6,499 matches
-
cu „sărăcia” de har a cărora Ada se identifică; dar și cu propulsia lor spre cer). Chiar și-n plină dramă de amor, printre ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu ochiul deschis,/ Aievea mă fură/ Un limpede vis” etc. (Sub poale de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
spre cer). Chiar și-n plină dramă de amor, printre ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu ochiul deschis,/ Aievea mă fură/ Un limpede vis” etc. (Sub poale de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
fulgera-n ființă” (Artă poetică). Legăturile cu universul au o severitate care le scutește de insistența metaforică ori de o discursivitate adjuvantă, acordîndu-le un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere, un craniu/ schițează un surîs spart” (La candelă). Poetul cultivă conștiința unui proteism solemn, reflex al eterogeniei universale, cu sursă demiurgică: „Din infinit, poate de sus,/ o mînă mă crea/ și mă greșea,/ sau mă-ntocmea în multe
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
un briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii de fereastră, mă scarpin, casc, iar silueta mea plonjează brusc în pupilele motanului. Of, agitație dementă în ceruri! Întinderi de nori, cu diverse viteze se adună în aceeași direcție purtând în poală scântei împachetate și umbre misterioase. Jos de tot, furnici negre se învârtesc în curtea pătrată. Asemenea dimineți ating ceva în mine. Întreaga zi se izbește de ziduri ca un balon în vânt, iar spre seară se sparge... - Și totuși, aș
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Părtinitor e Universul, sau poate că eu Cu tălpile-mi aspre rânesc poala lui Dumnezeu? Că pe-o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
Prin geamul sărutat de Dumnezeu Sub fruntea lumii de odinioară Prietene, strivesc un curcubeu Și-l pîngăresc cu lunga-mi oboseală. În poala mea doar îngerii desculți Îmi calcă truda urmelor de iarnă Spalîndu-mi tălpile cu rătaciri cuminți Ca să mă-ntorc la poarta ta în goană. S-o ung cu mirul lumii dealtadată Și creștinându-ți gherghirul dintre tîmple S-adorm altarul miradelor
UNUI PRIETEN. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_457]
-
poezia „Autoportret” și în volumul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, până la vârsta de patru ani a fost „mut că o lebădă”, neputând articulă nici un cuvânt. A urmat cursul primar la Scoala Germană din orașul Sebeș iar liceul în orașul de la poalele Tâmpei, unde s-a familiarizat de timpuriu cu opera lui Friedrich Schiller. Primele poezii i-au apărut în anul 1910 în revistă „Tribuna” din Arad, iar primele eseuri filosofice întitulate „Despre intuiție în filosofia lui Bergson” în anul 1914, semnate
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
fetele ei. Gârbovită lângă sobă, împletește cu andrelele ceasuri în șir. Uneori își întoarce capul spre ușă și ochii i se umplu de lacrimi. Nu mai are putere să aștepte. Când Jean îi trece pragul, își lasă încet mâinile în poală și timpul se oprește în loc. Remușcări, reproșuri, explicații, de mii de ori rostite în gând, nu-și găsesc drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
pe ei și numai pe ei, halterofilul care s-a gîndit la această soluție de protest în Australia uită, de neiertat, că a ajuns acolo pe banii unei țări, nu din economiile sale, și că ideea de a-și pune poalele în cap nu-l privește numai pe el, ci și pe contribuabilii pe ai căror bani a ajuns la Jocurile Olimpice.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
vedea cum arde sonda. Unul din motivele pentru care plecau așa de devreme era și că aici opreau caii să se odihnească în timp ce pe mine mă sculau să văd spectacolul. Caii ar fi preferat să meargă prin Govora căci la poalele dealului Groșet (Județul Vâlcea fiind bogat în dealuri și văi) era o fântână cu apă sarată că mă întreb cum de o puteau bea oamenii, că prea era sărată, era saramură deabinelea. Știu că am încercat și eu să beau-dar
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
drumul dinspre Târgul-Jiu, HorezulGovora-Ocnele Mari-drumul pe care veneam eu-cu drumul de Craiova-Drăgașani, înseamnă că eram în Râmnic. Prima casă pe stânga era atelierul mecanic al lui Gheorghe Niță (toată luma îl cunoștea) apoi câteva case până la un cimitir la poalele dealului Petrișor. Mai târziu aveam să știu că era cimitirul protestant după care era un loc viran și apoi, până la podul peste râul Olănești, niște cârciumi. Cârciumi de mâna a doua unde veneau țăranii cu vite pentru târgul de animale
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
nu înțeleg că integrarea prea rapidă a României în Uniunea Europeană ar însemna o tragedie pentru țară. A fi membru în U.E. nu înseamnă, așa cum se crede la noi, beneficierea automată de ajutoare și nici că investitorii se vor buluci la poalele Carpaților. A fi membru în U.E. înseamnă, în primul rând, o acerbă concurență, o competiție nemiloasă căreia economia de ruginoase a României nu i-ar rezista nici cinci minute! Ce concluzie trag de aici? Că nu suntem mânați de instinctul
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
gânduri bune aduci? Vorbea cu palmele frumos împreunate sub bărbie. Atunci, gărgărița, mare minune! Grăi, deși cu un accent ardelenesc: ,, No, că mi-e io, Gărgărița Rița, dar am știință a grăi cu omenetul..." Ti! Se mira Doica, ținând în poală ghergheful. Așa ceva nu mai pomenise. Dar culmea era alta. Culmea era că se împlinise profeția pe care i-o făcuse o ghicitoare țigancă, mai de mult, și care îi spusese că fata pe care o alăptase ea, pe Magdalena adică
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
a Înfățișat. I-a Învăluit inima și i-a cuprins ființa. Nu pentru că ar fi avut nevoie să i se destăinuie și nici pentru a-i cere sfatul ce trebuia să facă, ci doar așa ca să-și pună capul În poala ei și să plângă cum făcea atunci, În copilărie, când era bolnav. Căci „bolnav“ era și acum. Se simțea greu de atâtea gânduri și singur În bătaia vântului, amenințat de forțe oarbe și ucigașe. Un fulg ușor i-a trecut
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier, și pictor, istoric, geograf? Recurgi la hibridizarea genurilor cu
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să ia atitudine împotriva blasfemiei, altul, cu impecabil trecut democratic, vede comploturi și umbra nemiloasă a "liftelor păgîne" care-au pus gînd rău țarișoarei, altul, un stîngist cu vederi de dreapta, nu se sfiește să amenințe birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor peste cap oricând și în prezența oricui fac din scena publică o tabula rasa. Comentatorul de sport a fost și pe vremea comunismului un model al succesului. Astăzi, el este un model existențial. Insinuanți și cinici, pricepuți la intrigării joase
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
Dacă nu taci, îi spune ea oarecum în șoaptă, dar la un nivel al șoaptei proporțional cu intensitatea urletului, să știi că ți-o sug aici. Apoi, fără să mai aștepte vreun răspuns, îl saltă de subțiori, îi ridică brusc poalele cămășii, de sub care, pentru o clipă, i se zărește acea protuberanță firavă și neagră ce se pierde, însă, fără urmă, camuflată de capul femeii care se apasă între picioarele lui crăcănate și scheletice. Urletul încetează subit, o liniște aproape nepămînteană
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Constantin Țoiu 6 Oct. 1953. În sala de așteptare a haltei CFR Daneș din mijlocul Transilvaniei, o femeie ține în poala capul bărbatului ei adormit și care sforăie, în timp ce numără niște bani. Probabil vânduseră ceva la târgul din localitate. Când femeia m-a văzut intrând în salita haltei în care nu se aflau decât ei doi, s-a oprit brusc din
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce transformase țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
calitățile lui providențiale. Tind să cred că e vorba de-o bună adaptare la așteptările concitadinilor săi: atunci când clujenii au devenit peste noapte milionari, cu ajutorul "Caritas"-ului, primarul a știut să dea impresia că uriașul corn al abundenței rostogolit la poalele Feleacului i se datorează în mare măsură. Când a simțit că e de scos un avantaj serios speculând naționalist nemulțumirea față de catastrofala administrație "algoritmică" a făcut-o cu brio. Marea majoritate a acțiunilor sale se bazează pe valorizarea deșucheată a
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
ziarist democrat, cum se crede Ion Cristoiu, era cu totul ne la locul ei. Multe sînt țigăncile care nici în coșmarurile lor nu ar adopta tactica lui C.V. Tudor, pe care le-o atribuia Ion Cristoiu aceea de ridicare a poalelor în cap și de insultare a conlocutorului înainte ca acesta să deschidă gura. Dacă Ion Cristoiu, apărător al democrației, ar fi înțeles că și democrația are dreptul să secrete anticorpi, așa cum Corneliu Vadim Tudor s-a folosit de avantajele democrației
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Păsări negre, grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
n-are altceva mai bun de făcut decât să înalțe o altă șleahtă de burtoși la rangul de generali! Oare pentru ce fapte de vitejie? Doar pentru că sub ochii lor vigilenți România a devenit țara tuturor posibilităților? Pentru că aici, la poalele Carpaților, nu trebuie să te mai mire dacă, din senin, te trezești cu o ghioagă în cap? Sau dacă, întorcându-te seara acasă, o să fii doar înjunghiat, și nu executat cu mitraliera, așa după cum promite Vadim? Sper, de asemenea, că
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]