553 matches
-
teologic va putea socoti soluția lui H.-R. Patapievici o ofertă marcată de imprecizie (¬153-164). Opțiunea autorului este, fără îndoială, mărturisit creștină. Ceea ce este mai greu de ghicit rămâne răspunsul la întrebarea fundamentală rostită de orice modern tulburat de contextul polifoniei culturale actuale: de ce mai degrabă creștinismul și nu, bunăoară, islamul? Sau, altfel spus, de ce „Viu este Domnul Dumnezeul nostru” reprezintă începutul unei rugăciuni rostite într-o biserică și nu într-o sinagogă sau moschee? Mai mult: avem oare nevoie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nevoia de a construi alianțe este la fel de acută ca imperativul unui diagnostic corect pus mediului înconjurător 2. Rolul discernământului este vital. Fără să ignore imperativul carității, Părinții Bisericii includeau nu doar encomiul, ci și diatriba în discursul lor apologetic. Această polifonie stilistică răspunde unei realități istorice: mai multe tipuri de modernități coabitează foarte adesea în același spațiu public 1. Prin urmare, într-un dialog despre lucrurile cu adevărat importante este mereu nevoie să pierzi din vedere sistemul de referință al preopinentului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate 391
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Panorama, 48-53; Valeriu Cristea, „Fapte diverse”, FLC, 1969, 42; Tudor, Pretexte, 148-154; Valeriu Cristea, „Na greu’ pământului”, FLC, 1970, 811; Șerban Cioculescu, Demostene Botez memorialist, RL, 1971, 4; Edgar, Papu, „Na greu’ pământului”, VR, 1971, 3; Petroveanu, Traiectorii, 16-22; Indrieș, Polifonia, 173-185; Tudor-Anton, Ipostaze, 152-157; Săndulescu, Citind, 210-217; Crohmălniceanu, Literatura, II, 330-339; Piru, Poezia, I, 69-77; Negoițescu, Analize, 207-219; Simion Bărbulescu, Demostene Botez - viața ca roman trăit, București, 1983; Micu, Modernismul, 183-187; Iliescu, Poezia, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 291-293; Scarlat
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
București, 1977; Negrici, Figura, 93-105; Dicț. lit. 1900, 127-131; Ion Budai-Deleanu interpretat de..., îngr. și introd. Rodica Chiriacescu, București, 1980; Petrescu, Configurații, 101-111; Scarlat, Ist. poeziei, I, 192-197, 216-223; Elvira Sorohan, Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 108-124; Alexandru Ruja, „Țiganiada” și literatura Transilvaniei, O, 1999, 5; Cărtărescu, Postmodernismul, 238-239; Mihai Mitu, Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999, 5-81; Dicț. esențial, 118-121; G. I. Tohăneanu, Neajungerea limbii. Comentarii la „Țiganiada” de I.
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Proza, 307-311; Petre Theodoru, În legătură cu M. Blecher, ATN, 1978, 2; Protopopescu, Romanul, 227-242; Manolescu, Arca, III, 55-75; Țeposu, Viața, 98-107; Constantin Trandafir, Destin tragic și conștiință modernă, RL, 1984, 52; Constantin Trandafir, M. Blecher și existențialismul, RITL, 1986, 2-3; Indrieș, Polifonia, 200-220; Mirodan, Dicționar, I, 180-193; Zamfir, Cealaltă față, 139-175; M. Blecher. Histoire d’un oubli, „Dialogue” (Montpellier), 1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Cărăbuș’’ din Brăila, spectacol care s-a bucurat de un mare succes. STOP ! STOP ! STOP ! După intrarea spectatorilor în sală, întuneric prelungit care va fi ,,spart’’ de sunetele de claxoane, sirene, frâne de roți, voci speriate - țipete, toate într-o polifonie care să șocheze. Când se aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-o intersecție de străzi. Marcajul, trecere de pietoni pe ,,zebră
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
face prin trasarea pe mochete a ,,însemnelor’’ de circulație specifice, mochete care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale, școala, etc. În ,,polifonia sonoră’’ care scade în intensitate, se aud tot mai clar gemetele ,,manechinelor’’ accidentate, cu strigăte intermitente de ajutor. În scenă apare o persoană ( regizorul va stabili : bărbat, femeie, ținută ), care trece repede de la un ,,accidentat’’ la altul ,,consultându-le’’ starea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de o tristă celebritate. — Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e inspector-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Când două lucruri nu se potrtivesc, să le crezi pe amândouă, cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta-i credulitatea. Incredulitatea nu exclude curiozitatea, ci o Întărește. Neîncrezător În Înlănțuirile de idei, iubeam polifonia ideilor. E de-ajuns să nu crezi În ele, și două idei - ambele false - pot intra În coliziune, creînd un bun interval sau un diabolus in musica. Nu respectam ideile pentru care alții Își puneau viața În joc, dar două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
are o memorie corectă, dar procesul rememorării nu rămâne doar la ea. Toate personajele cu care își încrucișează drumul în această dimineață sunt prinse de febra amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul intrării în război a României, într-un salon mic-burghez unde considerațiile pe tema conveniențelor se amestecă cu speculațiile politice. Unde se va plasa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-un cinematograf, plimbându-se prin centrul mort, conducând pe drumurile astea pustii de țară și totuși încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O suportă doar treizeci de secunde, după care dă iar drumul la radio. Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16 Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura Minerva, București , 1982, p . 743. </ref> ROLUL PERSONAJULUI ÎN STRUCTURA ROMANULUI MODERN Eroii lui Camil Petrescu ilustrează toate ipostazele dintre
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
surpriza cea mai mare a fost când am aflat de pasiunea sa pentru arta polifonică și, în special, pentru opera palestriniană, având chiar și un studiu despre G. P. da Palestrina, publicat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Pentru profesorul de polifonie și compoziție, cu un curs privind Stilul palestrinian (pe care, în 1980, l-am prezentat și la Institutul de Studii ale Renașterii din Florența), a fost o adevărată revelație. Discutând asupra temei de doctorat, arătându-mi și o compoziție proprie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzical de misă, ele fiind cel mai mult utilizate în compozițiile simfonice-corale din epoca clasico-romantică, însă misa ca atare a constituit aproape pentru toți marii compozitori un teren propice asupra căruia și-au exercitat propria genialitate. În perioada carolingiană, și polifonia a fost integrată cu drepturi depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
carolingiană, și polifonia a fost integrată cu drepturi depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era sub semnul sacralității. Cele două aspecte, decăderea tradiției și nașterea polifoniei, istoric vorbind, s-au verificat în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să ținem cont de amândouă situațiile, pentru a evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca fiind reacționare sau o frână în fața progresului tehnic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celebra funcțiunile liturgice pontificale în capelă s-a instaurat și la Roma, tot aici s-a născut și figura cantorului de capelă, diferit de cel din vechea și abolita schola cantorum, fie datorită tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numărul a crescut și cuprindea bărbați, copii și/sau evirați. Exemplul capelei pontificale a fost urmat imediat și de principii laici în oratoriile din palatele lor și de episcopi și cardinali în propriile catedrale. În curțile regale și în catedrale, polifonia somptuoasă a capelelor era considerată un element de lux al ceremoniilor, iar pentru principi era un semn de prestigiu și putere. Episcopi și nobili se întreceau în a-i angaja pe cei mai buni maeștri și cantori europeni, inserând în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de aceasta, fie în latină, fie în limba populară. Pentru compoziția madrigalelor spirituale au fost folosite, îndeosebi, cartea „Cântarea Cântărilor” și „Cartea Psalmilor”, întrucât acestea se pretau mai bine la bogăția lor poetică și la natura lor lirică. Odată cu invazia polifoniei, cântul gregorian și-a menținut o poziție limitată și marginală, fiind apreciat numai în teorie, dar puțin executat în practică; deseori, era folosit pentru compoziția polifonică asemenea unei cărămizi de construcție. A decăzut astfel și abilitatea executivă transmisă de secolele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4 voci în confraternitățile și agregațiunile religioase, tot mai numeroase, la care s-au adăugat și poeții de curte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se respecta natura acestora, ori pentru că nu erau bine alese, ori datorită virtuozismului execuției, ori pentru că erau excesiv de lungi; - interpolarea textelor originale cu altele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]