601 matches
-
al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
instrumentului, cei doi pianiști ai duo-ului de pian trebuie să acorde o atenție sporită pentru realizarea 15 și echilibrarea întregului, operând cu același tip de sonoritate (timbru). Muzica partiturilor pentru patru mâini este mai densă, atât armonic cât și polifonic, prin ocuparea unei arii mai largi a claviaturii. Acționând cu un tușeu omogen în registrele extreme, cei doi vor realiza un cânt unitar în diferite nuanțe și într-un tempo adecvat. 1.2. Partitura pentru pian la patru mâini Compoziția
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Ex. Utilizarea alternativă a pedalei va fi minuțios notată pe partitură și exersată pentru a evita orice neînțelegere. Țesătura muzicală a unei partituri pentru pian la patru mâini impune uneori o utilizare specială a pedalei: în cazurile în care pasajele polifonice sunt dense și cuprind toate registrele pianului simultan în nuanță de ff, singurul mod satisfăcător de a pune pedala va fi „vibrato-ul” sau „semi-pedala”. Pentru exemplificare am ales Sonata în Do major, partea a III-a, de P. Hindemith
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
6 mâini (1987/88) - Due carattere; 3 Sätze für 2 Klaviere oder Klavier zu 4 Hände Severac, Deodat de (1872 -1921) Compozitor francez. - La soldat de plomb - 3 piese (1905) Siegl, Otto (1896 -1978) Violonist și compozitor austriac. - 3 piese polifonice - 6 piese op. 118Dansuri op. 7 Sigtenhorst-Meyer, Bernard van den(1888 -1953) Compozitor și profesor olandez - Die sieben Intervalle op. 51 - 8 piese Solbiati, Alessăndro (n. 1956) Compozitor italian. - Like the waves (1981) Soler, Augustin Charles (n. 1960) Compozitor spaniol
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
pianoforte la 4 mâini, op. 751Școală practică privind ritmul, pianoforte la 4 mâini, op. 824 Diabelli, Anton (1781 -1858) Compozitor și pedagog austriac - Studii melodice op. 149; Frey, Martin (1872 -1946) Pianist și pedagog german. - Studii op. 70 pentru cântatul polifonic (pentru începători) Moscheles, Ignatz (1794-1870) Pianist, compozitor și pedagog ceh - 59 studii op. 107 (1842) Reinecke, Carl (1824-1910) Pianist, compozitor, dirijor și pedagog german - 12 Studienin Kaninischer weise op. 130 (1874) Roger-Zucasse, Jean-Jules (1873-1954) Compozitor și pedagog francez - Etudes pour
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
discursului narativ. În cazul textelor lovinesciene, complicata operație de revizuire-rescriere ne obligă să urmărim cu atenție procesul de constituire și evoluție a formei melodramatice, de la notele de călătorie, schițe, nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau teorie îngăduie înțelegerea relațiilor dintre poetic și real. Relația real-poetic e de același tip, ca aceea dintre materie-câmp radiație și implică raportarea la teoria nivelelor structurale: premolecular, molecular, biostructurat, psihic, noetic, noesic, poetic.”<ref id=”2”>Nicolae Steindhart, Monolog polifonic, Editura Dacia, Cluj, 1983.</ref> Cu alte cuvinte, un text trebuie raportat permanent la alte științe sacre care să contribuie la o revelare a sensului. La nivel general, avem de a face cu „o permutare de texte, o intertextualitate.”<ref
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fi „centrarea pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de acum și o anume «claritate a privirii»” (Noul antropocentrism). O asemenea perspectivă definește și versurile lui M. De la început autorul practică o poezie polifonică, în care pojghița realului e fisurată de clișeele discursive ale limbii de lemn și de elemente livrești. Așa se întâmplă, de pildă, în Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A. M., unde se conturează o atmosferă sordidă, de mitocănie generalizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex?), de starea de moment a naratorului etc. Prin urmare, o anumită poveste a vieții reprezintă o singură ipostază (sau mai multe) a versiunilor polifonice ale construcțiilor sau ale prezentărilor de sine pe care oamenii le-au utilizat, în acord cu diverse influențe de moment. În ciuda dezbaterilor privind fundamentele sale concrete, valoarea informativă sau raportul cu identitatea personală, povestea vieții naște și transmite sensuri individuale
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
se stabilizeze doar la vârsta mijlocie. Mai mult decât atât, dată fiind presupunerea mea teoretică referitoare la bidirecționalitatea relațiilor dintre povestea vieții și identitatea personală, adică legătura dintre viața povestită și viața trăită, ne putem întreba cum se leagă narațiunile polifonice ale femeilor de identitățile lor? Un răspuns la prima întrebare poate fi găsit în considerațiile referitoare la procesele de socializare ce au loc în diferitele etape ale vieții. În copilărie și adolescență, băieții și fetele sunt cu toții încurajați să se
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
discuției noastre ar putea fi formulată după cum urmează: care dintre acestea ar reflecta identitatea naratorului? Am putea ajunge la concluzia că atât povestea unui om, cât și identitatea lui sunt complexe și multilaterale sau, așa cum scrie Bakhtin (1981), dialogice și polifonice (vezi și Hermans et al., 1993). Ca și poveștile, așa cum am văzut în cazul Sarei și în cel al lui David, identitatea are multe componente și niveluri. Diversele componente ar putea interacționa ca să creeze un tot unitar; ele se află
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
experiența comportării umane ; în sfârșit, la alt nivel, ideile și atitudinile umane. Toate aceste materiale, inclusiv limba, există și în afara operei literare, dar în alt mod ; însă într-un poem sau într-un roman izbutit ele sunt antrenate în relații polifonice de dinamica scopului estetic. Se poate oare evalua literatura în mod adecvat după criterii pur formale ? Vom schița un răspuns. Criteriul pe care formaliștii ruși îl 'consideră principal apare și în alte evaluări estetice : el constă în noutate, în surpriză
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
asociază cercetării calitative și generează ceea ce s-a numit semiotica operațională sau semiotica socială. Metodele structurale, lexicale, actanțiale ale semioticii pure și dure anilor 60-70 se îmbogățesc cu studii locale interesate de narațiunea cotidiană, argumentare, intertextualitate, citare și alte ecouri polifonice care au dat drept de cetate unor obiecte din cele mai diverse (de la supă la grevă, de la parfum la fotografie). Această nouă semiotica caracterizată prin imersiunea în universul senzorial săturat de semne la toate nivelurile: decoruri, obiecte, practici, discursuri devine
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1827 în limba germană și franceza "Metoda de vioară” a lui. B.Campagnoli, elev al lui P.Nardini. Vechea școală violonistică germană, în frunte cu Biber, Walther, Westhoff, J.S.Bach, se remarcă în mod cu totul deosebit prin dezvoltarea posibilităților polifonice ale viorii. Leopold Mozart contribuie prin “Metoda” sa la dezvoltarea pe coordonate superioare a școlii violonistice germane. Ea cuprinde numeroase reguli rămase până azi în vigoare. Ele au meritul de a fi transmis violoniștilor germani, principiile școlii violonistice italiene, aceasta
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
de înțelesuri"16, este momentul, pe care Our Voices îl celebrează, al redefinirii "cercetării înseși, prilej cu care cercetătorii etnici să își creeze propria agendă de cercetare și să contribuie, astfel, la (apariția unei - adăugirea mea) melodii culturale cu adevărat polifonice"17. Iată crezul teoretic exprimat practic în scriitura academică a celor doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
postmodernism. O explozie a credințelor divergente, o polifonie a teoriilor cvasifilosofice și cvasireligioase. Orbii se întorc la cvasispiritualitate. Gândirea lor a pierdut unitatea. Unitatea s-a spart prefăcând în cioburi și înțelegerea. Au întors discursul în stradă dar discursul este polifonic. Nu numai orbi ci și surzi au devenit. Soția primului orb încă mai crede că Dumnezeu nu e orb. Soția doctorului îi răspunde: „Nici măcar el. Cerul e acoperit. Numai eu vă pot vedea”. Nihilismul a încolțit-o oarecum și pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Mitul expandează pretutindeni în forma apocalipsei. Iar literatura preia aceste frânturi și le prelucrează în forme inedite, numai bune să primenească mentalul nostru receptiv. „Sfârșitul lumii” poate fi luată drept o carte bizară și prin îngrămădirea aproape aiuritoare de conținuturi polifonice, și prin subiect și prin ineditul construcției. Te afli în fața unui produs românesc postmodern, o carte careși conține și câteva cronici literare și deci o carte care se construiește uneori anulându-se, deși referințele pozitive le întrec pe cele negative
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
recuperează în literatura sa nonfictivă un statut cert de prozator. Capabilă să dezvolte fraze arborescente și să găsească jocuri de cuvinte semnificative, [...] Monica Lovinescu se aventurează în exprimarea unor idei foarte greu de exprimat. Paginile ei eseistice sunt torențiale și polifonice, elanul intelectual asociindu-se cu sarcasmul cel mai caustic. Puțini scriitori reușesc, prin talentul lor, să acopere un atât de întins registru al afectivității, de la entuziasm (eruptiv și solemn) și până la dispreț. [...] Talentul ei literar, remarcabil, se manifestă cu predilecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm, iar pluralul adjectivelor te duce către suita de valuri sparte la mal. Nu se poate spune că ar fi vorba de două imagini, este de fapt scena repetată și polifonic orchestrată a multitudinii valurilor care se succed neîncetat și ajung clipă de clipă, acum ca și În nenumăratele tale experiențe anterioare, la mal. Scena este simultan vizuală și sonoră. Fiecare val, ajuns În preajma țărmului la un apogeu, se sparge după
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
apele timpului continentul trecutului în folosul unui cuplu de îndrăgostiți în căutarea fericirii, în fapt a propriei identități profunde, miza celui de-al doilea este mult mai gravă. Înrudită în esență, preocuparea pentru recuperarea timpului de odinioară se realizează aici polifonic, pe multiple planuri și cu o varietate de tehnici, mergând de la inserarea de text „autentic” (jurnal, scrisoare) la monologuri îmbinate cu narațiuni ce au valențe dramatice. Colectivitatea însăși este pusă în discuție în momentul când bătălia care se dă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ele sunt opuse și ostile una alteia (...), de aceea sentimentul întreținut cu bună știință că te afli în fața unui cuvânt străin trebuie să fie deosebit de clar și izbăvitor în parodie". Dostoievski e creatorul unui gen de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se vor raporta mulți dintre teoreticienii ulteriori ai parodiei. Polifonia romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
op. cit., pp. 538-539. 35 Idem, p. 539. 36 Mihail Bahtin, "Cuvântul la Dostoievski", în Problemele poeticii lui Dostoievski, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1970, p. 269. 37 Idem, p. 266. 38 Idem, p. 269. 39 M. Bahtin, "Romanul polifonic al lui Dostoievski", în Problemele poeticii lui Dostoievski, p. 8. 40 În traducere românească, regăsim explicarea termenului la Julia Kristeva, "Problemele structurării textului", în Pentru o teorie a textului. Antologie "Tel Quel" 1960-1971, traducere de Adriana Babeți și Delia Șepețean-
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vorbirea reprodusă sunt principalele semnale tex tuale ale acestui stil derivat: [...] intra și dădea bună seara numai Catrinei, spunând de fiecare dată că la proștii ăilalți nu dau bună seara. (M. Preda, Moromeții). Stilul indirect liber are de asemenea efect polifonic, dar discursul naratorului și cel al personajului sunt juxtapuse, dispărând expresiile dicendi, semnele de punctuație specifice stilului direct sau conectorii de subordonare necesari în stilul indirect: Nilă mormăi ceva care putea să însemne că tatăl său vorbește să nu tacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]