1,760 matches
-
într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntreb (în timp ce avionul mă poartă - cred eu - tot mai departe de sursa chinurilor mele) ce s-a ales de toate năzuințele mele, de toate țelurile mele morale, valoroase? Cămin? N-am. Familie? Ioc! Lucruri pe care le puteam obține doar pocnind din degete... și-atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd de viața mea? Nu, în loc să-mi învelesc copiii seara, la culcare, și să mă culc lângă o soție fidelă (căreia și eu îi sunt fidel), în două seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai departe de sursa chinurilor mele) ce s-a ales de toate năzuințele mele, de toate țelurile mele morale, valoroase? Cămin? N-am. Familie? Ioc! Lucruri pe care le puteam obține doar pocnind din degete... și-atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd de viața mea? Nu, în loc să-mi învelesc copiii seara, la culcare, și să mă culc lângă o soție fidelă (căreia și eu îi sunt fidel), în două seri diferite m-am vârât în pat - coinstantaneu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gravitate, scoțându-și-i pe Eckman și Stein din minte. — Să ne mișcăm, spuse fata. Mi-e frig. — Nu poți dormi? — Nu, după traversarea aceea. E prea rece și tipul acela mă mângâie tot timpul pe picioare. — De ce nu-l pocnești peste față? — Înainte de-a ajunge la Köln? Nu caut necazuri. Trebuie să ne suportăm până la Budapesta. — Acolo te duci? — El se duce acolo. Eu merg până la capăt. Și eu, spuse Myatt. Cu afaceri. — Nici unul din noi nu voiajează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când secretara, din biroul celălalt, se uită la ea. Eroina noastră astupă cu ambele mâini microfonul telefonului și îndreaptă receptorul spre stație, spunând: — E cod nouă-unu-unu. Iar secretara ei, Mona, ridică din umeri și spune: — Așa, și? Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un nume sub data de azi. Mona zice: — Mă gândeam... Ce credeți, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele mumificată și care se poate să fie scrisă cu sloboz din vechime! S-o lingi tu! îi zice lui Helen. Și Helen zice: — Bine, haide, gata. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice: Nu te-ai prins ce se-ntâmplă, nu-i așa? M-am îndrăgostit. Omoară-mă, dacă vrei. — De Helen? zice. Pocnește din degete în fața mea și zice: — Nu te-ai îndrăgostit. Oftează și zice: — N-ai auzit niciodată de vrăji de dragoste? Nu știu de ce mă gândesc la Nash, care-o pune cu femei moarte. — Helen a găsit o vrajă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cînd i-a spus Muraru pentru ce vrea banii, că ar fi o soluție să-i facă cunoștință cu Maria Săteanu, poate îl ajută în vreun fel. Gafă? De ce? întrebă Ion. Sticla asta de pe birou, dacă o săltam mai mult, pocnea. Ce voiai să-mi spui despre nea Toader ? Nimic. Doar sîntem consăteni. Și ce-are a face? Ei, dă-o naibii! rîde Ion. Te pomenești că n-ai auzit nici de "Moșneagul rege Lear"? Așa l-au poreclit pe tat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul mai grăbit. Cînd vrea să treacă spre bucătărie, chelnerul, furios de scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia. Dar dumneavoastră, mamele, care dați drumul fetelor în lume fără să le învățați și altele decît cum să-și calce rochiile, ce sînteți? Oricum, nu accept să se dea într-o femeie! În schimb, priviți cu indiferență cînd sînt pocniți peste cap copii de doi ani. Care din noi doi e mai monstru? Am și eu două fete căsătorite, și dacă vreunul din soții lor... Depinde de soți... Tina dragă... își prinde bătrînul soția de braț. Una din fetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pămîntul cu mine. Stai liniștit; încet-încet îți revii îl asigură Radu, cercetîndu-i fruntea cu palma. Temperatura ți-a scăzut deja. În ce parte? îl întrebă arhitectul pe Dorin, imediat ce doctorul pleacă. Încolo arată tînărul spre fereastră. Arhitectul se ridică și, pocnind rar cu bastonul în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd din ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da, ea, tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea ceva de cinci mii, de-o curvă... Mi-a scăpat și mie una, cred c-o să mi se învinețească ochiul stîng... Ia du-i la inspectorat, vezi ce-i cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se resimțea după noaptea de dinainte. Fusese bătut pe spate și pocnit prietenește. Încă o dată, camaraderia masculină îi dădea un sentiment al apartenenței, dar se simțea și cumva fals, ca un impostor. Nu putuse ajunge la Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Băiuțeii (roman) Pentru mama, care na copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți. 1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului, Într-una, ca nu cumva să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește-te, Arthur! Cum de poți face așa ceva? Încetează!“ Și În tot acest timp, Hilfe Îl privise cu satisfacție. CÎnd conteni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dorit, ci chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
totuși un administrator. Dupa câteva zile făcu omul ce făcu și apa începu din nou să curgă din robinete, dușuri și veceuri. Unii locatari îi erau chiar recunoscători. „A gresit și el“, ziceau. „Dar cine nu greșește?“ Eu îl mai pocneam din când în când, când îl întâlneam pe scări sau mergeam în biroul lui să plătesc întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rupt în două, în timp ce-i spălam. M-am dus la căpitan și l-am rugat să-mi dea alții. N-a vrut. 27.12. Georges Riviera l-a rugat și el pe căpitan să-mi dea chiloți. Căpitanul l-a pocnit în cap cu o bucată de unt (înghețat) și a ținut un speech. Ne-a poruncit să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza chinezească cu samurai dându-și poalele peste cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]