359 matches
-
cele ce au urmat toate aceste femei au vărsat măcar o dată sânge lipsit de eroism peste tuberculii din cratiță dar nici una nu i-a lăsat mai departe în coajă curăț ceapă și râd fericit că după atâta timp m-au podidit lacrimile O mică întâmplare mă scălămbăi la o fetiță cu părul creț iar ea râde și scoate limba la mine un fluture mare colorat îi zboară deasupra și dintr-odată i se așază pe cap copila începe să țipe să
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou roșu ca vișina putredă, candidatul se îndreptă cu aer de condamnat spre ușă. În spatele său, cu fața plină de apă și ochii ascunși între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
hai, spune!, se precipitau vorbele,iar brațe calde se grăbeau să o cuprindă într-o unică mângâiere. Se iscă o forfotă de nedescris. Vorbeau toți, deodată. Se aplauda. Era ca un triumf. Tatăl nu-și putea opri lacrimile care-l podidiseră brusc. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească, din somn, din starea dumneyeiască. Cine vântură de pe muncel atâta lumină peste el ? Ca lacrimi - mugurii l-au podidit. Soare, soare, de ce l-ai trezit? [1937] * BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI Bucură-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
concluzie polițistul. — Da’ domnu’ polițist, cu Veta ce-o fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Copiii aveau altă vorbă: "Cald cu rece nu se combină." Când era mic avusese "bronco-plomonie", fusese gata să moară. "Ce mai fugeam, iarna, peste nămeți, cu tine-n brațe până la spital", îi spusese tot mama lui o dată, și-apoi o podidise plânsul și-l strânsese mult în brațe. Părinții însă pentru asta erau făcuți: să aibă grijă ca lui să-i fie bine, să aibă ce mânca, să nu se-mbolnăvească, să aibă cărți și caiete. Chiar în fața aleii se afla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dumnezeiască și trebuia deprinsă înainte ca blazarea care se instalează o dată cu înaintarea în vârstă să o facă să își piardă sensul. Dar nu numai lecția așteptării îl împiedica pe Abate să plece spre amfiteatru, ci și gândurile negre care îl podidiseră în timp ce coborâse în tainițele bibliotecii. Semnele sfârșitului erau din ce în ce mai evidente. Lucruri fără precedent se întîmplau și asta nu numai pentru că în Abație sosise Rim, ci pentru că însuși timpul părea să fi ajuns la un nod dincolo de care nu-și putea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru întâia oară, la o chestiune românească, nu-mi ajung degetele mele, de la mâinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor mă opresc aici, ca să nu mă podidească plânsul de bătrânețe. Așa că - pe curând, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu toții la spital. Nu știam ce avea să urmeze, așa că m-am gândit că ar fi mai bine ca și copiii să fie acolo. Pentru că erau mici, nu înțelegeau nimic, dar, când i-am văzut, am răbufnit și m-au podidit lacrimile. «Lui Shizo i s-a întâmplat un lucru rău...» Copiii s-au speriat când m-au văzut așa și au priceput că era ceva grav. Mai ales că nu m-au văzut niciodată plângând. Amândoi mă încurajau: «Tati, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă gîndesc mai departe. Îmi vine să mă reped la tine să-ți smulg părul din cap, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Zi-zhen. Trupul ei e prins în lupta minții. Ai brațele subțiri ca un copil de treisprezece ani. Vine și o atinge ușor. Este uimitor că o femeie cu membre atât de subțiri are sâni atât de plini. Pe ea o podidesc lacrimile. O roagă să-i acorde prilejul de a-i înțelege tristețea. Ea zice că asta ar fi imposibil. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a fi educat. Îi șterge lacrimile. Eu sunt cea care are nevoie de educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
forță de sprijin. Asigură-te că scapi de orice câine care îndrăznește să stea în cale. După ședință, sunt frânți de oboseală. Ea îl observă cu atenție. Stă în scaunul său din ratan și își reazămă capul de spătar. O podidesc lacrimile. Simte saltul timpului. Își amintește clipa când el sătea așezat în aceeași poziție, gândindu-se profund la cucerirea Chinei. E atât de îndrăgostită de el, că respiră cu grijă, temându-se să nu-i tulbure gândurile. În liniște, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nostru să acceptăm înfrângerea. Dar nu vreau să adaug și mai mult la oboseala ta provocată de atâta tensiune. Măi, măi, măi, râde el glumeț. Dușmanii tăi te vor omorî în clipa în care îmi voi da ultima suflare. Mă podidesc lacrimile. Zău așa, s-ar putea ca asta să nu fie o soluție rea. Vine și mă așază cu blândețe. Mă privește și îmi zice: Liniștește-te, tovarășă Jiang Ching. O să te descurci. Spune-mi doar cum te pot ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E băiat bun, tăticule. Te respectă, te iubește... Și cu poporul evreu cum rămâne? În acest moment se pune pe răcnit și dă din mâini, sperând că astfel va reuși să-și țină în frâu lacrimile care stau să-l podidească - fiindcă la noi în casă e de-ajuns o șoaptă doar despre dragoste ca să se trezească toată lumea cu ochii scăldați în lacrimi. Îi respectă el pe evrei? La fel de mult ca pe mine, exact la fel de mult... Devine brusc efervescent - se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luni, cu care nu știe ce să se mai facă; să se gândească, să se frământe, să-i dea un răspuns nășicăi. Cu două zile până-n Crăciun, s-a dus la biserică să se spovedească și să se împărtășească. A podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cărui nume nu mi-l mai amintesc, care ne aducea haine și fierturi de ierburi când ne îmbolnăveam. După nouă luni am născut un băiat. Era atât de frumos și de bine făcut, încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere în viața mea - m-am gândit. I l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat în brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. La nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chinuită. De la ea răzbește întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când în când mă invită la o cafea și-mi povestește, probabil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea în țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că i se face dor de viața ei „reală“. Aici, ca student, se duce o existență sublimată, redusă la esențial, anonimă, aproape imaterială. Ești suspendat între lumi, una din care ai plecat și alta în care n-ai pătruns
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apropii iarăși de El ? De câteva ori în viață l-am simțit foarte aproape. Dar acum mă simt pierdută, atât de departe de... Aș fi vrut să spun „de ai mei, de mine, de Dumnezeu“, dar am simțit că mă podidește plânsul, așa că m-am încruntat și mi-am mușcat buza de jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ar fi fost gata să izbucnească În plâns În orice clipă; că nu va fi În stare să se abțină, că se va face de râs. Când ajunseră la cinematograful lui personal, Kitty nu mai rezistă, se Întoarse și o podidiră lacrimile. Matthew era șocat. — De ce plângi? Kitty nu putea vorbi, nu-și găsea cuvintele. — Ce s-a Întâmplat? — Sunt tristă, zise ea printre lacrimi. Asta mi-e clar, dar de ce? Pentru că ești prea bogat, izbucni ea. Îmi placi cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oficiali, unii binevoitori care pot fi găsiți În toate timpurile și Împrejurările, o imobilizară. Înjurând cumplit, Își făcu alergând apariția caraliul care o acostase cu o pereche de cătușe legându-i mâinile la spate, dându-i o palmă că o podidiră sângele pe nas și gură. Apoi socotind intimidarea făcută În suficientă măsură să impresioneze asistența, o târî după el Îmbrâncind’o În mașina miliției adusă În acest scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cărți („Scrieți, scrieți, scrieți”), cuvintele par să aibă efecte cât se poate de concrete: îl ajută să nu-și piardă busola, să muncească, să-și crească copiii..., iar pe mine, faptul de a ști toate astea mă ajută, atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească ajunge boul de azi. Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească ajunge boul de azi. Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu mitingul acela întâmplându-se, m-a podidit melancolia și pe dată m-am pierdut pe o ulicioară și mi-am spus, cu ochii ațintiți la stele și cu gândul la vremi apuse: "Unde ești furaterie/ Cu desaga ta cu tot". La fitness Mult aș vrea să hotărăsc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]