374 matches
-
de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers. - Alo ! Pe cine căutați ? Mă întorc și nu mi-e foarte greu să o zăresc. Genul de femeie pofticioasă care nu face rabat de la mâncare doar pentru câteva kilograme în minus. - O caut pe doamna de la Resurse Umane . - Eu sunt . Cu ce problemă ? continuă interogatoriul ,mai mult din obligație ,căci e trecut în fișa ei de post. - Am venit
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
și-o privi cu zvâc pe femeie. O văzuse cu darul și-și scosese capul pe fereastră. Ne ducem ca vântul și ca gândul, n-ai tu grijă! Nu! Dar niscai fructe pus-ai, drăguțo? schimbă ea foaia însetată și pofticioasă. Îi pomenise Nicole că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
In fapt însă, România și-a meritat din plin cotația în permanent avânt la bursa secretă a valorilor inestimabile care spre deliciul acelorași occidentali sunt scoase la iveală din ascunzișurile comorilor subterane generând permanente planuri de viitor dezvăluite de sclipirile pofticioase ale celor care, hotărând soarta Lumii în mod inevitabil au în vedere spre redistribuire cui i se cuvin și aceste mici atenții subterane. Drept urmare, un teritoriu atât de mănos și binecuvântat de Dumnezeu s-a apreciat în mod just că
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
în Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016. lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențiale nici măcar nu știa că o ea umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
în Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016. lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențiale nici măcar nu știa că o ea umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
deprins acest vicleșug!) aburii omletei, peștele proaspăt prins de bunicul - pescarul satului! „Hai vino și gustă și tu”, mă atrage bunica, „ți-o fi și ție foame”. Mă codesc un pic, dar, În cele din urmă, mă apropii și Înfulec pofticios cot la cot cu ei. Se aude ciripit de păsări, câte o vorbă din când În când, dar mai mult tăcere. O cină ca de taină! Vremea a trecut, bunicii s-au dus, amintirile s-au Încețoșat, dar taina a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce altceva, spune-mi, este fumul, dacă nu o întunecime în fapt ?” „Tutunul este [...] păgubitor sufletului și corpului”, este „o imagine a pedepsei veșnice”, este „tiranul cel mai cumplit”, iar „cei care îl folosesc sunt mai sălbatici decât fiarele, mai pofticioși decât femeile însărcinate, [...] mai nelegiuiți decât hoții și jefuitorii” (228). Fără ca Infernul să fie numit per se, dar fiind definit destul de precis (loc al păcătoșilor, întunecime, pedeapsă veșnică etc.), retorica lui Nicolae Mavrocordat se apropie de dogmatica ame- nințare cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre cai, ci dinspre vizitiu. Când vizitiul zărește chipul îndrăgitului, sufletul îi ia foc. Calul „pofticios”, căci acum intră el în rol, măcar că este biciuit ca să fie cumpătat, nu ascultă și se năpustește spre iubit ca „să-i amintească acestuia de dulceața trupeștilor plăceri”. Calul bun și vizitiul se împotrivesc la început, dar „văzând că răul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele desfrâului. Copila nu se opune, acceptând cu ușurință un trai de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un corp disproporționat de mare și solzi strălucind de putrefacție înota în jur, cu priviri pofticioase, ca un bătrân desfrânat. Pe când eram gata să mă sufoc din lipsă de aer, cadavrul s-a trezit la viață sub brațul meu și s-a îndepărtat, iar atunci m-am luptat cu peștele, iar cadavrul se răsucea necontenit în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
De-l poți duce, îți mai dau. Dar să nu te culci în șanț când ieși !...” Și, iaca, vii dumneta peste două zile și zici : „Măi, da cel fel de vin mi-ai dat, dumneta ? Tare, de-ți crăpa capul”. Pofticios, celălalt asculta aprobând. Deodată, mulțimea începu să fugă către sat. Vestea se răspândise ca fulgerul și tot mai mulți părăseau târgul, luând-o după ceilalți. Un om fusese omorât în fața bodegii. Unul din martori povestea emoționat : - Ș-o intrat la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se oprea, s-o ajungă și celelalte. Așa hălăduia la toate hramurile și o lume o știa că nu prea era întreagă la minte. Fura. Mințea. Plângea fără alegere toți morții la parastase și, dacă intra în casă străină, băga pofticioasă mâna în oala de pe foc. Dar se pocăia repede și juruia părintelui să se facă prescurăreasă. Apoi iar mințea și fura. Chiar dacă n-o asculta nimeni, povestea la nesfârșit mici întâmplări : „Toată noaptea un pohonț de șoarec nu m-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la fiul lui Pollio. Să-l vadă în ce ape se scaldă. Poate e și el vârât în cabala asta, că de vrăjitorii se ocupă mai dihai decât celălalt. Scribonius a dat în patima astrologiei din slăbiciune. Gallus este însă pofticios. Se consideră îndrituit la o parte din succesiunea imperială. Din păcate, nu are de partea lui decât ambiția. Sunt alții mai breji decât el. Aemilius Lepidus, de exemplu. ăsta da, ar putea, dar uite-l că nu vrea. I-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după antrenamentul de la prânz, îl privesc cum ridică receptorul și-și sună secretara. ― Laura, rostește el gros, cu accentul lui nordic răgușit, vrem două cafele și o farfurie de biscuiți. Pune jos receptorul și-mi zice, sau mai bine rostește pofticios: nu m-aștept să mănânci biscuiții, trebuie să fie greu să te menții în forma asta. Și eu, mai fraieră, roșesc. Mă descurc eu, spun hotărâtă. ― Ei bine, Jemima. Motivul pentru care am dorit să-ți vorbesc este că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe săptămână. Dar mama ta, când trăia, stătea cu ochii căscați ca o pasăre care mănâncă leșuri, gata să se Înfigă În orice bucată de carne moartă“. Mama Scumpă spunea că o femeie respectabilă nu trebuie niciodată să se arate pofticioasă, nici față de mâncare, nici față de alte plăceri. Și cel mai important, nu trebuie niciodată „să devină o povară“, acest lucru fiind ceea ce Mama Scumpă Încerca din răsputeri să nu devină și pretindea de la alții, În special de la tatăl meu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o vatră de piatră. Ce noapte lungă Îi aștepta. Gândul Îi zbură la Harry. Ce-o fi făcând? Oare Își făcea griji pentru ea? Oare se gândea măcar la ea? Își imagină din nou chipul lui, nu cu o expresie pofticioasă sau jenată. Îi vedea expresia de pură uimire când se Întinsese prima dată lângă el În pat. Mâine, Își spuse ea, dar fără lumânări și fără plasă pentru țânțari de data asta. —Gândește-te că ești În tabără, Își consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sărac este în casele voastre! 15. Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubire dar toate astea nu sunt decât gesturi prin care vreau să iubesc și să devin mai puternic decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiș clipă de clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
avut impresia că depășise faza de descurajare și de lehamite care urmase părăsirii Granadei, sfâșiere ce fusese agravată de pierderea uneia, apoi a celeilalte soții. De acum făcea proiecte, trecea la provocări, avea pumnii pregătiți de luptă, ochii priveau iarăși pofticioși. Pentru acest drum călăream pe cal la fel ca el, însă femeile erau urcate pe niște catârce, așa că eram nevoiți să înaintăm în ritmul lor. La un moment dat, Warda s-a apropiat de Mohamed. M-am întors în dreptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o să ezite. Nu cred că auzise ce-i spusesem până atunci. Probabil că o costase suficient efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște grăsani stângaci, îmbrăcați cu tirolezi în culori pastel, care zâmbesc, tropăie și dau din cap. Femeile fac parte din categoria păpușilor care spun Mamaaa și fac pipi dacă le întorci cu capul în jos, cu fețe drăguțe, rotunde și pofticioase sub părul ca salata de icre sau ca bezeaua. Acești consumatori eroici au câte o felie din aproape toate lucrurile și acum vor o felie și din marfa asta, din artă. Par să creadă că e toată acolo doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]