286 matches
-
roluri în evoluția procesului: fluidele exsudate conduc la acumularea lor în spațiul interstițial și la un efect de diluție asupra factorilor nocivi introduși sau produși de agentul vulnerant (toxine și bacterii). Globulinele aduse în focar odată cu fluidele sanguine sunt anticorpi, polipeptide cu rol în apărarea antiinfecțioasă specifică a organismului. La acestea se adaugă deversarea de mari cantități de fibrină în focar, important factor de coagulare, ce va conduce, pe de o parte la formarea unui cheag perifocal cu rol în izolarea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
infecții cu Klebsiella și Pseudomonas. Tobramicina, similară cu gentamicina, este mai puțin nefrotoxică. Amikacina este un derivat semisintetic de kanamicină, fiind utilă în infecțiile grave cu Gram negativi patogeni de spital. 5.6.2.4.7. Antibiotice polipeptidice Polimixinele sunt polipeptide folosite în infecții cu Pseudomonas aeruginosa. Sunt bactericide pentru cele mai multe specii, cu excepția Proteus și Neisseria. Polimixina B și colimicina au acțiuni similare. Nu se absorb digestiv. Sunt toxice, dau parestezii, amețeli, nefrotoxicitate și stop respirator la doze mari. Bacitracina este
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
structură covalentă. Structura secundară (conformațională) explică forma helicoidală a unor proteine. Este rezultatul interacțiunii grupelor -C= O și -NH din lanțul peptidic, acesta păstrându-și flexibilitatea prin rotație liberă în jurul acestei legături. Structura terțiară se referă la aspectul tridimensional al polipeptidelor. Ea cuprinde nivelul secundar de organizare la care se adaugă modul de pliere a lanțului polipeptidic, realizat prin interacțiuni între radicalii R de la carbonul situat în poziție α. În fine, structura cuaternară caracterizează numai proteinele cu mai multe lanțuri polipeptidice
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
lactamelor sau prin policondensarea acizilor dicarboxilici cu diamine. Încă de la o primă privire, prin legătura definitorie amidică, identică cu cea peptidică, deși apare între un acid și o amină, nu între doi aminoacizi, poliamidele ar avea multe puncte comune cu polipeptidele, implicit un comportament similar în calitate de substanță de cleire (limpezire) proteică. La pH-ul vinului, 2,8-4,2, adică acid, proteinele - substanțe amfotere - capătă o încărcare electronegativă. Astfel, odată introdusă în vin, o astfel de substanță formează, împreună cu substanțele tanante din
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
Astfel, odată introdusă în vin, o astfel de substanță formează, împreună cu substanțele tanante din vin, încărcate electropozitiv, agregate cu aspect floconos care, în depunere, antrenează particulele de tulbureală de diverse origini, acumulându-le în drojdie. În realitate, caracterul amfoter al polipeptidelor, ce le conferă sarcina electrică, nu este valabil și în cazul poliamidelor, prin excelență macromolecule liniare ce pot poseda doar terminal câte două sarcini electrice, ceea ce e prea puțin pentru a participa la o eventuală floculare bazată pe neutralizarea sarcinilor
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
amilaza) amidonul este hidrolizat la dextrine și maltoză, iar cînd intervin și enzimele din fungii care infectează cerealele, maltoza este hidrolizată la glucoză care se consumă prin respirație. Procese de hidroliză suferă și proteinele sub influența enzimelor proteolitice, conducînd la polipeptide și aminoacizi. Intr-un porumb degradat, conținutul în aminoacizi poate ajunge pînă la de trei ori mai mare decît în porumbul sănătos. La umiditate și temperatură ridicate acționează și lipazele degradînd hidrolitic uleiul din germenii de porumb. Principala cauză a
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
înțelegerea unei bune părți din mecanismul de reglare a ciclului de multiplicare propriu celulei normale și celei transformate. În 1957, cei doi cercetători comunicau descoperirea unei proteine de talie mică, capabilă să stimuleze creșterea fibrelor nervoase. Ei au numit această polipeptidă NGF (Nerve Growth Factor 1). În 1963, Stanley Cohen și G. A. Eliot au izolat din glandele salivare de la șoarece un alt factor de creștere, tot o polipeptidă, care stimula creșterea unor celule epidermice cultivate in vitro. Cei doi autori
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
talie mică, capabilă să stimuleze creșterea fibrelor nervoase. Ei au numit această polipeptidă NGF (Nerve Growth Factor 1). În 1963, Stanley Cohen și G. A. Eliot au izolat din glandele salivare de la șoarece un alt factor de creștere, tot o polipeptidă, care stimula creșterea unor celule epidermice cultivate in vitro. Cei doi autori l-au numit EGF (Epidermal Growth Factor). EGF s-a dovedit a fi un puternic factor de keratinizare și accelerare a cicatrizării.2 Împreună cu J. K. Hoober, Stanley
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în hormonologie (factorii de creștere și diferențiere celulară), deosebit de important pentru cunoașterea atât a mecanismelor histo- și organogenezei embrionare cât și a multiplicării celulei normale sau transformate (inclusiv în urma atacului unor virusuri oncogene). Factorii de creștere și diferențiere celulară sunt polipeptide de talie mică. Masa lor moleculară depășește rareori 50 KD. În prezent, ei sunt caracterizați funcțional ca fiind semnale de comunicare atât între celule cât și între anumite structuri aflate în interiorul celulei. Așa cum se vede în tabelul 2-2, au fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tumorale. De asemenea amfireglina este o glicoproteină secretată în supernatantul unei culturi celulare de adenocarcinom, tratată cu un promotor tumoral. VGF este un factor de creștere codificat de o secvență genomică a virusului vaccinei. Cu alte cuvinte, VGF este o polipeptidă care corespunde unei proteine virale. Ea ar putea, după Michael Moenner și Denis Barritault să fie la originea hiperplaziilor benigne induse de acest virus. PDGF este un mitogen puternic al țesuturilor țintă, mezenhimale, gliale ș.a. Se găsește în cantități apreciabile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
După despărțirea sa de M-cdk, ciclina nu mai e socotită de către „înțelepciunea corpului“ (cum numea marele fiziolog canadian Walter canon homeostazia) decât o proteină perimată fiziologic, care primește ordinul programat genetic în ea însăși, de a se dezasambla, resturile ei (polipeptide și alte substanțe) transportate de fagocite ajungând în acele „microcazane“ citoplasmatice unde sunt descompuse în aminoacizi recuperabili. Din „fericire“ pentru soarta ciclului celular, foarte curând are loc formarea altor complexe active M-cdk + M-cicline, care împing celula în mitoză. Apoi și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
enzimatică“ ce se dezlănțuie pentru a descompune proteinele ieșite din uz (nu neapărat alterate ca structură, ci cu misiunea fiziologică depășită)? Există în celulă aparate specializate ca micromalaxoare chimice în interiorul cărora să se producă proteoliza? Care este soarta ulterioară a polipeptidelor cu lanțuri scurte și a aminoacizilor ieșiți din aceste micromalaxoare specializate în proteoliză? Toate aceste chestiuni și-au așteptat răspunsul în anii de răscruce dintre secolele XX și XXI. O parte dintre clarificările de bază referitoare la procesul apoptotic, în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
organi tele) specializate în cursul evoluției viețuitoarelor în activitatea de dezasamblare a proteinelor uzate sunt exclusiv lizosomii. Descoperiți de către Cristian de Duve (premiul Nobel, 1974), aceste formațiuni posedau un mănunchi de proteaze capabile să desfacă marile molecule de proteine în polipeptide. În 1977, alfred L. goldberg de la Cell Biology Harvard Medical School din Boston, a ales să lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au lizosomi și, cu toate acestea, în interiorul lor are loc
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
recunoaște biochimic proteinele marcate cu ubiquitină; b) de a le cupla și introduce în cavitatea lor; c) de a le descompune printr-un veritabil proces de digestie proteolitică și, ulterior, de a ejecta în pool-ul celular fărâmele marilor molecule proteinice (polipeptide simple sau chiar aminoacizi) care vor intra după aceea în procese de reciclare. Structura proteasomilor a început să fie studiată la microscopul electronic încă din anul 1982, când s-a precizat că au formă de tuburi scurte, fiecare asemenea tub
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și efectorii menținerii viului vor fi absenți sau inactivați prin dezasamblare. O privire asupra desfășurării dinamicii apoptotice se întinde de la inițierea sa și până la dezasamblarea în proteasomi a proteinelor ieșite din uzul fiziologic al momentului și ulterior reciclarea cărămizilor cu polipeptide scurte sau aminoacizi, de data aceasta utile reconstrucției tisulare. Deosebim în această dinamică câteva etape, fiecare cu specificul său substanțial și energetic. Cercetările din ultimii 15 ani s-au referit așadar la: etapele procesului apoptotic Stimulii implicați și receptorii acestora
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
M. Maselson au descoperit existența ARNm și până către 1972 când, datorită lucrărilor publicate de M. Nirenberg, Har G. Khorana, Severo Ochoa ș,.a., s-a putut preciza rolul celor trei tipuri de ARN în vasta operă de sinteză a polipeptidelor, nimic nu părea că mai tulbură „clasicul“ domeniu. Iată însă că descoperirea transcrierii inverse (ARN→ADN) în cazul infecției cu virusul Rous (RSV) de către Harward M. Tamin, S. Mitzutani și 5. Contribuția oncovirusologiei la descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
medicină, embriogeneza la viermele Caenorhabditis elegans, au reușit să identifice în celulele larvei acestui nematod un ARN cu moleculă mică (de numai 22 de nucleotide). Rosalind C. Lee și colab. au reușit să identifice gena care, ciudat, în loc să codifice o polipeptidă, conținea informație pentru sinteza respectivului microARN (gena lin-4). S-a putut demonstra că gena lin-4 este o proteină care inhibă acțiunea unei alte proteine produsă de gena lin-14. ce acționează ca un fel de catalizator la trecerea din primul în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
puternic stimulativă asupra multiplicării limfocitelor Th. La rândul lor, limfocitele Th activate secretă interferon g (IFNg) care mărește numărul moleculelor de Complex Major de Histocompatibilitate clasa a II-a (CMH cl. a II-a), deci a acelor „mâini ofertante“ de polipeptide antigenice de pe suprafața CPAg. Astfel, pornind de la o relație CPA-limfocit T (bazată pe specificitate)se ajunge la un proces exploziv, în cascadă, în care ambii parteneri se stimulează reciproc. Redăm în fig. 7-15, după Wolf Herman Fridman, acest proces de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului, iar pepsina formată întreține procesul autocatalitic. Pepsina hidrolizează legăturile peptidice ale proteinelor rezultând polipeptide mai mici. Labfermentul determină coagularea laptelui în stomac (transformarea cazeinogenului solubil în cazeină insolubilă în prezența ionului de calciu) permițând separarea laptelui într-o fracțiune solidă care rămâne în stomac și una lichidă evacuată rapid în duoden. Este important la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină; polinucleotidaza, ce acționează asupra acizilor nucleici rezultați din degradarea nucleoproteinelor. Enzimele glicolitice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină; polinucleotidaza, ce acționează asupra acizilor nucleici rezultați din degradarea nucleoproteinelor. Enzimele glicolitice sunt dizaharidazele, care acționează asupra dizaharidelor transformându le în monozaharide. Maltaza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de apă între grupa carboxil a unei molecule și grupa amino a altei molecule și așa mai departe, formând legături peptidice. Numărul de aminoacizi din moleculele peptidelor poate fi variat. Se disting astfel: oligopeptide( conținând până la 10 resturi de aminoacizi); polipeptide( cu 10...100 resturi de aminoacid). Structura peptidelor: Peptidele sunt formate printr-un număr restrâns de aminoacizi legați între ei prin intermediul funcțiunilor amino și carboxil astfel: -NH-R-CO-NH R1-CO În această structură grupările, care formează legătura amidică (CO și NH), împreună cu
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
a legăturii peptidice, este mobilitatea hidrogenului amidic, care poate fi substituit prin halogen sau metale. Cel mai cunoscut este derivatul care se formează cu cationul de cupru, în mediu alcalin. Oligopeptidele dau în caeste condiții o colorație albastră închisă, iar polipeptidele o colorație violet intensă. În alcool absolut peptidele sunt insolubile, ca și aminoacizii , peptidele sunt electroliți amfoteri. Proprietăți chimice Sunt generate de funcțiunile amino și carboxil, precum și de radicalii grefați pe catenă. În general sunt analoage aminoacizilor din care provin
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
factori chemo-tactici, cei mai importanți fiind: produșii bacterieni peptidici și lipidici, componentele C5a, C3a și C567 ale complementului, kalicreina, plasmina, a2 macroglobulina, citokine (IL-1, IL-6, IL-8, IFNa ș.a.), leucotriene, fosfolipaza 2 (PLA2), factori eliberați de neutrofile, mastocite și alte celule, polipeptide rezultate din proteoliză. Infiltrarea interstițiului Încetează În momentul anulării gradientului vas culoextravascular de factori chemotactici sau la intervenția limfokinei de inhibare a migrării macrofagelor (MIF). În paralel cu infiltrarea celulară are loc activarea cascadei complementului seric, pe cele două căi
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]