286 matches
-
influențeze trecerea/ timpului. Pe/ o stradă înecată în noroi, în mijlocul harababurii și al vacarmului, la/ sfârșit de săptămână, când se deschid capacele/ lăzilor de zestre în sat” (p. 308). O referință precisă, de natură emoțională, lipsește. Ceea ce dovedește nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
în urma lungii interdicții de care avusese parte. La începutul anilor ‘70, am scris un articol intitulat Automobilul și căprioara, referitor la Universul poeziei, în care îi reproșam lui G.Călinescu absența unei discriminări, care mi se părea importantă, când reducea „poeticitatea” la natura lucrurilor și excludea (sau mai bine zis nu lua în seamă) criteriul istoric al participării lor la lumea poeziei. În fond, eram convins pe atunci, „multe din lucrurile considerate îndeobște poetice își trag această calitate nu (sau nu
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
scris, asupra poemului și a ideii de poem, dar, de fapt, se petrece un lucru mai important, reflecția este transferată asupra existenței, asupra semnelor și caligrafiilor “Ucigașului caligrafic”. Textul și viața reprezintă o nesfîrșită Caligrafie; atît de înflorită, încît numai poeticitatea o poate exprima deplin. Metafora însă e insuficientă și periculoasă. Mult mai aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu printr-o elevare eterică, ci printr-o pogorâre în straturile primitive ale
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității, întrucît Ťmetafizicať înaltă, identificabilă discursului eminescian, va fi substituită mecanic de Ťmetafizicať joasă, a Ťbezneiť și a Ťnămoluluiť ancestral. Perspectiva demolatoare a "robului" răzvrătit conține germenii dialectici ai evoluției, dar nu depășește stadiul obscur al conștientizării colective junghiene". (Să ne
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
shakespeareiene, astfel încît, de pildă, Romeo să fie gangster într-o bandă de răufăcători, iar Julieta la rîndu-i fiica șefului bandei adverse, putem lăsa neatins palierul lingvistic? Cînd nivelul narativ pare să solicite explicitări, cum ne-am putea imagina că poeticitatea vorbește totuși oricui, oricînd, peste timp, istorie, mentalități și înțelegeri? Întrebările aceste, metodologic puncte de plecare pentru studiul lui Frank Kermode, sînt foarte firești, iar răspunsul aproape un truism. Dar Kermode nu propune un proiect în genul celui făptuit de
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
montată este Iulius Cezar, conceperea lui Hamlet, dar și a poemului "The Phoenix and the Turtle". O bună parte din studiu se ocupă de piesele produse pentru Teatrul Globe, deși Kermode analizează și cîteva dintre cele produse înainte de 1600. Între poeticitatea din ce în ce mai accentuată a limbajului shakespearean, și implicit marcat detașată de limbajul comun, și cronologia pieselor, Kermode descoperă un raport de inversă proporționalitate: cu cît ne depărtăm de piesele de început, limbajul e mai complicat, mecanismele poetice mai subtile, dar și
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
dramaturgul izbutește să reproducă pe scena liniștea. Din felul în care personajele învață să joace o scenă, să aibă reacții și să puncteze momente cheie în intrigă, tăcînd, nu lansîndu-se în tirade. După Kermode, acesta este punctul culminant în evoluția poeticității la Shakespeare, care presupune totodată și emanciparea de o retorică mai curînd convențională, a ornamentului și meșteșugului. Frank Kermode - Shakespeare's Language, Farrar, Straus and Giroux, New York 2000, 375 pag.
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
la Magda Isanos (minus avangarda înfățișată separat), Marin Mincu aduce însă în prim-plan un demers teoretic și anume acela de-a urmări ,dramatica sforțare a eului poetic de a se constitui ca entitate autonomă". Sau mai precis, ,diagrama evoluției" poeticității, sinuoasă în desfășurarea sa, ,marcînd transformările insesizabile traversate de discurs, pînă ce Ťobiectulť poeziei ajunge să se identifice cu subiectul poetic". Despre ce este vorba? în fond, nu despre altceva decît despre mai vechiul concept al ,poeziei pure", filtrat prin
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
găsi Florin Șlapac locul într-un grupaj de lecturi din perspectivă extraestetică. Totuși, romanul Jucăria (prima ediție a apărut în '89) nu poate fi citit fără o minimă contextualizare. Mai toți "întîmpinătorii" cărții au remarcat jocurile intertextuale și de limbaj, poeticitatea romanului, fără a sublinia miza evident subversivă a cărții. Din această ultimă perspectivă, lucrurile se schimbă radical. O societate militarizată guvernată de un general dictator, mare pasionat de jocurile cu păpuși. Lumea mizerabilă a cazărmilor, a războiului. Un personaj (Alexandru
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
le-a întrevăzut, de la bun început, autoarea. Dopat cu "simonism", imaginație, venerație (bine temperată) și literaturitate, motorul "salvării..." turează la capacitate maximă. Primul care a "zburat" a fost titlul, înlocuit cu un singur cuvânt care exprimă însăși ideea naumiană de poeticitate. Clava arată acum, cu marca �critifiction" pe eleron și cu hazardul obiectiv pe pneuri, ca un bolid de formula unu. Și mai e încă loc pentru multe upgrade-uri! Ce s-a schimbat, de fapt? Au fost eliminate pasajele teoretice despre
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
de multă lume în discursul critic al lui Marin Mincu, întâmpinat adesea cu multe rezerve (justificate sau nu), antologia sa comentată ar putea deveni (nu exagerez) Biblia înțelegerii poeziei românești din secolul XX. Dar exegeza lui Marin Mincu despre evoluția poeticității românești are ea însăși nevoie de o exegeză lămuritoare. Devotații bisericii lui Marin Mincu (Irina Mavrodin, George Popescu, Octavian Soviany, Marian Drăghici) nu lipsesc (e adevărat că sunt puțini, dar ar fi nefiresc să fie mulți), sunt ei înșiși critici
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
fiind obligat la aceasta de evoluția firească a formelor de expresie" (p. 588). Un alt prilej lămuritor se ivește în secțiunea rezervată lui Ilarie Voronca, unde criticul polemizează cu modul de înțelegere călinescian, bazat pe croceanism, conform căruia conceptul de poeticitate se oprește la sens, transpunerea unui sentiment și transmiterea unei emoții. În replică, Marin Mincu etalează o concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă în accepția croceană și călinesciană poezia nu poate fi explicată fără noțiunea de
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
rar. Croh era diplomatic și tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câțiva autori cu o ferocitate neobișnuită. Și pe bună dreptate. Unde textele erau promițătoare, însă, tonul lui devenea cu totul altul: rațional, analitic, profund, urmărind poeticitatea până-n adâncurile văgăunii unde se ascundea" (p. 228). Citind astăzi lista celor care au trecut prin cenaclul din Schitu Măgureanu am putea crede că pentru mulți autori prima lectură publică a fost un adevărat galop de sănătate. În realitate, lucrurile
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
fost una în care decantarea resurselor interioare s-a desfășurat lent. Deci fără scurtcircuite. Fără cacealmale. În sensul acesta o citește și Simona Sora, în prefața bine intitulată Epifanii. Ca pe un document existențial, prozastic, romanesc chiar, dar strălucind de poeticitate și încordându-se vizionar. Ar mai fi totuși o cale de lectură. Una în care accentul cade asupra unor semnale mai degrabă exterioare. Context, situare în istorie, în cele din urmă formă. Nu cu mult timp în urmă, Magda Cârneci
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
Apar, peste tot unde e vorba despre scriitori, considerații despre valoare, generații și prejudecăți, despre sensul creației și condiția ingrată a creatorului. O privire lucidă, nepoetică, am putea spune, care însă, știm și din cărțile sale de versuri, sporește însăși poeticitatea. Atitudinile Ilenei Mălăncioiu se sprijină pe un fond umanist profund, dacă ne uităm la esența unui articol unde, de pildă, în lichidarea unui Ionescu, nu amănuntele aparent mai importante îi atrag atenția, ci faptul că "cele trei gloanțe au fost
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
aliaj de inocență juvenilă și viclenie retorică, o remarcabilă capacitate de versificare și, în general, o dexteritate combinatorie uimitoare la un tânăr de numai douăzeci și unu de ani. Succedate cu o deplină naturalețe, prin exercitarea, parcă, a unui reflex involuntar al poeticității, cele mai șocante asocieri imagistice și cele mai plastice permutări în interiorul câte unui registru verbal se validează și se consacră singure, cu acea capacitate a reprezentărilor artistice de a forța și forja realitatea. Bulgări de lumină înfulecați cu lăcomie, lapte
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
e chestiune de gust.) O observație demnă de interes e de factură tipologică: „autoînvestirea existențială în actul de a scrie, nemediată de imaginație, necosmetizată estetic, poate genera în unele cazuri (similar, cel al lui Ion Zubașcu) fenomene literare în care poeticitatea ar trebui reformulată”. Demnă de interes, nu și numaidecât îndreptățită. Nu văd, de pildă, de ce descrierea aceasta i-ar viza exclusiv pe Marius Chivu și pe Ion Zubașcu, și nu, odată cu ei, pe mulți, pe foarte mulți dintre poeții activi
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
în cartea sa El irracionalismo poético. El símbolo (1979), recurge la simboluri produse printr-un lanț de asocieri iraționale pentru a produce emoție în absența înțelegerii și a explicației raționale. Antonio Gamoneda ignoră convenția și în privința tiparelor formale. Considerând că poeticitatea există independent de acestea și de genurile literare, își scrie poemele în versete, fără rimă, pornind de la ritm, factor fundamental de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]