249 matches
-
și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali, moaștele...1 blid de argint poleit, cu 4 evangheliști dat de la măria ta. Le-au luat boiarii caimacani de le-au dat lui fertmarșal cu cheile porții...” „ Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și nu era o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu nu se deranjează pentru un bărbat ridicol. După puțin timp eram deja cu gândul în altă parte. Nici o lumină divină nu alunecă pe pruncul rigid pe care-l am în față, în umbra poleită a bisericii. Aureola se sprijină pe un bastonaș negru de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar nu a obținut nimic. Nu a folosit gărzile imperiale pentru a dispersa mulțimea, de teamă de a nu crea sentimentul asupririi. S-a retras în străfundurile Palatului și s-a afundat în gândurile sale stând pe tronul din Sălile Poleite, crezând că mulțimea își va da seama de greșeala pe care o face și că se va retrage. Dar a greșit gândind astfel. Nu știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în Palat. Când gloata a ajuns în Sala Tronului, Sala Poleită, nu mai era nimeni acolo. Au existat timp de mulți ani zvonuri conform cărora împăratul și suita sa ar fi ieșit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în Palat. Când gloata a ajuns în Sala Tronului, Sala Poleită, nu mai era nimeni acolo. Au existat timp de mulți ani zvonuri conform cărora împăratul și suita sa ar fi ieșit pe o cale secretă, dar soarta a făcut ca ei să se întâlnească cu un grup separat de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groapă, Să-i dai vacă de vacă Și doi boi să tacă. Ba îl petreceam până la biserică și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele. Și ca să mă scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pui trupul sub niște paravan și să le dai foc. Până atunci, nu lăsa inamicul să intre. În timp ce-i dădea aceste instrucțiuni, Nobunaga îl privea pe Ranmaru drept în ochi. Ușa de lemn era asigurată. Nobunaga privi un moment picturile poleite, încă intacte, de pe pereți. Un fir subțire de fum începea să se infiltreze de undeva, dar mai era câtva timp înainte ca flăcările să se răspândească înăuntru. „E vorba de o plecare. N-am de ce să mă grăbesc.“ Avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești? Dacă vrea ea. Nu știu. Dacă zice ea. Helen își ridică privirea spre coliviile de cristal ale candelabrelor poleite și zice: — Ai chef de una mică? Nu că aș avea de ales, zic. Nu știu care e diferența între ceea ce-mi doresc și ceea ce sunt dresat să-mi doresc. Nu-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ivindu-se câte un val mic care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de roz care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și atunci văzusei printre realitățile fantomele nopții. Ele erau balerine, făceau balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ciocârlie, ca un țipar, ca un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale fie-si nu putură să acopere zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și izbind înfundat în capacul poleit. Lopețile sclipeau în soare și tot cimitirul era împurpurat. Un fum alb de luminări plutea deasupra ierbii. Cerul avea o culoare curată și sub linia lui se zbăteau, vesele, vrăbiile. Tăcerea locului întrista. Au plecat împreună, fără să vorbească, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor. Ei, din ce aveau, din ce n-aveau, tot au adus sfântului lăcaș. Muierile ascundeau banii, înșelau pe bărbați și tot cumpărau ba un antimis, ba un cazan de botez
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai rămăsese într-o săptămână, și, să-l fi văzut acum, nu-l mai cunoșteai! Stere îl scotea afară din prăvălia lui după ce bea două cinzecuri pentru că începea să cânte popește și spunea prostii. Sluga avea o față blândă, poleită parcă, așa cum au sfinții. Nu se supăra. O lua tîrîș-tîrîș spre buza gropii, într-acolo unde-ar fi vrut să-și cumpere peticul său de loc, și se oprea la rampă, cu mâinile în 176 buzunarele nădragilor peticiți. Gunoierii îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu, nu ratează câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poată lua În brațe. Cum Însă? Desprinzându-se de propriu-i trup, prin moarte. Un automortret. Nu e singurul și nici măcar primul În mitologia greacă. Să ne aducem aminte de privirea ucigașă a Gorgonei Meduza, care, Întoarsă către sine din poleitul scut pe care Perseu i-l pune În față, o Împietrește. Numai așa eroul o poate decapita. Care să fie semnificația adâncă a acestor pedepse? De ce mor astfel mai toți cei care Încremenesc În fața unei oglinzi (reale sau simbolice)? Interpretările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
culturală a altor comunități de străini În mod necesar mai diluate, În mijlocul cărora erau plasați. În cadrul acestor colonii se țineau aparte. Mă refer desigur la intelectualii ruși ce aparțineau Îndeosebi grupurilor democratice și nu la acel gen de persoană mai poleită care, „a fost, știți, consilier al țarului sau cam așa ceva“, la care se gândesc automat americancele din cluburile de femei, ori de câte ori sunt menționați „rușii albi“. În aceste așezări viața era atât de bogată și de intensă Încât acești „intelligentî“ ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în rest, piața cu pricina este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, Istorisiri nesănătoase fericirii 149 totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]