3,630 matches
-
te tunzi?... A, nu, nu, - exclamase oripilat - exclus!... Dar cum de făcusem eu, pînă atunci, de nu-și dăduse seama că nu îl tutuiam?... Asta îl mira. Și îi dădusem, la iuțeală, cîteva exemple de eschivare, de ocolire atît a pluralului cît și a singularului, - omițînd pronumele... Trebuie să spun că G.B. era un om în fond foarte bun și că avea, în cele din urmă, un humor colosal. De pildă, în ziua aceea a revelației sale din piața Amzei, strigase
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
de secol, însă mesajul este departe de a fi la fel de clar, de univoc: "Cu buzele lipite de cuvintele de nerostit pe care le sărutăm, ne mișcăm într-o cameră înzestrată cu nenumărate balanțe lascive, gigantice și delicate" etc. Persoana întîi plural (caracteristică manifestelor avangardiste) se va transforma, în prozele lui Gellu Naum, în persoana întîi singular. Gellu Naum, Întrebătorul, Editura Eminescu, București, 1999, 526 p., f.p.
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
și a urmelor: imaginile lui Dumnezeu răspândite în sufletul omenesc și în Natură, și urmele lui, care sunt imagini mai puțin bune, mai puțin pure, mai puțin vizibile, dar întotdeauna prezente. Dacă Thales spusese: "lumea e plină de Dumnezei", la plural, Sf. Augustin pune la singular afirmația lui Thales: "lumea e plină de Dumnezeu". Dar ceea ce face Sf. Augustin - și, după părerea mea, e foarte important pentru întregul destin al artei occidentale - e faptul că stabilește un fel de triunghi: sufletul
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
productivitate lexico-morfologică: se pare că în vorbire second hand a căpătat (transfer metonimic perfect normal) și sensul de "magazin unde se vînd mărfuri la mîna a doua"; cu acest sens, a devenit substantiv neutru, articulabil, apt să primească desinențe de plural. La fel de firească e și abrevierea sintagmei, prin păstrarea primului său element - transformare perfect paralelă cu cea petrecută cu decenii în urmă în vorbirea familiară, cu blue jeans - deveniți blugi. și în cazul blugilor (concurați acum de mai eleganta refacere jeanși
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
Rodica Zafiu Noutățile limbajului informatic, intrate rapid în uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
Chiar și printre profesorii de română. La un examen recent la o școală de poliție, profesorii care au propus chestionarul de limbă (viitorilor polițiști pretinzîndu-le o astfel de probă, ceea ce nu e rău!) au introdus în grilă, în mod neprofesionist, plurale de substantive nefixate într-o formă unică, așa încît candidații au fost siliți să aleagă o soluție acolo unde erau două și au fost depunctați dacă n-au ales-o pe aceea din barem, care însă nu coincidea totdeauna cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
cei mari fac și presiuni sexuale față de cei mai mici, își bat joc de ei, îl iau pe cîte unul cu ei în pat și spun că e "bidiviu"". Un înțeles aparte, pe care substantivul îl are mai ales la plural, e cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin metaforă, cai - iar ideea de număr mic se asociază ușor cu aceea
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
panacota "a fura din buzunare" și panacotist "hoț de buzunare". în dicționarul de argou al Ancăi și al lui George Volceanov (1998) sînt reluate unele dintre sensurile citate, dar apar și forme mai bizare: un substantiv cu singularul panacota și pluralul panacoturi (cu indicația - probabil eroare de tipar - masculin) este explicat ca: "înghesuială, aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
sufixe specifice (panacotar, panacotist) mi se pare paralelă cu cea care a transformat un împrumut recent din engleză - racket - din nume al acțiunii (de obținere ilegală de bani, prin șantaj sau violență) în nume al agentului specializat (tâlhar, jefuitor), cu pluralul, frecvent în româna actuală, rackeți.
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
să ne inventăm altele noi. Poate că în acest an ne vom ocupa mai puțin de false teme importante și de primejdii inventate ad hoc și vom fi mai atenți la problemele ignorate, care tind să se eternizeze. Folosesc acest plural cu gîndul la cei din breasla mea, nu la politicieni. Aceștia din urmă vor renunța la falsele teme numai în măsura în care nu vor găsi în mass media ecouri prielnice pentru a se agăța de ele. Poate că vom vorbi mai puțin
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
suflet profan, de problemele învățământului, e o terminologie care poate concura ușor cu cel mai formalizat limbaj matematic. Și majoritatea temerarilor se opresc aici. Pentru că e mult mai ușor să judeci niște cuvinte după suprafața lor: curriculum (și antipaticul lui plural, curricula), manuale alternative, arii curriculare și cicluri de învățămînt, trunchi comun și (ceva de tot misterios) CDS (Curriculum la Decizia Școlii), standarde de performanță, evaluare sumativă... și multe altele. Toate acestea par achiziții ale ultimilor ani, anii de reformă a
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
foarte interesante din punct de vedere lingvistic, dar care au fost mai puțin discutate și analizate. în textele publicistice actuale apare, de exemplu, destul de des, o construcție foarte obișnuită a limbii vorbite, în care adjectivul bun determină un substantiv la plural cu referință temporală (mai exact, desemnînd o unitate de măsurare a timpului): ani, luni, săptămîni, zile, ore etc. Iată cîteva exemple: "au poluat pămîntul și solul pe ani buni de acum înainte" (Dilema 277, 1998); "aflat de cîteva luni bune
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
e glosat ca "a fi supărat, a avea o stare depresivă" (formulare cam comică), iar sictirit înseamnă "supărat, plictisit, enervat". în Dicționarul de argou și expresii familiare al limbii române (1998) de Anca Volceanov și George Volceanov, sictir (neutru, cu plural în -uri) e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
Rodica Zafiu A fost deja observat faptul că în română substantive abstracte sau nume de materie care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de mult o dovedesc chiar exemplele de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja impuse și banalizate; li se pot adăuga cupluri singular/plural în care distanța semantică e chiar mai mare, de
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de mult o dovedesc chiar exemplele de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja impuse și banalizate; li se pot adăuga cupluri singular/plural în care distanța semantică e chiar mai mare, de genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de mult o dovedesc chiar exemplele de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja impuse și banalizate; li se pot adăuga cupluri singular/plural în care distanța semantică e chiar mai mare, de genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai veche se accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în Corectitudine
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
ediția a II-a, 1997), cu exemple ca agerimi, inchietudini, bagatelizări ș.a. (p. 57) și cu observația interesantă că abstractele cu conținut negativ se concretizează mai ușor: nedreptăți e mai frecvent decît dreptăți, imprudențe mai normal decît prudențe. în lista pluralelor frecvente azi ar trebui să intre desigur forme ca muzici - "invazia de muzici, care mai de care mai sofisticată" (revistă on-line, 9.08.1999) și politici - "eșecul politicilor reformiste impuse din afară" (Jurnalul național 197, 1994, 3). Merită semnalat și
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
semnalat și cazul unui substantiv ca evidență, care nu are în principiu plural cînd apare cu sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
cînd apare cu sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
administrație) are o indicație stilistică ("limbajul birocratic") și e definit ca "dovadă, în special în copie, a unor operații, proceduri etc. desfășurate de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său sens, cel foarte abstract. Mai multe fragmente recente ilustrează tratarea noțiunii abstracte ca un caz particular, individualizat: substantivul e nearticulat, precedat de demonstrativ - "în fața acestei evidențe, candidații au purces la treabă" (Evenimentul zilei, 2.06.2000
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
cu respectul publicului, S. a găsit de cuviință să-l atace în forță pe B." (ib.) - și chiar însoțit de articolul nehotărît: "O evidență cît roata carului și totuși ocultată mediatic" (Luceafărul, 14, 2000, 3). Un citat atestă trecerea la plural a substantivului, într-un context nu tocmai fericit, dezvoltat în jurul unui pleonasm - evidențele sînt clare -: "Acum, este inutil să ne întrebăm cît de mult au contribuit moșmondeala, matrapazlîcurile, populismul (...) la dezastrul economic în care ne aflăm. Evidențele sînt atît de
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
la dezastrul economic în care ne aflăm. Evidențele sînt atît de clare încît pentru orice om rațional insistența în prezentarea acestora e de domeniul absurdului" (România liberă = RL 439, 1991, 1). O adevărată eroare poate fi folosirea unei forme de plural în expresiile fixe în care cuvîntul e folosit cu un sens specializat și numai cu formă de singular. în Corectitudine și greșeală, Valeria Guțu Romalo cita și transformarea sintagmei pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de algerieni au fost omorîți" (RL 2072, 1997, 1). Dacă pentru o perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine delimitat ("începuturile anului", "începuturile săptămînii"!?). în asemenea situații, permisivitatea tendinței de extindere a pluralului pare să se blocheze.
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine delimitat ("începuturile anului", "începuturile săptămînii"!?). în asemenea situații, permisivitatea tendinței de extindere a pluralului pare să se blocheze.
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]