450 matches
-
talentul de bună povestitoare. Sunt mici povestiri despre copilărie, părinți, amici și inamici. Comunismul cu toate ale lui etc., devin microeseuri sau microscenete-acolo unde verva și forța unor dialoguri dau spectaculozitate textului. Și peste toate plutește un parfum de esență poematică. Nostalgia copilăriei, a anilor de școală, dragostea de viață sub toate formele ei, pacea domestică printre cei dragi, apropiați, printre flori și animale, iubirea și respectul față de ființa apropiată, față de prieteni, dulcile dar (și înverșunatele) clipe de filosofie, de căutare
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
ea adună, pe când discordia, ura, nu fac altceva decât să dezbine. O lumină se aprindea în mintea mea obosită : Un creștin nu trebuie să-și piardă speranța... Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei” Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei rămâne speranța, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresărirea la viață, o pâlpâire, o palpitație. » Și-n fața ochilor îmi apărea figura severă și totodată blândă, privirea pătrunzătoare a lui Octavian Paler
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
care să poarte acest nume. Gospodăria va fi administrată de un băiat sărman, Codrin, asupra cărui nonagenarul și-a transferat prinosul de afecțiune de care moartea celor doi fii ai săi l-a frustrat. Bocetul metafizic cu care se încheie poematic romanul tulburător, prin realismul lui psihologic, al lui Dumitru Dănăilă capătă din mers inflexiuni și valențe optimiste: „George Bărăgan a apucat pe ultimul drum. N-a apucat suta de ani, cum dorea, n-a apucat să mai stea un timp
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
uniforme albastre, să nu ne manifestăm altfel, decât plângând și aplaudând până la epuizare. Și asta am făcut vreme de câteva ceasuri. Eminescu era printre noi, prin glasul neasemuit al Doinei și al lui Ion Aldea Teodorovici. Spectacolul a avut forța poematică a unei revelații - românii pot fi uniți în cuget și simțire, prin Cântec și Poezie. Și autoritățile știau asta, de aceea îi păzeau bine și pe artiști și pe spectatori. Oricum, din suflete nu există smulgere. Iar faptul că nu
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
a scris despre ele focalizând repere care , de cele mai multe ori, scapă cititorului de rând. Obișnuit cu exercițiul de „evaluare” a unui text, Al. Florin Țene lasă impresia unei ușurințe de exprimare în cadrul temelor pe care le abordează, dar, dincolo de frumusețea poematică de care da dovadă în exprimare, el demonstrează, cu o bază de date filologice că este printre puținii umaniști din zilele noastre care are idei personale, care știe să facă fuziunea între ceea ce se vede, se aude, se scrie în
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de MELANIA CUC în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348987_a_350316]
-
cuprinzând capitole cu anu¬mite denumiri, din care nu lipsește cuvântul „in¬sulă”, acel întreg înconjurat de o altă formă a întregului, ca¬rac¬te¬ri¬zat printr o specificitate proprie. Romanul gli¬sează între poe¬mul prozodic și proza poematică cu ele¬mente din mar¬ginea fabulației; se deschide cu un moment al nașterii auto¬rului asistată de cele trei Sorți: Zâna Sorții, a Dragostei și a Sănătății. Descoperim în paginile cărții un amestec subtil de in¬teligență și facondă
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
s. n.). Nu este vorba de culoare ca fiind o percepție subiectivă sau o „calitate secundară” a obiectelor, așa cum o distingea prin zorii empirici John Locke, ci de o deslușire a modului de a fi al luminii și de o instituire poematică ce ține omul în legătură cu ființa și divinitatea. Mai degrabă zbaterea lui Goethe privind geneza culorilor ca raport între lumină și umbră sub stringența totalității (vizibilă și în „legea contraculorii”), culorile fiind „fapte ale luminii, fapte și pătimiri” (Cu privire la Teoria culorilor
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
vede identități și diferențe pe orice treaptă de pășire, în sine și în lume, la orice nivel ontic al ființei, și caută să le împlinească, să le depășească. Dumitru Ichim o știe și încearcă să le cunoască, să le instituie poematic. În sprijin aduce harul și pământul roditor pentru unele „semințe” din textele sacre, dar și fapta. Îl ajută Biblia de pe masa din altarul bisericii. Cu învățăturile ei, cu pildele lui Iisus și descifrările lui Pavel. Mai întâi, lumea manifestată se
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de ieșire în cele proprii, ale luminii. De aceea, tot universul poematic al lui Dumitru Ichim se umple de alb, până și șoaptele sunt albe, dalbe, toate cerând „a doua înflorire”. Se văd în expunere determinante ale lumii și omului ca fiind aceleași și neaceleași, de început, de zbatere și mântuire: „Bătrâna
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
nici steaua, / chiar peste florile de gheață/ ce vor să Te cunoască,/ trage la noapte, când mă rog,/ ca pe-un amin - perdeaua.” (Ajută necredinței mele, s. n.). Este piatra de temei a poeziei lui Dumitru Ichim. Pe această „piatră” lucrează poematicul și imaginația poetului. Sensuri biblice și pilde ale lui Iisus se văd prin materia poetică precum pietrele albe prin apele prea repezi ale unui râu de munte. Ele îi răsar în față „întâmplător” grație uimirii, și neîntâmplător datorită credinței. Creația
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
întâmplător” grație uimirii, și neîntâmplător datorită credinței. Creația își lasă mai peste tot să se vadă „clipiri” din „rațiunile divine”, noi le zicem epifanii ale Creatorului. Dumitru Ichim „se trezește” cu unele în față, prin cultura religioasă și prin deschiderea poematică. El se folosește de „plasa” lor, ca pescar în slujba Cuvântului. Nu se sprijină pe virtuțile metaforei, pentru o trecere dincolo, cum s-a zis - , ci pe cele ale simbolului, care înseamnă o trecere dincoace. Pe ambele trasee, firește, se
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
lirice“ cu cele din Dor, dar lăsând „impresia de dublu“ pentru că are texte „paralele“, în pelasga > valaha contemporană literară și în pelasga > valaha dialectal-macedoneană / armâna, problematică, temele / „motivele“ sunt tot cele din ciclul anterior, însă cu alte „unghiuri de fugă poematica“, ori cu nuanțe „constelate“, sau cu „arhaic pitoresc lexico-gramatical“, căci matcă se așază chiar pe izvor-ul poeziei enachiene: «Trandafiri pentru tine / Am adus asta seară. / Că dragostea ta, / În zori, să nu moară.» / «Trandafi ți tini / Aduși tora searî
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016. Cartea de identitate a privighetorii- Cecilia Moldovan Volumul Cartea de identitate a privighetorii, la Editura Junimea, 2013, ar fi un triunghi poematic, trei laturi în noduri lirice cu titlurile: - cartea de identitate a privighetorii - lacrimi cu trenă - nestematele sacrificiului Un traseu existențial cu trimotor de acțiune și vizualizare în care privighetoarea “s-a trezit că are cuibul printre păsări necântătoare”, “a emigrat
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
cărții sale de identitate când visător, când în “poziția de drepți”, când “mișcând aerul” ca orice privighetoare ... Citește mai mult Cartea de identitate a privighetorii- Cecilia MoldovanVolumul Cartea de identitate a privighetorii, la Editura Junimea, 2013, ar fi un triunghi poematic, trei laturi în noduri lirice cu titlurile:- cartea de identitate a privighetorii- lacrimi cu trenă- nestematele sacrificiuluiUn traseu existențial cu trimotor de acțiune și vizualizare în care privighetoarea “s-a trezit că are cuibul printre păsări necântătoare”, “a emigrat incognito
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba română, ca și în suita de poeme, tipărite la mari intervale în revistele românești din exil, unde discursul
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este un oratoriu cu tentă filosofică, ce uzează de procedeul verificat al teatrului în teatru. Proiectată în medievalitate, tragedia eroului nu exclude trimiterile la lumea de azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat”, „cu cheie”, întrucât
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
1983), unde picturalul dublează tot mai intens și mai eficient declarativul (orașul este „adormit sub o batistă de eter”, „o blană de pisică electrizată de bastoanele de ebonită ale vardiștilor”, noaptea „aruncă pumni de monezi în tonomatul orașului”, din forfotirea poematică a urbanului C. alegând nu componenta extenuantă, de singurătate în mulțime, ci spectacolul materiilor artificiale ce dezarticulează ființa) până la angoasele din În așteptarea cometei (1986), unde ironia se ciocnește deja de spectrul fiziologiei vulnerabile, iar în singurătate se amplifică figurile
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
lucrare de pionierat în cercetarea operei unuia dintre cei mai importanți scriitori ai avangardei ruse. Sunt urmărite, în prima parte, destinul receptării lui Hlebnicov și modul prin care acesta devine creator de limbă, sensul final ce decurge din investigarea structurilor poematice ducând spre configurarea operei ca expresie a unității și armoniei lumii. Studiul este însoțit de o antologie de texte care ilustrează domeniile și formele poetice abordate de scriitor, de la poezia lirică la nota de jurnal, prin poem, proză artistică, piesă
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
ruralilor la urbanitate) și plasate, de cele mai multe ori, la nivelul conștiinței lor. De aici, recurgerea frecventă la analiza psihologică și mai ales la tehnica introspecției ca mod de definire a unor individualități. Perspectiva adoptată este cea realistă, nu fără pulsiuni poematice și suavități discrete. Literatura pentru copii scrisă de B. este ingenioasă, atractivă, relevând imaginație și adecvare la destinatar. SCRIERI: Pariu cu viitorul, Timișoara, 1989; Întâmplări mari și mici pentru nepoți și bunici, Timișoara, 1996; Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999). Dicționar
BIRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285743_a_287072]
-
adieri din O mie și una de nopți. Peisaje de vis și miresme legendare, palate fastuoase și maghernițe umile, cadâne, cerșetori, înțelepți alcătuiesc, aici, o ambianță specific orientală, transpusă adecvat într-un amplu registru cromatic și muzical. Pe alocuri, accentele poematice amintesc de Saadi sau de Omar Khayyam. Cu timpul, memorialistica de călătorie tinde spre concizie, vădind și o anume accentuare a predispoziției meditative. Astfel, atât Jour d’Égypte, cât și Croisade pour l’anémone vor capta pe un ton mai
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
povestire în „Gazeta literară”. Colaborează la „Argeș”, „Contemporanul”, „Echinox”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A debutat editorial cu volumul Lucruri într-un pod albastru (1980), așezat sub semnul versului lui Ion Barbu „Munții-n Spirit, lucruri într-un pod albastru”. Prozele poematice din această carte, cu epic redus, transcriu senzații nedefinite sau observații acute ale unui personaj-narator feminin, care deformează liric realitatea prin percepția personală. Detaliul de viață cotidiană se împletește cu viziunea de vis, iar planul realist se intersectează cu cel
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
să am iertare, decât o stupidă impostură. Tot așa de stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu o expresie fără noimă, care se încetățenește: „poematizarea”. Nici un poet adevărat nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e necesar să se risipească anumite confuzii și false criterii nu numai în aprecierea, dar și în producerea ei. De pildă: unul dintre fenomenele de confuzie este supralicitarea poeticului și invazia lui în proză. „Proză poetică” sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contempla trecerea. M. agreează firescul și simplitatea, expresia armoniei clasice ori folclorice. A publicat și literatură pentru copii. Astfel, Orarul păstrăvului și al mierlei (1982) este un roman al mărturisirii autobiografice, care uzează, într-o manieră accesibilă, de liric și poematic. Scriitorul recompune pitorescul localității natale când reconstituie vârsta de aur, așezată sub zodia „păstrăvului și a mierlei”. Prin intensitatea retrăirii și insistența lirică prozatorul realizează o carte de atmosferă și o monografie poematică. Evocarea se oprește uneori asupra unor detalii
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]