2,275 matches
-
feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări și revelații", "vertije metafizice" (Emilian Galaicu Păun), sînt poeți "fără poeme, ci doar cu presentimentul lor" (Bogdan Ghiu), sînt "reformatori ai textului și ai poeticului" (Lucian Vasiliu), cultivă misterele (Constanța Buzea), transformă poetica "dintr-o instituție estetică într-una a actualității și a conștiinței" (Dinu Flămând), se dedică liricii cu fervoare sau paroxisme (Iolanda Malamen, Dan Damaschin), suferă de "manierism misticoidal" (Nicolae Ionel), practică un tip de expresionism (Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
subliniind locul profesoarei în conștiința și inima celor care au studiat pianul la clasa ei. Educată în disciplina severă a "școlii Florica Musicescu" a predat învățăceilor în cultul acestor concepții despre făurirea tehnicii pianistice, despre frumusețea ideală a sunetului, despre poetica pianului, șlefuindu-le capacitatea de a se exprima pe claviatură și de a transmite mai departe cele învățate. Dintre aceștia unii sunt acum la rândul lor profesori, concertiști ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu și mulți
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
dezbateri ce s-ar cuveni făcută în viitorul apropiat, indiferent de formă. România literară și-ar deschide bucuroasă paginile. OBSERVATORUL CULTURAL nr. 74 vine cu două interesante proiecte referitoare la poezia anilor '90: un concurs de editare a colecției Minima poetica și de acordare a unui premiu pentru Cartea de poezie a deceniului zece (ideea poetului Marian Drăghici) și o Bibliotecă de poezie (ideea lui Cristian Cosma, care semnează cu ciudatul pseudonim UN Cristian). Ambele proiecte sînt elaborate cu grijă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
dovadă în acest sens fiind chiar editarea unei monografii cu scop didactic), vine Ștefan Agopian. Demonstrația începe, în aceeași desfășurare a generațiilor: "Ștefan Agopian nu s-a "înrolat", în chip explicit, manifest, în nici una dintre "generațiile" literaturii noastre contemporane, iar poetica sa, implicită în romanele publicate, îl face greu încadrabil în "școlile" literare contemporane autorului din punct de vedere istoric". în mod paradoxal, el aparține totuși unui curent (mai curînd, o orientare generală a prozei), cel antirealist. Istoria acestei marginalități promovate
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
și în cazul acestei reeditări, există un întreg aparat indicativ, numeroase praguri unde autorul explică singur pentru a fi citat apoi în cîteva fragmente critice (din care cel puțin postfața Alinei Lupșe preluată din Luceafărul e de-a dreptul redundantă) poetica romanului său. Scriitorul vorbește despre influența lui Dostoievski (ca toți romancierii noștri de forță!), despre tehnica fragmentarismului menit să creioneze un "desen în mișcare", despre rolul "martorilor confesori" care vin să "diminueze rolul naratorului", în fine despre modernitatea montajului în
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
de fête de Neron, iar traducerea poemului Dervișul al aceluiași s-ar datora coincidenței cu obsesiva temă macedonskiană a damnării. Apoi, Macedonski preia fără rezerve ideea focului sacru (inspirația divină mistuitoare), de mare difuziune la romantici, întîlnită bineînțeles și în poetica hugoliană ("celeste flamme")". Firește, Macedonski ajunge și la Byron, simbol al geniului nedreptățit, ultragiat de contemporani, sortit gloriei postume. Pornind de la numitorul comun al atitudinii de sfidare a convențiilor societății și artei, poetul nostru își va fi conștientizat analogiile dintre
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial mișcării optzeciste, poetul Liviu Georgescu debutează abia acum, într-o manieră discordantă față de poetica practicată de congenerii săi. Singură Mariana Marin, membră a aceluiași cenaclu, își mai elaborase o strategie scriitoricească aparte în anii '80, depășind consensul stabilit de M. Cărtărescu, T.T. Coșovei, Ion Stratan etc. Lirica lui Liviu Georgescu își găsește resorturile în
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți romantici germani (mergând uneori până la prelucrări) mai mult sau mai putin simțite în opera poetica a lui Eminescu, tânăra eseista găsește pe filiera destul de fragedă a referirilor poetului la pictură germană o interesantă și credibilă sursă de inspirație pentru Cugetările sârmanului Dionis. Este vorba despre tabloul Poetul singuratic (1839) al lui Karl Spitzweg (1808-1885), unul
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
pierdut", dă probe de rafinament muzical în "Pedepsitoarea își dorește un măr", face roluri de compoziție de "zaiafetgiu al plajei/ al formelor rotunde (...)", de pedagog al iubirii în dubla ipostază metaforică de scai sau ficus. Iată o probă de ars poetica și de identificare: "Dar să-mi ierte copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr/ împovărat cu muguri din care frunzele/ își scot cozile de păun
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
tip de critic literar care să mijlocească întîlnirea dintre cititor și poezie. Cartea pe care o scrie, Wittgenstein's Ladder, nu e o pledoarie pro domo, cît o construcție solidă a fundamentelor teoretice pe care se va întemeia, speră autoarea, poetica și poietica veacului în care de curînd am intrat. Pentru Perloff, poezia viitorului este eminamente o poezie a limbajului obișnuit, dar nu a prozaismului ori banalității, cum deja au încercat să o fasoneze generațiile din decada 80, la noi și
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observație și "descriere" ar viza descoperirea lumii: "Versantul I.H.Rădulescu-Bolintineanu-Blaga-Barbu-Gellu Naum-Doinas-Nichita Stănescu, pe de o parte și Anton Pann-Grigore Alexandrescu-V. Alecsandri-Arghezi-Geo Dumitrescu-Marin Sorescu-Mircea Cărtărescu, pe de alta, definesc două tipuri de cogniție poetica, două temperamente ale poetului român. Există, însă, si poeți noninseriabili unei categorii anume. În afară de Eminescu, a cărui opera strânge că într-un cele două tendințe, pentru a le , foarte puțini au reușit o sinteză, o omologare decisă în opera lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
mecanismul liricii insurgente a lui Mircea Dinescu, odată dezlănțuita, nu mai poate fi frânata. Ea contaminează spații ample, provocând explozii în lanț. întreaga producție a poetului poate fi echivalata cu un proces de agresiune ce nu menajează nimic. O demonie poetica s-a specializat, până aproape de o "puritate" a impurității sale, de a vedea exclusiv dezastrele, catastrofele, prăbușirile, indiciile precarității, ale falsului, ale morții. Legătură de bază dintre subiect și obiect e una de ostilitate. Pornind de la contestarea unui regim politic
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Nino (1999) îl impune printr-un insolit har narativ, subsumat de astă dată genului roadmovie, frecvent abordat de cineaștii maghiari. Captivanta sa manieră extrem de vizuală amintește de înseși principiile prin care Béla Balàsz încerca să definească gramatica, stilistica și chiar poetica limbajului cinematografic. Filmul - un lung și ramificat flash-back la vreme de turbulență meteorologică și psihologică - înfățișează un fotograf care se străduiește să reconstituie la masa de scris o tensionată întîmplare limită. Întîmplare căreia ambiționează să-i prezinte și verigile lipsă
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
imaginației materiale ce determină profunzimile și inervează suprafețele". Înțelegem astfel că perspectiva în care se angajează studiul este una "tematistă", de inspirație bachelardian-richardiană, orientată de o poetică a elementelor. Trimiterile frecvente la autorul unor cărți precum Apa și visele sau Poetica reveriei vor întări, de altfel, liniile demersului de lectură. Surpriza pe care o aduce, de la primele pagini, cartea lui Al. Cistelecan este contrazicerea, cu argumente desfășurate apoi pe tot parcursul lecturii, a definirii poetului studiat de către întreaga critică românească și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă' trebuie corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei: "Poate că tocmai pe această paradigmă se poate legitima poetica romanului , prezidată și potențată de idee - un roman al meditației despre condiția ființei, nu în absența cugetării filosofice; dimpotrivă, prin recrearea ei în lumea animată a romanului văzut ca istorie a unor destine și ca spațio-temporalitate originală, inconfundabilă". Partea cea
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate. E pur și simplu romanul ca formă a existenței și ca manifestare a lumii într-un limbaj comun tuturor (...)". Din off veghează ochiul lipsit de pleoapă al lui Kafka. Discuțiile aplicate care, după cum am arătat, au ca
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
discuție să se lărgească sensibil, dincolo de tradiționalele jurnale, memorii, autobiografii, cărți de amintiri, putînd să intre aici și volume de ficțiune sau autoficțiune. În ceea ce privește lectura jurnalelor propriu-zise, criticul face unele precizări interesante: "aș spune că nu m-a interesat atît poetica genului, cît Ťfenomenologiať cazului individual, atitudinile față de jurnal ale fiecăruia dintre autorii avuți în vedere, miza pe care o folosesc aceștia în scrierea lui, metaforele proprii de care se slujesc pentru a-și justifica și defini concepția după care abordează
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită pe atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a cotidianului, îndeobște neglijate, însă apte a sugera enigma existenței nu mai puțin decît înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a le recepta comprehensiv o tensiune
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
tigrul, timpul, uitarea și memoria. Se adaugă treptat: orbirea, bătrînețea, moartea. Este reluată, ca de atîtea ori în lumea hispanică, ecuația de identitate dintre viață, iubire și moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Cum să interpretăm această observație? E vorba de o provocare, dat fiind că tot dumneavoastră spuneați că acest fenomen "muribund" și-a extins granițele în Asia și în Europa de Est în ultimii douăzeci de ani? Mai putem vorbi de Postmodernism cînd poetica mișcării astăzi este atît de diferită de ceea ce defineam cu acest nume în anii '80? Douwe Fokkema: Problema definiției e mai puțin interesantă. Ceea ce consider important este conceptul care o subîntinde și modul în care sînt folosite posibilitățile poeticii postmoderniste
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
său, într-o altă formă. E poate mare tentația de a ne întreba: ce contează, atîta vreme cît nu aruncăm informația? La urma urmelor, apariția tiparului ne-a îndepărtat oricum de acel contact intim cu manuscrisul, iar un volum din Poetica lui Aristotel apărut în 2001, chiar și pe hîrtie, e oricum diferit de documentul pe care îl consulta Erasmus din Rotterdam, să zicem. Dar, cu excepția acelor cărți dispărute în diverse împrejurări, cercetătorii, bibliofilii, istoricii, curioșii pot avea și trebuie să
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]