286 matches
-
nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi orice intenție lirică, orice proiecție hiperbolică, orice propensiune spre mit, metaforă sau metafizică, cititorul nu trebuie să se resemneze. El descoperă că există o poeticitate de substanță în înșiruirea, plină de o cruzime deloc studiată, de tranches de vie specifice: individuale și nu prea, autobiografice și nu prea, dar cu siguranță greu masticabile, din cauza unei zgure de balast existențial, a unei cruste ce se îngroașă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al dramei demențiale de a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului, doar la analiza în retortă. Fiecare bucată scrisă de Aruștei poartă în sine, indubitabil, mărcile poeticității specifice, putând, la rigoare, să fie considerată textul poetic decisiv, emblematic. Adică Poemul. Ceea ce îngreunează considerabil, în treacăt fie spus, operația de selectare a secvențelor celor mai sugestive, din perspectiva datelor esențiale ale scriiturii. După cum frapează, chiar și la o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își neglijeze temporar creația poematică. Volumele sale de poezii, în ciuda unei circulații restrânse, contrazic, totuși, această impresie, dovedind că travaliul de traducător și antologator ori veleitățile de critic literar doar i-au oferit suficiente resurse din care să își extragă poeticitatea de substanță. Unele, dintre cele mai evidente desigur, sunt cele recunoscute de poet în elementele peritextuale. Motoul volumului despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y discrepancia (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2009), spre exemplu, e împrumutat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
critică literară, II, 1968; G. Călinescu, în Literatura nouă, 1972; Emil Manu, Eseu despre generația războiului, 1978; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1984; Grigore Ilisei, Portrete în timp, 1990; Constantin Coroiu, Mărturii în timp, București, 1997; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, 2000; Al. Piru, în Istoria literaturii române, 2001; Bogdan Crețu, Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, 2006; Stănuța Crețu, în Dicționarul general al literaturii române, vol. P/R, 2006; Ana Selejan, Poezia românească în tranziție. 1944-1948, 2007
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup însingurat" nu ascunde altceva decât voința de a se recunoaște însemnat cu această capacitate vizionară, care-l face a trăi continuu într-o singulară Zodie a nopții. De aici, poeticitatea de substanță a scriiturii lui Cassian Maria Spiridon, ce propune, în definitiv, o mistică a existentului trăit la modul total, cu o durere vie, pătimașă, cum rareori se mai mărturisește astăzi în poezie. Referințe critice (selectiv): Cristian Livescu, în "Luceafărul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scriitori români de azi, I, 1984; Gh. Grigurcu, Existența poeziei, 1986; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; L. Ulici, Literatura română contemporană, I, 1995; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei. Fragmente critice, 1999; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, II, 2000; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, 2000; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, 2003; Dan Mănucă, prefață la Suflet de seară, 2003; Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, 2005; Mihaela Ursa, în Dicționar analitic de opere literare românești, I, 2007; Marin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creației quasimodiene nu se află în deschiderea spre public din a doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară.253 În opinia cercetătorilor care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat de poeticitate. Formulată de Oreste Macrì cu referire anume la arta quasimodiană, poetica cuvântului a cunoscut, începând din anul 1938, un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mod de tratare a spațiului și timpului ficțiunii. Impresia nedefinita trezita de primele două este întărită de elaborarea cronotopului în sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat: vagul, poeticul sunt legate indisolubil de amintire, explică Leopardi (Zibaldone, 4426), poeticitatea, într-un fel sau în altul, ține mereu de depărtare, de ambiguitate, de vag. Cititorul asista în Canturi la minunate întoarceri în vremurile copilăriei, marcate de imagini sonore: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe de o parte din evanescenta cuvintelor vagi, pe de altă parte din contrastul dat de intensitatea sensului lor, deopotrivă centripet și dispersiv, grație căruia cititorul care percepe transferurile și îmbinările este fermecat. Nu în ultimul rând, acesta derivă din poeticitatea spațiilor sau timpurilor îndepărtate. Fiecare dintre aceste puncte ale artei versului quasimodian, după cum s-a văzut, datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lucian Blaga. La fel de interesantă și de oportună este antrenarea exegetică, cu acest punct al creației Ilenei Mălăncioiu, ca o altă manifestare foarte sumbră a poeziei subversive care, desigur, deschide un viitor spațiu analitic. Trebuie să reținem că: deconstrucția canonică a poeticității realizată de marii reprezentanți ai Generației 60, cea a neomodernismului literar, scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme și anume aceea de a fi fost un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a literaturii proletcultiste, idee importantă, subliniată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autor la altul, ci și în cadrul operei aceluiași autor. Este vorba despre acea revoluționare a limbajului postromantic, despre care vorbește și Ioana Em. Petrescu, în studiul despre modernism postmodernism, când își dă seama că totul pornește de la "restructurarea conceptului de poeticitate, care corespunde unei mutații fundamentale a modelului general al gândirii, mutație pregătită în a doua jumătate a secolului trecut și săvârșită prin epistema secolului nostru"81. Această mutație a modului de gândire social se reflectă, desigur, la nivel cultural, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți ce au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au aderat la o viziune ontopoetica similară, cu firești nuanțări și diferențieri"85. Sursele de inspirație, temele și motivele comune vor constitui, astfel, coordonatele unificatoare ale unei Generații: "Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, întoarcerea la poeticitate, cu alte cuvinte, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți, care au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiza noastră va fi în intimă legătură cu elementele biografice ale Anei Blandiana, pe care le vom pune în strânsă legătură cu opera acesteia, având convingerea că doar astfel putem să realizăm o percepție complexă, variată și de ansamblu, a poeticității sale. Mecanismele creatoare le urmărim, așadar, și dintr-un unghi interior, care vizează traiectul evolutiv al poeticii Anei Blandiana, lumea poeziei sale fiind o formă de proiecție interioară a lumii exterioare. Contextualizând scrierile acestei autoare în interiorul Generației șaizeciste, pornim de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dunca-Schiau, Ion Veniamin Adrian 48. Am constatat că utilizarea diferențiată a limbajului poetic în proza artistică istorică față de cea neistorică reprezintă un procedeu general al stilului acestor romane și nuvele. Fiecare din scriitorii studiați își dozează în mod substanțial altfel poeticitatea limbajului în proza istorică, față de toate celelalte genuri ale prozei artistice. Diferă categoria figurilor de stil utilizate și cantitatea acestora. Deosebirile sunt remarcabile și ele există indiferent de tipul structurilor narative 49 sau de temperamentul artistic al scriitorului. Această diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
100-126; Fictionality in the historical novel, în "Semiotica", 130, Berlin-New York, Mouton de Gruyter, 2000, p.179-185. 51 Funcția de caracterizare a limbajului poetic în proza istorică a lui C. Negruzzi se manifestă, în ceea ce privește metafora, printr-o scădere netă a poeticității în nuvelele istorice în comparație cu scrierile neistorice. Punctele de maximă diferențiere sunt mai ales în ceea ce privește metaforele de intensitate medie și împrumuturile ori calcurile metaforice. De exemplu, în Amintiri din junețe și Scrisori la un prieten − vs. Alexandru Lăpușneanu −, există incomparabil mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel puțin o excepție parțială de la regula poeticității intrinsece a prozei macedonskiene. Dedicată mamei scriitorului, nuvela Pe drum de poștă (prezentă în volumul Cartea de aur, publicat în 1902) descrie cavalcada unui drum de la Craiova la București, făcut de un copil însoțit de mama sa, în speranța că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mișcă enigmatic, hiperbolic ori microscopic, într-o plasmă. [...] Observația și descrierea, voit neselective, sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. Viziunea e stilul" (2006: 74-75). Dar să nu ne lăsăm amăgiți de dulcea otravă a criticii: poeticitatea magic-vizionară, de roman sud-american, a prozei cărtăresciene dublează, în chip fericit, un tempo al narațiunii alert și o artă a construcției epice seducătoare. Nuvelele și romanele lui Cărtărescu pot fi citite la mai multe niveluri și pot fi interpretate din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doi narează în același registru, însă la Sadoveanu există mai mult epic. Dar ca și la Creangă, epicul se transformă în poetic. Apropo de poetica romanescă, foarte bine surprinsă de R.M. Alberes în Istoria romanului modern, acum se vorbește despre poeticitate, despre lirism ca despre o dimensiune modernă a romanului. Iată că și aici suntem sincronizați cu ce se întâmplă în "romanul modern", cu mitopoietica. Cât despre "rostirea cu voce tare", aș dori să-l amintesc pe Cervantes, care își citea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?!” (p. 113) Sandu rămâne, până la urmă, un imatur captiv al unei adolescențe prelungite pentru care amestecul trecutului cu prezentul devine o sursă nebănuită de poeticitate. Arhitectura romanului este una circulară, în care fragmentele analitice vizând mereu alte nuanțe, dau impresia unei repetări infinite. Senzația de mișcare într-un fel de cerc vicios îl copleșește pe protagonist și ea vine din perpetuarea la infinit a tensiunii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și sugestia ocupă un loc aparte în romanul Ioana, mai mult decât în celelalte scrieri ale autorului. Mitul lui Tristan și al Isoldei, imaginea mării, pustiul Cavarnei, pisoiul Ahmed, toate acestea sunt elemente simbolice care contribuie la conturarea dramei eroilor. Poeticitate romanului vine și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem în proză. Subiectul este redus la maxim și nu am alcătuit decât o îmbinare de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mama ta Îl întâlni pe tatăl tău!3 Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie...") mult timp analizat de W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
impresie este aceea de încălcarea a intimității unei adolescente, apoi a unei tinere traversând inedite trepte ale existențialului. însă majoritatea consemnărilor sale ne îndreptățesc să apreciem un condei de o sensibilitate pură, cu judecăți de valoare, cu frazări de o poeticitate ornamentală și metafizică. Expansivă, imprevizibilă, exigentăși (auto)ironică. Descoperim o geni zbătându-se în lanțurile iubirii. Descoperim o geni neliniștită, rostind: „Viața are... gust de cenușă...” Descoperim o geni a esențelor analitice (gândind la diversitatea lecturilor sale) sau la profesorii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
oieresc, din care se selectează un ins cu anumite calități, ce urmează a fi „nuntit”: adică să experimenteze moartea în chip năprasnic și într-un cadru feeric. Cîntecul „epic” i-a dat forma cea mai dezvoltată și semnificativă sub raportul poeticității. La polonezi, alegoria a fost asimilată în compoziții orale numite dume, scurte narațiuni epice unde se înfățișează aspecte de viață feudală, îndeosebi din mediul orășănesc ori de curte. În dumele centrate pe ideea morții, dezvoltarea dramatică are la bază o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]