979 matches
-
mea să știți că totul rămîne la fel, de asta puteți fi sigură. M-aș simți ca naiba să știu că o să-mi porți de-acum înainte pică din nu știu ce cauză, spuse Angelina. — Nu e cazul, o asigură încă o dată Poștașul, pregătindu-se să iasă, unde e scrisoarea pe care o aveți pregătită? își aminti să întrebe. Chiar aici, spuse Angelina, strecurîndu-i un plic subțire în buzunarul hainei, să nu-ți închipui c-am uitat, gîndește-te numai la cîte nopți n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acolo unde nu trebuia. Dar, numai de dragul lui, mai merita oare să te mai sacrifici? Mai gîndește-te încă o dată bine cu ce poți și cu ce nu poți fi de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să le triez înainte. Și-ar fi dat seama dacă umblam cu fofîrlica. Vrei să spui că știa ea dinainte cîte scrisori punea în fiecare și la poștă cutare sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fac în clipa asta, dar poți s-o iei ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-odată o să afle Milițică de la cine a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Noroc c-a început iar să iasă în lume. Atîta timp cît e sub ochii noștri poate fi supravegheat mai bine, îți dai seama imediat ce are în tărtăcuță, ce tîmpenii mai pune la cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se mute în bîrlogul de lîngă Bordei unde și-a încropit afacerea aia falimentară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
veverița. Ce e așa de complicat? — îți spun eu ce e, îi răspunse Timișoara, un singur lucru: mă tem doar că ceva neprevăzut o să strice totul. — N-o să se întîmple, știm foarte bine cu cine avem de-a face, spuse Poștașul. — Mă bucur să aud în sfîrșit asta, spuse Timișoara, sper că-ți dai seama că am motivele mele să pun răul înainte. De ani de zile am dat peste tot felul de capsomani care s-au dat mari că-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că-i au la mînă cu tot felul de matrapazlîcuri atît pe el, cît și pe Bătrîn, însă totul a fost apă de ploaie. — De-aia crezi că nu sînt nici eu în stare s-o scot la capăt? zise Poștașul, cu cine vrei să mă compari? — Dacă te-ai gîndit la toate, sper că ai luat în calcul și garda personală a lui Roja, spuse Timișoara. — Cine? La ăia trei nu li-s boii acasă! spuse Poștășică. E păcat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un timp încoace a ajuns o modă? Toată săptămîna Roja umblase ca un bezmetic pe străzi, nu dormise mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dora era cea care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea aceea Dorei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și ar fi vrut să schimbe două vorbe cu stăpâna casei - Între patru ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mihai, continuînd să se plimbe. Acum, Săteanu nu poate fi chiar așa de ușor bătut, iar peste ani, cînd tînărul va fi un bărbat în toată puterea, Săteanu va fi o umbră ce-și va aștepta, lunar, pe-o bancă, poștașul cu pensia. Nu cred că de bătaie e vorba precizează Ion. Ăla de venea pe la noi a terminat înaintea noastră, așa au aflat cei din sat, Științele Juridice. Și-a dat și doctoratul. Lucrează destul de sus, pe la București. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă epistola n-a urmat traseul obișnuit, n-a avut nevoie de plic, de timbru, de ștampile. Precis nu un poștaș, ci un altfel de mesager a dus-o acolo unde era hărăzit să ajungă, printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Și ce grozav ar fi ca Mateiul mic, după ce se va lămuri cum arată viața și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care ar fi meritat să aspire la un tratament diferit; dar ce s-a făcut e bun făcut: e imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu se oprise la poartă să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă, fetița apelă la ajutorul bunicii în "afacerea bicicleta". Întotdeauna găsea la ea rezerva necesară. Ca și altă dată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își consumase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori femeie, fără să te uiți la expeditor, tânăr sau bătrân, după scris. Fiecare amănunt contează: forma și culoarea plicului, ștampilele și, În sfârșit, timbrele. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drept, domnu' Precup, și că mâine mă pensionez. Noi și exportăm sare. La unguri, bunăoară. Fără sarea noastră gulașul lor nu face doi bani. Lasă gulașul, Sebastiane, și să ne Întoarcem la viață, zise Precup tăios, vădit nemulțumit de verva poștașului. Ignorant până acum câteva minute, iată-l ținând lecții de comerț internațional. Că bine ziceți, domnu' Precup! Ăștia nu merită să ne ocupăm de ei, chit că ei, de-ar putea, ne-ar Îndesa undeva sarea cu Istorie cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]