494 matches
-
cuvintele. 5. Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. 7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele Îți puneau timpanele la grea Încercare. Mașa Își astupă urechile cu degetele și-nchise pleoapele. Nu voia să audă și să vadă nimic din cele ce se petreceau În jurul ei. Deodată, gemetele și vaietele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de salt spre mine, ca o pasăre care se aruncă asupra prăzii. Dându-mă în spate, am simțit o buză umedă pe bărbie și am înțeles, prea târziu, că voia să mă sărute pe obraz. Apoi s-a auzit un pocnet, când capul meu și al lui s-au izbit și a fost limpede - iar, prea târziu - că voia să mă sărute pe amândoi obrajii. S-a dat înapoi, iar eu m-am dat jos de pe scaunul de bar. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
atunci lui Danny i se părea perfect normal să fie fericit acolo. Puștiul a zâmbit și poate că și-ar mai fi pierdut vremea căutând și alte lucruri pe care le știa deja, dacă, din spate, n-ar fi auzit pocnet de crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doar ea era singura responsabilă era înfricoșător, mai terifiant decât noaptea. Alice a așteptat s-audă din nou foșnetul și chiar l-a auzit venind dintre copaci, departe de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe condica tribunalului, ca o altă vacanță, dacă președintele ar fi fost acolo la ora aceea de dimineață (când veni, spre prânz, era târziu, timpul se diluase, nu mai avea încărcătura din ajun), dacă n-ar fi început pe străzi pocnetele de bici - exerciții pentru colindele cu plugușorul de Noul An - dacă tatăl meu... Pe atunci încă trăia, într-adevăr, după trei zile, în seara de 31 decembrie, mă întâmpină în pragul ușii casei noastre de altădată, îmbrățișându-mă. Iluminarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în acest memorial, dacă e în adevăr un memorial, că „Atunci când va pleca în lumea cealaltă, nu va mai avea puterea să privească această lume, a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zâmbind, va zâmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătâi, alături, în picioare Marga Popescu în rochie neagră, apoi trei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era de frumos aici, exact cum trebuia să fie. Livada se potrivea cu un lucru pe care și-l imaginase toată viața: milioane de globuri cu piele verzuie crescând dulci-acrișoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va căsători peste o lună sau cam așa ceva. A agățat o micuță drăgălașă pe care o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche, Îmbibându-se În pereți, În mobilier sau În tocurile de la uși. Altele Însă căpătau consistență și, din simple figuri de stil, se transformau În personaje În carne și oase. Piciorul acesta, de pildă, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate de pe sticla goală. „Când e vorba de femeie”, zise cinicul, desfăcând o nouă sticlă, „astfel de noțiuni nici nu există. Jos, sus, dreapta, stânga, acolo-i totul haos...” „Desigur”, zise, frecându-și fața de un scaun, penitentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai stai într-un genunche Și te pune-ntr amândoi, C-așa-i jocul pe la noi, Uite-așa și uite-așa, Joacă și nu te lăsa!” Veselia generală fu întreruptă pe neașteptate. Cu toții ascultau atenți. În pragul casei se auzeau pocnete de bici și sunetul buhaiului, împreună cu plugușorul cântat de o ceată de oameni mari. Era timpul când gospodarii porneau cu uratul pe la rude, pe la vecini, să se bucure împreună de sărbătoarea Anului Nou. Mama și tata i-au invitat pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem fantezia clasică de a avea un motiv real ca să plesnesc un mitocan peste față, iar șansa tocmai mi se oferise În Technicolor. Dar mă zăpăcise pocnetul lui din degete și sugestia că aseară chiar se Întâmplase ceva, așa că i-am Întors spatele și am Început să merg pe lângă clădire. Mă strigă, pe un ton aproape Îngrijorat. Nu trebuie să fii atât de sensibilă, scumpo. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă, fiindcă atâtea trenuri ne-au dus în și ne-au adus din Infern!!!... ― Măi Dumitri, nu mai am încrediri în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pași prin încăpere, întrebându-se cine alesese mobila aia ciudată: nevasta lui Mickey sau fosta stripperiță, azi contabilă, care îl făcea să se simtă nervos, ca și cum dacă ar mai fi zis ceva ce nu trebuia, s-ar fi declanșat un pocnet de pistol. Încercă o altă abordare. — Lucruri frumoase. Ar fi păcat ca Jack D. să le găurească cu niște gloanțe. Vocea lui Audrey tremura. — Mickey și Jack încearcă să îngroape securea războiului. Jack vrea să intre în niște combinații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
O altă jumătate de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lovi în masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți găsi timpul necesar pentru a vă consulta cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vadă chiar pe Gordean în acțiune. Dar parcarea rămase pustie. Peștelui nu-i trecu nimeni pragul. Probabil că ploaia îi îndepărtase pe „clienți” și „prieteni”. Iar el trebui să-și întrerupă supravegherea, pentru că urma întâlnirea cu Claire De Haven. Un pocnet răsună la ușa de la intrare - sunetul ziarului Evening Herald, aruncat de băiatul cu ziarele din cartier. Danny ieși afară, ridică ziarul și trecu repede peste un articol de fond despre Truman și embargourile comerciale, apoi îl deschise la pagina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
țină pe Gandhi departe de Punjab. Și celelalte persoane de vază sunt deținute în afara graniței. S-a acționat rapid. În timpuri ca astea, reacția este destul de simplă. E doar o chestiune de nervi. Zâmbește. Se aude un răpăit și un pocnet. S-a tras. Aerul pare sfâșiat. Instinctiv, sir Wyndham se ferește. Lady Aurelia face la fel, scoțându-și pălăria. Pentru un moment, capetele lor se apropie, ajung unul în poala celuilalt. Sir Wyndham e sigur că știe ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe nabab pe prima treaptă - sunt unsprezece în total - acolo unde Vesey (nu el în sine, ci în calitate de Ofițer Politic Superior al Statului Punjab) îl salută și-l conduce pe cele zece trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot, poate strica totul. Chicotitul, de pildă, sau pocnetul dopurilor de șampanie. Charlie Privett-Clampe, mulțumită de raza de lună care luminează albia râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea ca șansele să-i fie reduse de mișcarea din copacul învecinat. Ce fac acolo, țin o petrecere? Șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit erou, pentru totdeauna. A scăpat de ciclul nașterii și al morții. O, mulțumesc, mulțumesc. Domnului Arbuthnot i se taie brusc răsuflarea, iar Bobby aude suspine înăbușite de cealaltă parte a mesei. Acest moment de tristețe este întrerupt de un pocnet. Partea de sus a mesei începe să salte, să se miște ca lovită de copitele unui animal sălbatic. Bobby o aude lângă el pe doamna Pereira care inspiră și expiră cu greutate, ca și cum ar face eforturi fizice foarte mari. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spirite aici, ale unor tineri. Tineri soldați, care-și așteaptă mama. — Dumnezeule! șoptește Elspeth. Oare este adevărat? — Încă nu au puterea de a i se adresa singuri, pentru că le este dificil să păstreze fluxul eteric în mișcare. Se aude un pocnet și masa se clatină din nou. — Repede! strigă Mabel. Mama este la capătul puterilor. Nu știu cât va mai putea ține portalul deschis. O să putem comunica folosind codul spiritului. O, spirite, spirite! Răspundeți întrebărilor noastre, vă rugăm fierbinte! Ciocăniți o dată dacă acceptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]