piei de oaie, cu unt și caș, sau pescari
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai civilizați decât presupunem și mai artificiali: salutăm și adăugăm și o metanie la salut. Această dramă mi se pare mai imensă decât toată bătaia". Apariția locutorului în enunț semnifică, pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aceasta era făcută În așa fel Încât să nu fie nici o Îndoială că profilul din spatele măștii aparține unui evreu. Graficienilor ălora de la Der Stürmer le place la nebunie să deseneze un nas mare, iar cel de aici era un adevărat plisc de pelican. M-am gândit că era lucru curios să găsești așa ceva În biroul unui respectabil om de afaceri. Făcându-și apariția din celălalt birou, tânărul anemic Îmi oferi explicația acestui fapt: — Nu mai durează mult până te primește, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu frunzele galben-aurii ale toamnei, Taci! Nu-ți permit să te vâri cu pliscul tău ascuțit în gândurile mele cele mai intime, Dragul meu, Nu-mi spune dragul meu! De la bun început ți-a spus părintele, leapădă-te de pielea lucioasă a sedimentelor culturale, fii cât mai simplu! În loc să-ți plăsmuiești cu efort uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Îmi amintesc de toată lumea pestriță, venită prin antreul spoit, în care abia avea loc mașina de bucate de-a lungul peretelui din fund. A intrat fata tinichigiului de peste drum, neagră ca o bivoliță, cu ochii rotunzi și nasul ca un plisc lustruit. Ținea mâna, ca și cum ar fi avut în ea un gât de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niște neamuri din provincie, copilul mort al unui tată dispărut. Fata tinichigiului, întâlnindu-mă odată, îmi spuse că mezina lui madam Fișic s-a obicinuit să vină numai cu trăsura acasă. - E sănătoasă? am întrebat-o indiferent și fata cu pliscul lustruit mi-a întors spatele, după ce m-a sfredelit disprețuitoare, cu ochi de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe Laura, după multe săptămâni, o însemn acum, ca să mi-o păstrez albă și ferită de umbre. Soarele să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de viață dintr-o altă galaxie, dar e vorba de o operațiune militară“, iar tu ai fi răspuns: „Cerule, Îmi pare rău, dar pe mine să nu contezi“? Așa ai fi procedat, Ted? — Păi... Atunci, mai bine ți-ai ține pliscul, spuse Barnes. Fiindcă m-am cam săturat de atitudinea voastră! — l-auzi, i-auzi! spuse Beth. — Eu personal am impresia că ești surescitat, zise Ted. — Eu personal am senzația că ești un catâr egocentric, ripostă Barnes. — la stați o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]