789 matches
-
ca să uit că sunt frunză sub pom într-un dans de tăceri brumării. Ai să vii, ai să pleci, am să mor așteptând să mă vindec de noi, și de tot, hohotind ca un zeu de nimic, ca o iarnă plutind în orașul cu veri, doar în gând. Mi te las să mă uiți, dacă ai amintiri Te ucid și te sorb dintr-o cană de ger Îmi beau viața cu spini și cu lanțuri de fier Și iubirile ning pe
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
făceau orice, spre mulțumirea Domnului, când învia în sufletul lor. Astăzi...stau și mă întreb: cine a furat copiilor această mică fericire, spre nemulțumirea blândului Iisus? Nu a furat-u nimeni. Acest obicei a apărut și a dispărut ca un fulg plutind ușor pe apa Timpului. Iar eu am fost fericitul care a trăit acele clipe, plutind nepăsător pe fulg. Năstase MARIN (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”- Galați, 2005) Referință Bibliografică: CÂȚU-MÂȚU-partea a doua / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
versuri, și-i târziu... se pregătește iarna în norii cerului, se-ncheagă gheața rece în palma gerului, ne amintește câmpul de grâu, de flori, de iezi, se bucură copiii de primele zăpezi, se-așterne încet bruma - argint pământului, se duce plutind, viața, în zborul vântului. 9 noiembrie 2010 Referință Bibliografică: Noiembrie / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NOIEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367575_a_368904]
-
II. ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII"-FRAGMENT, de Mariana Didu, publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Mariana Didu Romanul ,,Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau întruna despre necunoscuta misterioasă, despre misterioasa ei biografie, despre obiceiurile ei de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367587_a_368916]
-
Respiră dragoste-spuneau alții mai maturi -care, ziceau ei-știa să aprindă focul și să trăiască altcumva decât ceilalți ... Citește mai mult Mariana DiduRomanul ,, Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau întruna despre necunoscuta misterioasă, despre misterioasa ei biografie, despre obiceiurile ei de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367587_a_368916]
-
FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII"-FRAGMENT Autor: Mariana Didu Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mariana Didu Romanul ,,Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau întruna despre necunoscuta misterioasă, despre misterioasa ei biografie, despre obiceiurile ei de a
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
EU. Din templul său, cu ajutorul Meduzei, tănăra nimfă cu păr frumos, Perseu începe căutarea timpului pierdut prin valuri plesnite-n noapte. Pare absurd dar e logic, - Așa a fost Voința lui Dumnezeu! Reții doar gestul ei din gară, ochii ei plutind de dincolo de timp, secundele lui niciodată sunt geamuri, când tânăr reflectau speranța, acum prăfuite, citești printre rînduri, fum și pseudo-stele. Nu s-a pierdut, s-a rătăcit, dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea. http://www.youtube.com/watch
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
declarațiile autorului: „Niciodată nu am scris poezie în mod neserios”, spune Ionatan Piroșca. „E ceva neserios în a respira ? De fapt, totul a decurs cât se poate de dramatic, aș spune. Întreaga mea biografie poate fi privită ca o corabie plutind pe o mare. Numiți marea aceasta poezie, apoi imaginați-vă toate furtunile și toate pânzele care poartă această corabie până se rup și furtunile, dar și pânzele... Numai susurul blând și subțire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
iubesc frumos și poate sper În visele frumoase sau limpezimi de cer Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze, Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze? Sunt barca în derivă sau vasul împânzit Plutind în albăstrimea oceanului dorit În care își dau mâna în prospețimi de alge Lumina și iubirea ’nălțate pe catarge? Sunt întrebări o mie ce-mi macină ființa Simt cum se-aprinde-n mine o flacără, dorința De-a desluși mistere ce tainic
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
vulcanul interior ori ieși cumva învingător din meciul contrastelor Verticala șade la taifas cu orizontala Reinventează povestea băncii așteptărilor, apoi lasă copacul vieții să înflorească, într-o primăvară înveșmântată în iarna de acum a valorilor umane Cu viață pe viață plutind calc apăsat verbele să le simt textura Între mine și ele un copil ascultă cântecul cerului și ruga mamei plătind focului scânteile care sar neîncetat din propriul său foc de tabără prin care crește Mirul îi prinde fruntea în steaua
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
distinge contururile reale ale profunzimilor Creației lui Dumnezeu, susținătorii anti-spiritului postmodern propun drept unică soluție „viabilă” de tip globalizant o scenă de teatru societar completamente goală, lipsită de artiști, public și decor - practic, o mare de „suflete moarte” (N.V. Gogol) plutind în derivă în spațiul tulbure al contemporaneității -, dominată însă de un regizor crud, hidos, cu falangele membrelor superioare îndreptate amenințător către decadență și moarte și un nume ce sună aidoma unui cântec de ghilotină plesnit în timpane vieții - Baphomet. Dacă
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
în „Lacul Lebedelor” al lui Ceaikovski pe marea scenă a Teatrului Mare din Moscova. Noi suntem spectatorii privilegiați al acestui măreț spectacol oferit gratuit într-o sală imensă cum este această pădure. Uite cum coboară cele două frunze de arțar plutind deasupra noastră. Suntem spectatorii acestui mirific spectacol al vieții fără de cuvânt. Mai are oare cineva timp astăzi să se gândească și să privească prin ochii inimii la toate astea? Mai poate oare cineva să se bucure și să sufere împreună cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
în „Lacul Lebedelor” al lui Ceaikovski pe marea scenă a Teatrului Mare din Moscova. Noi suntem spectatorii privilegiați al acestui măreț spectacol oferit gratuit într-o sală imensă cum este această pădure. Uite cum coboară cele două frunze de arțar plutind deasupra noastră. Suntem spectatorii acestui mirific spectacol al vieții fără de cuvânt. Mai are oare cineva timp astăzi să se gândească și să privească prin ochii inimii la toate astea? Mai poate oare cineva să se bucure și să sufere împreună cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
-mi dori moartea, începând să înțeleg altfel severitatea mamei, manifestată uneori. Dumnezeu s-a înduioșat, m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat aprobarea. M-am întors în cameră, am privit de sus și am ascultat totul în continuare plutind în tavan, apoi am intrat în propriul corp fără să mă întrerup din mirarea că nimeni nu a observat moartea mea căci pe mine mă marcase profund. Nu pot să vorbesc nici acum despre acest episod din viața mea fără
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
acum Grațiile mă cheamă înspre Avalun. Doar în Eliseum redevin eon... Dulce status-qvo! Kyrie Eleison! Dar nu-i la fel Raiul pentru orișicare, Ci dup-a sa fire,tot altfel apare. Unul vede-ntinsă de-aur o câmpie, Asupra-i plutind o ceața-argintie Ce colo se leagă parca într-un nor, Colo se desface în râu plutitor.. Mii de gâze zboară in râuri fluide Către locu-n care cerul se deschide Dezlegând în arc a stelelor maramă Astfel să se-arate luna
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
ilustrarea acelor pagini cu moara luată de apă arzând în flăcări... De căpcăun tot nu scăpase, de acolo de pe o stâncă, deodată s-a aruncat într-un hău; aluneca undeva în gol și golul nu se mai termina, se ducea plutind ușor cu niște aripi mari de ceară ca un Icar hăituit de demoni... Se trezi din visul ei și privi în jur, era liniște; singură în cupeu, medită la visul ei, cine era acel căpcăun care-i înfiorase copilăria?, citea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ce poartă numele sfanț de ION și un omagiu de suflet pentru MAMA, cea mai minunată ființă de pe pamant, care este alături de noi toată vită cu iubirea ei nețărmurita. MAI TRECU UN AN... Doamne, măi trecu un an Că barcă plutind pe val... Și pe ceață și pe soare, C-așa-i viața trecătoare. La mulți ani cu sănătate, Sfinte Ioan, să ai de toate! Diri-diriii... diri-da! Ține-o, Ionele, așa, Nu te da, nu te lasă!... Că odată-i ziua
IONELE, COPILUL MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350038_a_351367]
-
-n balans!... Poate ești aproape!.ești..în penumbră.!?.. Inima-mi, ceas curgător, pleacă-n trecut Să te găsească, așa, cum te știa: Pe frunte, blând, punându-mi un sărut, Potrivind, pretutindeni, armonia... ....................................................... Privesc fotografia prinsă-n ramă... Și,.. mă opresc plutind...dorul apare... Îmi e așa de dor -de tine- mamă, Că mă înec în plânsa respirare!.. Referință Bibliografică: MAMĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse
MAMĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350058_a_351387]
-
gânduri să-mi schimb, O voi face cât se poate mai atent. Am să revin cu pași ușori de vals, Spre țărmul realității certe, Părerilor entuziaste să dau glas, Pentru a fi cât mai puțin inerte! Dar nu! Rămân mereu plutind ușor, Spre țărmul mult visat, sub cer, Împins cu forță de un vânt uluitor, Pierzându-mi oarecum punctul de reper. Îl regăsesc, fără prea multă căutare, Pierzându-l iar, pe când în fine, O revenire nu întâmplătoare, Mă readuce iar la
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > IUBIREA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IUBIREA Iubirea ca un zbor lung Plutind pe cerul senin, În spații ce nu-i ajung În sufletul parcă prea plin. Iubirea aduce adieri Peste gingașele narcise, Ieșite din primăveri Cu petalele deschise. Iubirea, zâmbete noi, A sufletului încins, Mătasea buzelor moi Sensibile de nedescris. Iubirea, o
IUBIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361783_a_363112]
-
de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
mi-a plăcut cel mai mult. Reconfortantă de privit, mai ales vara. Peisaj de o puritate absolută pe care ar trebui să scrii deasupra: Interzis accesul omului! Am privit-o îndelung și parcă mă simțeam desprinzându-mă de pe pământ și plutind. Nu, nu plutind, ci zburând. Ca o larvă care trece de la condiția de cocon, la cea de fluture. Și parcă auzeam a nu știu câta oară îndemnul: Să nu priviți la cele de jos, mai mult decât la cele de
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
cel mai mult. Reconfortantă de privit, mai ales vara. Peisaj de o puritate absolută pe care ar trebui să scrii deasupra: Interzis accesul omului! Am privit-o îndelung și parcă mă simțeam desprinzându-mă de pe pământ și plutind. Nu, nu plutind, ci zburând. Ca o larvă care trece de la condiția de cocon, la cea de fluture. Și parcă auzeam a nu știu câta oară îndemnul: Să nu priviți la cele de jos, mai mult decât la cele de sus! Și eu
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îți scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii lasciv irișii narcisiști urcăm în trenul pentru vii de
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]