1,541 matches
-
un volum ce pare să lichideze un proiect, dezvăluindu-i, precaut și comemorativ, ruinele; prin praful care se ridică din prăbușirea unui edificiu, imaginea globală nu se întrezărește. Pactul ideologic, abia bănuit, nu-i mai folosește celui de-al treilea Poantă decât pentru a-și câștiga existența (adică o funcție modestă). Scriitura, noua lui scriitură, îl refuză, fie și sub forma unei banale implicări publicistice. Are loc o transformare de profunzime a criticului, echivalentă cu o reabilitare discretă și o șansă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
câștiga existența (adică o funcție modestă). Scriitura, noua lui scriitură, îl refuză, fie și sub forma unei banale implicări publicistice. Are loc o transformare de profunzime a criticului, echivalentă cu o reabilitare discretă și o șansă de supraviețuire demnă. Petru Poantă postdecembrist se îndreaptă spre o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucția unei atmosfere sau a coerenței unui grup, folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar. Apar astfel, cu această "filosofie" de reconstituire a atmosferei estetice a unui
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
devenea student: Clujul meu. Oameni și locuri. șIț O istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenților (2006) și Clujul meu.șIIȚ Anii șaptezeci (2007), ambele apărute la Casa Cărții de Știință, cu promisiunea unor continuări. Dacă primii doi Petru Poantă vor dispărea sau numai se vor estompa din ce în ce mai mult cu timpul, cel de-al treilea Poantă va rămâne, cu siguranță, multă vreme în memoria noastră. Clujul meu este în mare măsură (dar nu cu totul) diferit de Clujul lui Petru
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Studenților (2006) și Clujul meu.șIIȚ Anii șaptezeci (2007), ambele apărute la Casa Cărții de Știință, cu promisiunea unor continuări. Dacă primii doi Petru Poantă vor dispărea sau numai se vor estompa din ce în ce mai mult cu timpul, cel de-al treilea Poantă va rămâne, cu siguranță, multă vreme în memoria noastră. Clujul meu este în mare măsură (dar nu cu totul) diferit de Clujul lui Petru Poantă. Deosebirile, inerente între două subiectivități, provin din diferențele de experiență, de biografii și, până la urmă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
vor dispărea sau numai se vor estompa din ce în ce mai mult cu timpul, cel de-al treilea Poantă va rămâne, cu siguranță, multă vreme în memoria noastră. Clujul meu este în mare măsură (dar nu cu totul) diferit de Clujul lui Petru Poantă. Deosebirile, inerente între două subiectivități, provin din diferențele de experiență, de biografii și, până la urmă, de destin. Petru Poantă a fost un răsfățat al Clujului, eu un refuzat. Aveam premise comune în a iubi orașul studenției noastre. Amândoi veneam la
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
siguranță, multă vreme în memoria noastră. Clujul meu este în mare măsură (dar nu cu totul) diferit de Clujul lui Petru Poantă. Deosebirile, inerente între două subiectivități, provin din diferențele de experiență, de biografii și, până la urmă, de destin. Petru Poantă a fost un răsfățat al Clujului, eu un refuzat. Aveam premise comune în a iubi orașul studenției noastre. Amândoi veneam la Cluj (ca spre o țintă râvnită, salvatoare) din zone ardelene ceva mai îndepărtate, oricum marginale. Poantă este originar dintr-
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
de destin. Petru Poantă a fost un răsfățat al Clujului, eu un refuzat. Aveam premise comune în a iubi orașul studenției noastre. Amândoi veneam la Cluj (ca spre o țintă râvnită, salvatoare) din zone ardelene ceva mai îndepărtate, oricum marginale. Poantă este originar dintr-un sat hunedorean, a făcut liceul la Hunedoara și a descins cu mari speranțe în Cluj în 1965. Eu sunt originar dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
în acel moment, era o proastă recomandare pentru instituțiile oficiale ale regimului comunist, aceea de a aparține grupării echinoxiste. Ar fi nevoie de mai multe detalii pentru a mă explica, dar important e să subliniez faptul că evocarea lui Petru Poantă a fost citită de mine prin viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu-și propune câtuși
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
detalii pentru a mă explica, dar important e să subliniez faptul că evocarea lui Petru Poantă a fost citită de mine prin viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu-și propune câtuși de puțin să realizeze o reconstituire documentară, turistică, istorică sau subsumată oricărei alte convenții. Clujul său, strict personal, beneficiază de o tehnică a explorării secvențiale
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
în primul volum). Nu aș fi putut face o mai bună descriere a tendințelor interioare ale textului evocativ: pe de o parte, spre idealizare, pe de alta, spre utopizare - ambele puse sub un control sever. Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este îmbrățișat tandru de către oraș, prins în brațele catifelate ale catacombelor, ale cenaclului, ale străzilor primitoare și liniștite
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
odată cu afirmarea ca redactor la "Echinox" și apoi cu instalarea în oficiul de cronicar literar la "Steaua". Casa de Cultură a Studenților, pusă în contextul epocii și în contextul întregului oraș, are o biografie cu patru dimensiuni, descrise de Petru Poantă în toată complexitatea și interferența lor. Casa este mai întâi un edificiu arhitectural, o prezență fizică pregnantă, a cărei construcție socialistă își are istoria ei separată. În al doilea rând, Casa este o expresie a puterii politice centrale, așa cum se
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
ritualuri ale lumii moderne, concomitent cu subminarea, mai mult sau mai puțin discretă, a unor mituri oficiale" (p. 9 în primul volum). Pe lângă aceste dimensiuni, desfășurate pe zeci de pagini de istorie subiectivă și sociologie afectivă, există, după cum afirmă Petru Poantă, inspirat de Gaston Bachelard, și "casa mea onirică, locul unde au fost posibile câteva reverii culturale originare". Casa de Cultură a Studenților devine în acest mod un personaj fabulos, încărcat de istorie, politică, viață cotidiană și cultură - cultura în cele
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul festiv (în capitolul 3 din primul volum). Al doilea volum, consacrat anilor șaptezeci, înseamnă o revenire subtilă a criticului literar Petru Poantă, ce se insinuează sub masca sociologului exersat, pentru a alcătui o galerie impresionantă de portrete, de la Adrian Marino și Constantin Daicoviciu la Mircea Zaciu și Valeriu Anania, iar de aici mai departe până la Mihai Dragolea, Ion Mureșan și Ovidiu Pecican
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
mai departe până la Mihai Dragolea, Ion Mureșan și Ovidiu Pecican, proiectați într-o viață literară dinamică și plastică. Steliștii, tribuniștii, echinoxiștii, universitarii, publiciștii, cercetătorii, lexicografii, femeile și bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă, fragmente dintr-un film ale
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
literaturi ca din vis cu originalul ei, cu lumea despre care s-a scris. Povestirile Silviei Cinca sunt portrete cu mesaj, multe de tineri și copii, devoalate într-o lumină uneori prea dură, alteori cu nenumărate vinișoare lirice. Cheia, o poantă tragică, de fapt, se întoarce neașteptat în ușa imprevizibilă, de poveste. Un copil moare, într-un măcel identificat, prin sugestii aglomerate până la redundanță, cu Revoluția Română, și ia cu el obsesia unei mici vini, aceea de a fi furat o
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
Cronicar Noii sexagenari în deschiderea numărului 8-9/2007 al Vie}iI Românești, Nicolae Prelipceanu îi salută pe noii sexagenari din lumea scriitoricească și anume pe Adrian Popescu, Petru Poantă, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ștefan Agopian. Unii dintre ei i-au fost colegi la Steaua clujeană, alții au făcut parte din prima promoție echinoxistă. Un gând de regret este îndreptat către aceia dintre confrați care ar fi putut și ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
nota exact în stilul tinerilor șmecheriți de la finele Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele cardinale, distracție la greu, cu alcoolul obligatoriu și gagicăreala aferentă, chiulul masiv de la școală și înșurubările ingenioase în cozile comuniste, poante nenumărate, făcute în interiorul găștii și apoi, în cercuri tot mai largi, pe seama cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
iubit. Spre cei care l-au cunoscut bine și de ani și ani. Spre cei care l-au pomenit mereu elogios și tandru în amintirile despre marile spectacole de la Bulandra, despre repetițiile cu Ciulei, cu Tocilescu, despre farmecul lor, despre poantele și jocul de priviri din "Elisabeta I" declanșate de Toma Caragiu și prelungite de ludicul inspirat al lui Moțu, despre căldura cu care primea acasă ca să se asculte muzică veche și nouă, ca să se vadă filme tari la video, despre
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
bijuterii și electroni-că,-n valoare/ de peste 6 milioane lei, - // fără succes, într-astfel că amărîta băncii suszise,-al cărei mire nu vine înapoi,/ decide s-o reclame la Secția 22/ ce-o pornește,-ndată, pe urmele țigăncii. Mici poeme cu poantă, luînd asupră-le din proza unei lumi de descurcăreți, care se fac că le surîde norocul cînd, de fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă literară. Ca tipuri ale
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
nu mai prizează dulcegăriile, pentru părinții descuiați și, nu în ultimul rând, pentru bătrânii care vor să alunge prin umor temele macabre. Este o poezie cu jocuri de cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală. "Avertismentul" din deschidere previne "copiii" asupra "personajelor sumbre" și mai ales asupra metodelor mușcătoare de a veni de hac tabuurilor; mușcătura e însă îmblânzită de poante intertextualiste și pastila devine un hap picant: Când te-nconjoară personaje sumbre
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală. "Avertismentul" din deschidere previne "copiii" asupra "personajelor sumbre" și mai ales asupra metodelor mușcătoare de a veni de hac tabuurilor; mușcătura e însă îmblânzită de poante intertextualiste și pastila devine un hap picant: Când te-nconjoară personaje sumbre/ să-ți țină companie până-n zori/ cu ale lor insidioase umbre,/ vei încerca, bag' sam', să le omori.../ Dar n-o să poți a le veni de hac/ când
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
Pop Dintre scriitorii, ucenici în acel moment, ai proaspăt apărutei reviste Echinox și despre care Nicolae Manolescu credea că vor contura o "generație 47", încă unul rotunjește cam prea solemna cifră 60: Adrian Popescu. L-a precedat, de curând, Petru Poantă, îi vor urma Dinu Flămând, Mariana Bojan, Ion Mircea. De autorul Umbriei, cartea de debut din 1971, mă leagă o emoție specială: prima lui pagină de poeme tipărite în revista studenților clujeni a apărut în numărul 2, din februarie 1969
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
uitare./ S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii./ Ca iarba să crească, să iasă de sub/ creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-a făcut un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]