8,144 matches
-
bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
nimic vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi este permis orice: ,}i-s bucile frumoase ca două fenomene/ Cerești ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n pizda ta
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
și mai culți participanți la critica textului, aplaudă întreruperea, căci altfel revoltatul ar fi spus mai multe contra preoților, încât ,mai bine să tăcem". Ceea ce încheie dialogul comentatorilor la acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din poemă nu e cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
neliniște existențială și chiar identitară. Fraza ,Încep să ocup un alt trup" nu este un paradox gol. Ruperea de trecut este radicală, prezentul tranzitiv, o stare provizorie cu destule impedimente, și numai pe viitor se poate paria. Deocamdată, femeia are pofte surprinzătoare, grețuri neașteptate dar și percepții acute, se mișcă greu și își ascultă curioasă interiorul: ,Un drum e cît ieri și alatăieri și azi laolaltă. Acesta-i începutul și totuși nu stau pe hol la taclale... Mă plimb printr-un
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
pe care profesorii conștiincioși o evită pe cît pot. Cărțile auxiliare despre care vorbesc nu sînt culegeri de exerciții, ci tot un fel de manuale, mai amănunțite și, îmi pare rău s-o spun, de o pedanterie care îți taie pofta să le consulți. Dar dacă n-ai încotro, te avînți, ca părinte grijuliu ce ești, să-i explici candidatului ce vrea să zică autorul cărții care, chipurile, ar trebui să-i netezească elevului drumul spre materia pe care o studiază
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola către romani, 8, 23); poftele sale materiale au fost crucificate: „... dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc care să iubească materia”40); nu-și dorește să mai trăiască după obiceiul omului, „după oameni” (Epistola către romani, 8.1.; a se compara
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
tuturor. Nu crede, nu vrea să creadă că viața se lucrează din bucăți. Că trebuie să ai, în toate cele, chibzuința croitorului econom. Și nu e, culmea, păgubașul, ci mai curînd întreținutul ei: "mușc dintr-un măr, atît cît am poftă: pe urmă, cînd m-am săturat, îl arunc." Vincero, își spune, cu fiecare episod din cele douăzeci și patru (cam cîte anii lui Sebastian cînd le-a scris), un om care se amăgește că n-a ratat, fiindcă a luat orice drum
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
suplă ne lămurește apetisant că mersul pe jos ajută la menținerea unui tonus bun, păstrează eleganța, sprinteneala la umblet și verticalitatea trupului la români... -Din ce în ce mai cocârjat în ultima vreme, completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să fie la ei! Vrea să ne facă obezi, leneși și - Doamne ferește! - chiar surzi, să nu mai auzim nici măcar duduitul motorului economiei naționale pus în funcțiune la
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
de Carte de la București, cu prilejul lansării volumului Anti-Gog, a povestit cum a păstrat manuscrisul cărții în Arhivele Statului din Năsăud, încredințat pe mâini oneste. Mai multe despre Domnia sa - un personaj care are o uimitoare tinerețe spirituală și o insațiabilă poftă de a scrie - în convorbirea ce urmează. - Stimate domnule profesor, se spune că și locul unde venim pe lume are o influență asupra personalității noastre. Unii contestă această ipoteză. Pe filonul unor vechi precepte, Rădulescu Motru zicea că individul, cunoscându
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
în sfârșit o vorbă, doar un ușor semn, o privire, un zâmbet ți-ar aduce mărturisirea: sunt mândră de tine! Dar nimic, nimic. Poți oare simți, poți pricepe acest lucru? Aici e vorba de cea mai profundă, cea mai cutremurătoare poftă a omului. Dacă ea rămâne neîmplinită, atunci nimeni, nici un prieten, nici o iubită nu i-o poate suplini nici măcar pentru căteva clipe. Știi ce mi s-a întâmplat? Mama mea m-a respins, m-a urât, urât " - izbucni el aproape în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
mai potrivită decît postura de editor al lui Liviu Rebreanu, ar fi fost pentru dl Niculae Gheran cea de editor al lui Tudor Arghezi. întrucît vehemența verbală, acea pornire de-a nu cruța nimic ce i se pare inadecvat bunului-simț, pofta justițiară de a-i da pe impostorii dovediți cu capul de toți pereții fanteziei, formează un indenegabil numitor comun valah al celor două condeie. Niculae Gheran, Sertar, Ed. Institutului Cultural Român, 2004, 452 pag., preț neprecizat.
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola către romani, 8, 23); poftele sale materiale au fost crucificate: „... dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc care să iubească materia”40); nu-și dorește să mai trăiască după obiceiul omului, „după oameni” (Epistola către romani, 8.1.; a se compara
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
desfrânarea, care este împărăteasa, stăpâna și plăcerea care cuprinde toate plăcerile [...] ea poartă ca o căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana 1. Desfrânarea este poftirea, satisfacerea fără rânduială și nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Este o poftă fără rânduială a trupului împotriva poruncii lui Dumnezeu 2, lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se ațâță în noi prin simțurile noastre 3. Patima desfrânării constă în întrebuințarea patologică pe care omul o dă sexualității sale. Folosirea sexualității
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana 1. Desfrânarea este poftirea, satisfacerea fără rânduială și nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Este o poftă fără rânduială a trupului împotriva poruncii lui Dumnezeu 2, lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se ațâță în noi prin simțurile noastre 3. Patima desfrânării constă în întrebuințarea patologică pe care omul o dă sexualității sale. Folosirea sexualității nu ține deloc de originea firii umane și aceasta a apărut numai ca urmare a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
unui cal spre a-l supune și a-l putea mâna11. Din acești doi termeni ce sunt total opuși, putem afirma faptul că desfrânarea înseamnă lipsa frâielor sau abuzul sexual în ceea ce privește relațiile sexuale. Cuvântul desfrânare ilustrează multe feluri de plăceri, pofte și patimi, dar sensul cel mai obișnuit este acela de pierdere a frâului sau neputința de a stăpâni pornirile anarhice ale trupului 12. Asupra acestei probleme și-au îndreptat privirile Sfinții Părinți ai Bisericii, care, potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
omului 16. Sfântul Ioan Damaschin, când enumeră patimile trupești, așează patima desfrânării între patimile trupului: Iar patimi trupești - spune el - sunt: iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăția, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele (zoofilia sau bestialitatea), poftele rele și toate patimile urâte și potrivnice firii 17. Caracterul patologic și patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înțelegem de ce Sfinții Părinți o numesc adeseori boală și văd în ea o formă de nebunie. Bolnavă și rănită
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
toate patimile urâte și potrivnice firii 17. Caracterul patologic și patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înțelegem de ce Sfinții Părinți o numesc adeseori boală și văd în ea o formă de nebunie. Bolnavă și rănită de săgeata poftei desfrânate este inima care vede pentru a se învăpăia de 8 Sorin Cosma, Cumpătarea în etica filozofică antică și morală creștină. O încercare de sofrologie creștină, Edit. Helicon, 1999, pp. 213, 218. 9 Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
nici divin, fiind un dar natural dat de Creator oamenilor și cunoscut de aceștia după căderea în păcat. Astfel, Părinții învață că, numai cei ce s-au întors de la Dumnezeu și nu au îndeplinit porunca Lui au fost cuprinși de poftele trupului, până într atât încât au ajuns de s-au unit trupește (Fac. 3, 16 ; 4, 1). Sfântul Ioan Gură de Aur menționează în acest sens: După călcarea poruncii, după scoaterea din rai, atunci a început unirea trupească între Adam
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
p. 382. 3 zburat, pentru cei dintâi oameni și s-au făcut nevrednici de măreția unui atât de mare bun și a intrat deci, în lume legea unirii trupești 24. Omul a fost creat în vederea unirii cu Dumnezeu, facultatea poftitoare (pofta sau dorința) fiindu-i sădită în inima sa pentru a putea să-L cunoască pe Dumnezeu, să tindă spre înălțarea la El, spre unirea cu El și să o canalizeze spre tot ceea ce împiedică această firească lucrare. Adam în Grădina
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
copii, înseamnă a batjocori natura 30, menționează în sensul acesta Clement Alexandrinul. Pentru a-și împlini scopul, sexualitatea trebuie să formeze comuniunea între două persoane, unirea durabilă într-un singur trup. În general, desfrânatul caută femeia pentru a-și satisface poftele senzuale, restrânge dragostea la nivel trupesc. El declară că o iubește, și aceasta de multe ori îi dă crezare, pentru că ea este o ființă care are nevoie de afectivitate din partea bărbatului. Dar dacă acesta iubește cu adevărat o femeie, îi
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care bărbații dinaintea lui Tobie nu o săvârșiseră încă din prima noapte) arată clar necesitatea de a fi unit spiritual, de a fi renăscut împreună din Duhul Sfânt, pentru a dobândi o relație intimă dreaptă, care să depășească nivelul simplelor pofte trupești. Tobie și soția lui așteaptă să fie uniți spiritual, înainte de a se cunoaște trupește, prin rugăciune și prin har. Trupul nu 29 Tertulian, Despre suflet, XXVII, 4, trad. Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și prof. David Popescu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
jertfească pentru celălalt, ci-și caută ca unic țel propria sa plăcere. Atunci el nu mai vede chipul lui Dumnezeu în centrul ființei sale, ci satisfacerea funcțiilor sexuale, iar celălalt devine pentru el un simplu obiect ce-i satisface o poftă atunci când aceasta cere să fie satisfăcută. În acest mod, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine48, înlocuind iubirea cu pofta animalică și instinctivă 49. Dacă se ține seama de toate acestea și de faptul că dorința sexuală poate uni
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
centrul ființei sale, ci satisfacerea funcțiilor sexuale, iar celălalt devine pentru el un simplu obiect ce-i satisface o poftă atunci când aceasta cere să fie satisfăcută. În acest mod, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine48, înlocuind iubirea cu pofta animalică și instinctivă 49. Dacă se ține seama de toate acestea și de faptul că dorința sexuală poate uni cel mai bine bărbatul cu femeia 50, se poate lesne înțelege de ce diavolul caută să transforme aceste relații în puteri distrugătoare
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
vine în chip firesc din preaplinul ei66. Deci, căsătoria nu trebuie să fie prilej de neînfrânare, de perversiune, de abuz, să nu fie robită patimii. Fiecare soț e dator să-și stăpânească trupul în sfințenie și cinste, nu în patima poftei. Elementul spiritual trebuie să domine peste elementul trupesc în căsătoria creștină. Unirea cu Hristos să constituie atmosfera familiei. Să fie căsătorie în Hristos 67. 56 Michel Philippe Laroche, op. cit., p.90. 57 Paul C. Reisser, Sexul și persoanele necăsătorite. Motive
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
bucuria proprie este începutul tuturor relelor 69, este piedica înaintării celor ce vor să se sârguiască 70 și ea este totodată maica relelor 71 și începutul tuturor patimilor 72. Filavtia este o dragoste irațională, o satisfacere exclusivă a simțurilor, a poftelor care sădesc în minte boli și pătimiri ale trupului, greu de vindecat 73, o dragoste care divide tot ce are legătură cu persoana umană, împărțind și sufletul celui robit de ea74, făcând din pătimaș să caute doar ceea i-ar
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]